marți, 20 mai 2014

Prelectorale, fără vreo legătură cu alegerile

Trece o maşină cu megafoane pe stradă, urlând o reclamă electorală la nu nu ştiu care partid. Mama, care nu aude prea bine textul (dar le potriveşte oarecum, precum în zicală), mă întreabă: ”Iar a venit vreun circ în oraş?”. Îi răspund fără să gândesc (dar şi fără să greşesc): ”Da”.

• • •

Am dus sâmbătă cu maşina, la inaugurarea ”Aleii Terapeutice” a celor de la ”Vatra cu Idei”, trei liceeni, voluntari ai Centrului ”Europe Direct”. A fost o (recunosc!) surpriză şi o mare bucurie: cei trei – două fete şi un băiat – au discutat pe tot drumul până la Nicolae Bălcescu şi apoi înapoi în oraş de şcoală, de note, de profesori (una din fete: ”o ador pe profa de română” – norocoasă profesoară!), de proiecte, de BAC şi de altele asemenea. La un moment dat, uneia din fete îi scapă un pleonasm, corectat imediat – şi politicos - de cealaltă.

Eu ştiu? - poate mai e o speranţă, totuşi.

• • •

Poveste reală: într-o duminică, un prieten, care se pregătea să plece dintr-o staţie de carburant în care tocmai alimentase, e abordat de şoferul unei alte maşini, care tocmai trăsese lângă el. Acesta începe să-l roage, frământându-şi disperat mâinile, dacă poate să-l ajute – pe el şi familia sa, o femeie şi un copil pe bancheta din spate - să ajungă la Constanţa: alimentase din greşeală cu motorină în loc de benzină (sau invers) şi îşi cheltuise ultimii bani pe tractarea la un service şi repararea greşelii. Era dispus să dea gaj cartea de identitate şi talonul maşinii. Prietenul meu ezită – coloratură destul de oacheşă a celui care apelase la el, plus oarecum ciudata indiferenţă a celorlaţi doi ocupanţi ai maşinii îl făceau puţin reticent – dar apoi se gândeşte ”cine ştie, poate aşa o fi, poate oamenii chiar au un necaz”. Îi dă şoferului ghinionist 50 de lei fără să ia niciunul din actele oferite, acesta îi mulţumeşte, îi dă un bip de pe telefonul său ca să reţină numărul de telefon şi îi promite că a doua zi îi va trimite banii printr-un terminal al unei reţele de staţii de carburanţi. Bineînţeles că banii nu au fost returnaţi niciodată, iar la numărul acela de telefon nu mai răspunde nimeni.
Concluzie amară a prietenului: ”cine o mai ajuta ţigani, ca mine să păţească!”

• • •

Primesc acasă o înştiinţare de la CEZ cum că sunt restanţier şi, în consecinţă, pasibil de debranşarea de la curentul electric. Pe hârtie sunt trecute două plăţi restante la energie electrică, dar pe care ştiam că le făcusem, precum şi o restanţă la taxa radio-tv (aici trebuie să fac o precizare: nu plătesc taxa asta din principiu – valoarea ei este oricum destul de mică - pentru că mi se pare atât incorectă, cât şi imorală; am avut mai demult o discuţie cu cei de la CEZ, care mi-au confirmat că dacă plăţile pentru consumul de curent sunt făcute la termenele scadente, restanţele la taxa asta idioată nu pot împieta în nici un fel asupra contractului de furnizare a energiei electrică). Ca urmare, iau ultimele două chitanţe şi înştiinţarea şi mă prezint la sediul CEZ din str. Ştirbei Vodă.
Eu plătesc factura la curentul electric după data de 9 ale fiecărei luni (când iau salariul), iar data scandentă a avizelor de plată este, de regulă, ziua de 8 a fiecărei luni. Însă se pare că scadenţa avizului de pe luna martie 2014 a fost ziua de 11, iar eu aş fi plătit pe 10, deci cu o zi înainte. Suficient pentru a-i face pe cei de la CEZ să stabilească, fără – evident! – să mă întrebe, că eu aş fi intenţionat nu să achit curentul consumat, ci să-mi plătesc restanţele la taxa radio-tv, adunate în ultimii ani, adică vreo 50 de lei. Şi doar restul rămas din ce-am plătit atunci s-a dus în consumul de energie electrică: de aici şi restanţa ameninţătoare.
Am plecat lămurit de la CEZ gândindu-mă că prost o mai fi ăla care plăteşte o factură la curent chiar şi cu o oră înainte de termenul scadent. Iar de ciudă, trei zile o să mă uit numai la TV România – abonament, poate aşa să mă aleg şi eu cu ceva din taxa aia radio-tv achitată integral.

• • •

Filarmonica ”Ion Dumitrescu” a pus în scenă, de Zilele Râmnicului, un proiect îndrăzneţ: un concert de Rock Simfonic, adică adaptări pentru orchestră şi cor a unor piese celebre ale trupelor Queen, Beatles, Deep Purple, Rolling Stones, Led Zeppelin şi altele. Am fost la concert. Două observaţii: 1. formaţia cea  mai ”melodioasă” – aproape că puteam auzi versurile ascultând linia muzicală a instrumentului care făcea ”vocea” - s-a dovedit a fi Beatles; şi 2. transpunerea unor melodii a celor de la Queen prin înlocuirea vocii lui Freddy Mercury cu vocile unui cor este o întreprindere sortită eşecului din start. Altfel, am apreciat iniţiativa şi aştept şi continuări.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu