Se afișează postările cu eticheta Ştefana. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Ştefana. Afișați toate postările

marți, 1 aprilie 2014

Astenii de primăvară

Pentru a doua oară în patru ani, un primar al oraşului este arestat pentru corupţie şi condamnat la închisoare cu executare. Primarul care a deschis seria în 2010 a ieşit şi, chiar dacă se luptă acum cu un al doilea proces, tot de corupţie, este activ pe scena politică locală şi îşi anunţă susţinerea sau contestarea pentru unul sau altul din posibilii candidaţi ai unor posibile alegeri locale parţiale. Un ziarist care a făcut închisoare pentru că a înjunghiat pe cineva şi-a reluat, la terminarea ”stagiului” penitenciar, activitatea jurnalistică şi scoate săptămânal o publicaţie colorată; un altul, condamnat la închisoare cu suspendare, este, în continuare, director de ziar. Mă simt din ce în ce mai minoritar.

• • •

Încă sunt pieton după accidentul avut pe 10 martie. Asiguratorul RCA-ului celui care a intrat în mine mi-a oferit o sumă cu care pot eventual repara maşina cu piese exclusiv second-hand. Am refuzat şi am contestat suma: nu vreau altceva decât revenirea la starea maşinii de dinainte de accident. Aştept răspuns, dar sunt din ce în ce mai pesimist şi, în acelaşi timp, mai convins că în ţara asta mori cu dreptatea în braţe.

• • •

Pieton fiind, am ocazia să văd sau să aud mai îndeaproape multe lucruri urâte din oraş, de care, până la accident, maşina mă proteja. E ca şi cum, după o lungă miopie, cineva îţi dă ochelarii potriviţi şi vezi, în sfârşit, ce se întâmplă cu adevărat în jurul tău. Mi-e dor de miopia de dinainte.




• • •

Recunosc: deşi nu e sănătos, mănânc uitându-mă la televizor. Problema nu ar fi asta, ci faptul că, uneori, pe la mijlocul unui fel de mâncare, dau peste o sesiune de teleshoppimg. Unde am ocazia să văd, în detaliu, cum arată o unghie atacată de ciuperca piciorului (şi ce medicament să cumpăr pentru a scăpa de ea), cum se extrage ceara din urechi într-un mod revoluţionar, cu un mini-aspirator scump ca dracu’, sau cum se aruncă la gunoi râcâiala de pe călcâie după ce te freci cu un fel de aparat special (şi scump ca...). Mâncatul în faţa imaginilor ăstea constituie cea mai bună dietă pentru cineva care vrea să slăbească.

• • •

Pe vremea guvernelor PDL am păcătuit prin lipsa unui prim-ministru: Emil Boc sau Elena Udrea erau doar nişte portavoci – una stridentă şi cealaltă ipocrită - a ceea ce se decidea la Palatul Cotroceni. Acum am ajuns în cealaltă extremă: Ponta e premier, dar şi Băsescu e premier, miniştrii din Guvern îşi dau şi ei cu părerea despre chestii general-guvernamentale (în contradicţie, normal, cu şeful de drept al Executivului), Gâdea de la Antena 3 şi Banciu de la B1TV (mă scuzaţi!) sunt tot premieri, ba şi Antonescu a fost un pic de prim-ministru (până la divorţul de PSD, evident). Nu reuşim nicicum s-o nimerim pe mijloc, ci numai ca beţivul, baleiem drumul dintr-o extremă în alta, lovindu-ne de fiecare dată de garduri şi neînvăţând nimic din toată nebunia asta.

• • •

La finalul unui proiect Comenius derulat de şcoala fiicei mele, cei 21 de copii veniţi în oraş din 7 ţări din Europa se despart cu lacrimi în ochi de colegii lor din Râmnic, la fel de înlăcrimaţi şi ei. Povestindu-mi întâmplări din activităţile comune, Ştefana pomeneşte de o fată, Elizabeth, ”foarte drăguţă”. ”Din ce ţară e?”, o întreb. Fiica mea stă pe gânduri, nedumerită: ”parcă din Olanda, sau din Estonia... sau o fi din Polonia?... nu mai ştiu...”. Remarc cu bucurie că într-o astfel de întâlnire, gestionată în universala limbă engleză, graniţele dispar cu desăvârşire.

marți, 4 martie 2014

Cursul de pictură de la DeAgostini a ajuns la final. Felicitări şi... mulţumesc!

Astăzi, o dată cu cel de-al optzeci-lea număr, Cursul de pictură de la DeAgostini a ajuns la final. Timp de mai bine de trei ani, la fiecare două săptămâni, m-am prezentat conştiincios şi punctual la chioşcul de ziare de la Complexul Traian, de unde am cumpărat câte un număr şi, împreună cu el şi în acelaşi preţ, felurite accesorii de pictat: culori, creioane, pensule, cartoane sau o servietă din lemn pentru păstrarea lor. Fiica mea, Ştefana, a primit, în toţi aceşti ani, cu mare bucurie, fiecare apariţie, iar felul în care arată acum biroul meu se datorează pasiunii ei pentru pictat, dar şi îndrumărilor primite prin acest curs.

O iniţiativă foarte bună a celor de la DeAgostini. Felicitări şi... mulţumesc!

vineri, 21 februarie 2014

Un calciu cu vitamina D3 şi fără coloranţi, vă rog!

