Comerţul din Râmnicu Vâlcea, pe noi culmi de civilizaţie şi progres

După invazia de SH-uri cu haine şi pantofi, trenduri noi (sic!) vin să definească comerţul atât de particular din Râmnicu Vâlcea. Magazinele cu chestii nemţeşti uzate – altele decât îmbrăcăminte – se laudă acum cu o repartizare uniformă pe raza municipiului: după cel de pe str. Topologu, de pe lângă Dovali, şi etajul III de la fostul Magazin ”Cozia” - actual ”Winmarkt”, împărţit frăţeşte cu un supermarket chinezesc cu marfă de duzină, ”franciza” a fost adusă şi în (cum altfel?) cartierul Ostroveni, un astfel de spaţiu funcţionând lângă piaţa de acolo.

Dar supremaţia germană este serios ameninţată de un magazin deschis parcă anul trecut chiar în centru, pe General Magheru, care se numeşte pe FB ”Home Depot Vâlcea” şi care contrabalansează ”Deutchland über alles” cu un viguros ”God Save the Queen” reprezentat de lucruri la mâna a doua englezeşti, vândute la kilogram. Preţul per kilo scade treptat de la 60 la 3 lei, în funcţie de zi şi după o schemă atât de complexă încât, pentru o mai bună reţinere, ar trebui introdusă în calendarul ortodox, zilele cu kilul la 3 lei urmând să fie trecute cu roşu, ca sărbătorile marilor sfinţi.

În fine, ca să nu fim acuzaţi că nu suntem pe deplin cosmopoliţi şi open minded, tot pe ”General Magheru” s-a deschis şi un al doilea sex-shop, evident că peste drum de cel care funcţionează în zonă de câţiva ani.

Shopping City-ul (sau noul Mall) ridicat pe ruinele răposatului Combinat pentru Prelucrarea Lemnului - pus pe butuci, sub numele de ”Carpatina”, de Viorel Cataramă - mai drege busuiocul de un an de zile, deşi a trebuit să aflu de la fiică-mea, într-o scurtă şi foarte elocventă sesiune de cumpărături pe la complexul omolog de la Piteşti, că şi aici mai avem ceva lacune în ceea ce priveşte nişte branduri, care pe la alţii sunt, dar pe la noi - nu.

Aşa că, dacă vrei să cumperi ceva mai deosebit, intră pe net şi comandă on-line!

Happy shopping!

140.000

Acesta este numărul românilor care, conform Federaţiei Patronatelor din Turism, şi-au petrecut vacanţa de Crăciun prin ţară, la hoteluri, pensiuni şi cabane. Aceşti aproape 140.000 de petrecăreţi au reprezentat întreaga Românie multe zile la rând în toate buletinele de ştiri ale televiziunilor naţionale. Adică o populaţie mai mică decât a Piteştiului, spre comparaţie, sau 0,71% din populaţia României (de puţin peste 19.500.000 la 1 ianuarie 2018) a avut vizibilitate cât întreaga ţară. Drept urmare, am fost informaţi, pe larg, ce au mâncat, pe ce muzică au dansat, pe ce pârtii s-au dat, cum le-a plăcut lor să mănânce mămăligă ”autentică” şi, bineînţeles, cât de mult au aşteptat în coloană pe DN1 (cu variantă ocolitoare pe DN1 A) la întoarcerea acasă. Restul României televizate a fost reprezentat de inevitabilii constipaţi/diareici post-festin, nişte incendii şi câteva decese din accidente auto, probabil insuficiente pentru foamea de senzaţional a televiziunilor.

Cine ar fi urmărit buletinele de ştiri naţionale din această perioadă ar putea crede că întreaga ţară o duce într-o petrecere/bulgăreală/voie-bună pe Valea Prahovei, în Bucovina şi în Poiana Braşov sau, după caz, într-o pântecăreală la UPU.

Mi-aş fi dorit ca de aceeaşi expunere mediatică să beneficieze şi cei tot aproape 140.000 de români cu care ţara e mai săracă în 2018, fie pentru că au plecat din România asta petrecăreaţă, fie că au fost parte din sporul natural negativ din ultimii ani.

Consumator captiv (da’ captiv, rău!) – varianta CET Govora

Am avut ocazia să văd, la începutul acestui an, formularele ce trebuie completate de vecinii unui ”blocatar” care îndrăzneşte să iasă de sub tutela CET-ului şi să se încălzească cu o centrală termică de apartament.

Trec peste faptul că solicitarea acordului vecinilor din stânga – din dreapta – de sus – de jos (parcă ţi-ai face cruce, dar pe invers!) este, după părerea mea, o aberaţie comunistă (în sensul în care comunismul promova pe toate căile traiul ”la comun”), eu considerând necesar doar acordul Asociaţiei de Proprietari, ca entitate care administrează imobilul. Dar felul în care este alcătuit formularul prin care ”trădătorul” care ”defectează” din sistemul centralizat (blasfemie!) trebuie să se milogească de-a dreptul de vecini ca să îi dea voie să-şi monteze centrală termică stârneşte serioase dubii asupra obiectivităţii sale.

Şi asta pentru că respectivii vecini, din cele patru puncte cardinale, sunt avertizaţi, înainte de a-şi da acordul ”păcătosului”, la ce trebuie să se aştepte, adică:

- ”pericol de explozie!”

- ”plătiţi mai mult – afectează instalaţia blocului”

- ”plătiţi mai mult – suportaţi un procent din consumul persoanei care se debranşarea căreia sunteţi de acord”

- ”respiraţi aer poluat”

Las deoparte faptul că, în ceea ce priveşte ultimul avertisment, zici că CET Govora încălzeşte apa din calorifere cu foc din pene de îngeri şi nu cu cărbune! Dar după o astfel de vituperare, ajungi să te întrebi cum de centralele termice de apartament nu sunt scoase în afara legii, precum drogurile, traficul de persoane şi pedofilia?

Să ne înţelegem: CET Govora face o treabă destul de bună în ceea ce priveşte încălzirea apartamentelor din Râmnicu Vâlcea şi nu poate fi comparată cu RADET-ul, de exemplu, care i-a cadorisit de sărbători pe bucureşteni cu economii însemnate la curentul electric pe motiv că nu au de ce să mai bage frigiderul în priză, că li închega piftia bine-mersi şi în dormitor! Dar nici nu poţi să treci cu vederea că un astfel de formular (disponibil spre descărcare pe www.termoficarevalcea.ro), care înfierează cu mânie ”proletară” pe cel care doreşte doar trecerea la un alt tip de serviciu, nu are nimic de-a face nici cu piaţa concurenţială, dar nici cu bunul-simţ.

Când şi veştile bune sunt, de fapt, proaste...

Pe un post TV, acum câteva zile, o crainică anunţă uşor entuziasmată că, uite!, suntem şi noi fruntaşi la ceva pe Europa, nu doar în coada clasamentelor... si continuă cu datele unui eurobarometru, parcă, în care ocupăm locul II pe continent la dorinţa de învăţare a unor limbi străine. Ştirea migrează apoi spre interesul românilor pentru limba germană (?), după care în cadru apare o domnişoară care spune că acestă limbă i se pare de viitor, mai ales în contextul în care ar vrea să lucreze, mai încolo, în Germania. Este şi momentul în care ştirea asta pozitivă alege să emigreze şi ea, lăsându-ne cu informaţia de bază că, oricum ai da-o, tot mai bine e dincolo.
Alles Gute!

Craciun fericit şi un An Nou cu bine!