După două zile de sperieturi, ne lămurim că stările de dispnee ale fetiţei se datorează unei lipse destul de serioase de calciu. Ne liniştim şi, ca urmare, mă duc astăzi pe la prânz la farmacie să iau un Calciu cu vitamina D3. Mi se recomandă un produs de la LaborMed, 30 capsule la 11,00 lei; plătesc, îl iau şi plec victorios spre casă. Fac însă un popas la o benzinărie să alimentez şi, pentru că aveam un pic de aşteptat, mă uit pe prospectul medicamentului. Pardon, al suplimentului alimentar, că aşa scria.
Unde aflu că pe lângă calciu, vitamina D3 şi ceva excipienţi ce păreau inofensivi la o primă vedere, pastilele mai conţineau nu mai puţin de 3 coloranţi: unul alb - dioxid de titan – E171, unul portocaliu - E110 şi unul albastru briliant (!!!) - adică E 133. Nelămurit dacă i-am luat fetei un medicament sau un costum de clown, deschid o aplicaţie pe care o aveam de ceva vreme pe telefon şi mă apuc să caut ce e cu E-urii ăştia. Şi aflu că, în timp ce E-ul alb era OK, cel portocaliu – E110 – era probabil să favorizeze formarea tumorilor, putea cauza copiilor ADHD, putea produce alergii şi nu era recomandat la vreo trei categorii de suferinzi şi mai ales celor care au deja alergii. Tastez mai departe (cu greu, că începuseră deja să-mi tremure degetele) şi descopăr că pe lângă ăsta, E-ul cu albastru ”briliant” (133) era de-a dreptul inofensiv, de vreme ce nu provoca decât ADHD şi nişte alergii.

Să nu uit să precizez: la farmacie i-am spus farmacistei că iau calciul pentru un copil de 14 ani!

Am alimentat într-un final şi m-am întors la farmacie, unde i-am spus doamnei ce minuni am descoperit în prospectul medicamentului pe care mi-l recomandase şi i-am cerut un altul, care, de preferat, să vindece, în loc să îmbolnăvească. Doamna, destul de agasată de ideile mele, îmi recomandă nişte chestii cu ”Osteo” – eu replic că ăstea sunt pentru oase, dar doamna mă contrazice: ”nu sunt doar pentru oase, dar aşa e denumirea medicamentului” – şi, în final, văzând că nu îmi oferă alternativă, îi returnez produsul (nu deschisesem cutia) şi îi cer banii înapoi. Doamna, de-a dreptul enervată, îmi lasă cei 11 lei pe tejghea. ”Doamnă - îi spun împăciuitor, încercând să detensionez situaţia - am cumpărat în dese rânduri medicamente de la farmacia dumneavoastră...” Nu apuc însă să duc fraza până la capăt, pentru că farmacista mi-o retează scurt: ”De aici înainte să nu mai veniţi să cumpăraţi”. Rămân fără replică, iau banii, salut şi plec.

Analizând serios în minte dacă nu ar fi mai sănătos pentru fiica mea să o duc la cariera de la Bistriţa şi să o las la soare (pentru ultravioletele care sintetizează D3) să ronţăie nişte calcar (carbonat de calciu), intru la un ”Sensi Blu” din apropiere, unde prind o promoţie la Calciu cu Vitamina D3 de la Hyllan (un produs fără E-uri, din câte scrie pe prospect): două cutii de 30 comprimate, la preţul uneia, adică 17,50 lei.
Cam asta a fost aventura în căutarea unui Calciu cu vitamina D3 şi fără coloranţi. Să nu uit: farmacia unde mi s-a recomandat pentru un copil medicamentul plin de culoare de la LaborMed este TraianFarm din Râmnicu Vâlcea, ”Complex Traian”, bd. Nicolae Bălcescu. ”A bon entendeur salut!”

vineri, 17 ianuarie 2014

Un logo făcut de Ştefana

O propunere de logo făcută de fiica mea, Ştefana, pentru Proiectul multilateral Comenius “Apple Tree - Let's Plant a Smiling Apple Tree and Share the Shining Apples” (derulat de Şcoala ”Take Ionescu” în parteneriat cu şcoli din Turcia, Cehia, Estonia, Olanda, Ungaria, Polonia şi Portugalia) a ajuns printre finaliste. Evident că mi se pare cel mai bine realizate dintre acestea, dar n-aş vrea să fiu acuzat (fără motiv!) de subiectivism. Mai multe detalii despre proiect aici.


vineri, 16 noiembrie 2012

La mulţi ani, Ştefana!

Mâine, 17 noiembrie, fiica mea, Ştefana - lucrul cel mai minunat din toată viaţa mea - împlineşte 13 ani. Să-i dea Dumnezeu mult noroc şi sănătate, să aibă parte de minte cât să vadă oamenii şi lucrurile sub chipul lor real, de inimă cât să ştie să despartă adevărul de minciună şi de vlagă cât să poată merge mai departe atunci când îi va fi mai greu. La mulţi ani, draga tatii!

luni, 30 aprilie 2012

Mândru!

Fiica mea, Ştefana Maria, a obţinut cea mai mare notă la faza judeţeană a concursului ”+ / - Poezie” şi va reprezenta clasa a V-a la faza naţională de la Focşani. La concurs au participat cei cu o clasare de top la olimpiadele de română şi matematică. Bravo!

vineri, 2 martie 2012

Cadou

Cel mai frumos cadou primit de ziua de naştere a fost un tablou pictat de fetiţa mea, Ştefana Maria. L-am adus astăzi la serviciu şi l-am agăţat pe perete, alături de alte două creaţii mai vechi ale ei - sunt primele lucruri pe care le văd când deschid uşa biroului dimineaţa şi nu-mi pot imagina un mod mai plăcut de a începe o zi de lucru. Îţi mulţumesc, Pui!