Se afișează postările cu eticheta Oltchim. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Oltchim. Afișați toate postările

miercuri, 4 septembrie 2013

Cum vede oraşul doamna de la librăria din Traian?

Am trecut pe la librăria-papetărie din Traian ca să cumpăr două pensule; o ştiu pe doamna de acolo (şi librăria ei - una din puţinele care au supravieţuit tranziţiei de după '89) de când eram eu elev (adică de decenii) şi mă uimeşte mereu faptul că respectiva doamnă reuşeşte să nu se schimbe absolut deloc.

Vorbim (mai mult doamna) despre cum merg vânzările acum, cu mai puţin de două săptămâni înainte să înceapă anul şcolar. ”Incredibil de slab”, îmi mărturiseşte doamna, ”ca în nici un alt an. Parcă nici n-ar începe şcoala... Nu ştiu ce să mai cred. Oricum, de când a picat Oltchimul, s-a văzut şi în scăderea vânzărilor. Şi eu cred că lumea din oraş încă nu realizează ce o aşteaptă: dar o să vină iarna, când n-o să mai fie grădina de zarzavat a părinţilor de la ţară, când o să vină facturile mari de la curent şi de la căldură, şi atunci o să fie grozăvie”.

Şi mai adaugă: ”eu vorbesc şi cu furnizorii care dau marfă în întreaga ţară; şi toţi îmi spun că Oltenia e în picaj, dar Vâlcea (Râmnicu Vâlcea – n.m) mai ales. Vedeţi, ei ştiu şi cum evoluează comenzile şi ştiu şi cum merge în toată ţara. Până mai ieri, în Moldova nu mergea cartea, iar acum ştiţi că se cumpără foarte multă carte în Moldova? Mi-au arătat facturile, că nu-i credeam... Şi  eu, care făceam înainte comenzi de carte şcolară de câteva sute de exemplare, acum cer câte 2- 3 bucăţi. Se uită şi oamenii miraţi la mine. E rău, e foarte rău...” încheie doamna.

Îmi sună telefonul şi, trebuind să răspund, îmi iau rămas bun de la doamna şi ies în stradă. În tot răstimpul celor aproape 10 minute cât am stat de vorbă, nu intrase nimeni în librărie. Alături, terasa barului avea mai multe mese ocupate, iar vânzătoarea de bilete de bingo din faţă îşi număra, ferită, banii strânşi până atunci.

Era miercuri dimineaţa, puţin după ora 10.00, în Râmnicu Vâlcea.

joi, 11 aprilie 2013

Generozitate prin hotărâre de guvern

Sunt convins că există la acest moment un băimărean care se bucură că bucureştenii vor putea avea în viitorul nu prea îndepărtat încă o magistrală de metrou făcută cu banii de la Guvern – adică şi ai lui. Iar bucuria asta îi mai stâmpără necazul pe care l-a avut atunci când s-a internat la spitalul din oraş şi a trebuit să-şi cumpere singur toate medicamentele, perfuziile, tifonul şi leucoplastul, pentru să i s-a spus că farmacia spitalului e goală din lipsă de fonduri.

De asemenea, sunt sigur că un sucevean a exultat de fiecare dată când a auzit că Guvernul sprijină, şi cu banii lui, achitarea datoriilor pe care le are Oltchim-ul falimentar(t) din Râmnicu Vâlcea. Sentimentul îl cuprindea mai ales când aştepta cu orele la cozi vizarea carnetului de şomer, după ce firma privată la care lucra a dat faliment pentru că ei nu i-a dat nimeni bani de la buget ca să poată merge mai departe.

Şi în tot acest timp, un teleormănean a fost foarte încântat că datoriile la utilităţi avute de RADET şi de CFR au fost anulate prin hotărâre de guvern. E-adevărat că a auzit vestea asta de la nişte pensionari care discutau pe băncuţa din faţa blocului, deoarece pe televizorul din sufragerie s-a pus praful de când i-au debranşat apartamentul pentru că nu a avut bani să-şi plătească factura la curent electric. Le-a spus această veste seara şi copiilor care îşi făceau lecţiile la lumina lumânării şi cu toţii s-au bucurat nespus.

Mă bucur că există astfel de români, care apreciază minunatele lucruri ce se fac, din banii lor, pentru alţii, de modul chibzuit în care aceşti bani sunt cheltuiţi de conducătorii ţării. Sunt oameni deosebiţi: altruişti cu forţa şi generoşi prin hotărâre de guvern. Iar bucureştenii care vor circula pe noua magistrală de metrou, muncitorii de la Oltchim care îşi primesc salariile de la buget sau directorii de la RADET şi CFR se gândesc tot timpul la ei şi le mulţumesc pentru contribuţia lor, complet dezinteresată.

duminică, 17 februarie 2013

Haiducie pe invers

Spre deosebire de haiducii de odinioară, care luau de la cei puţini şi bogaţi şi dădeau la cei mulţi şi săraci – după reţinerea unei părţi din pradă care mai târziu va purta numele de comision de administrare – în zilele noastre se practică un alt fel de haiducie – una pe dos: se ia de la cei mulţi şi se dă la cei puţini. Doar două exemple, din ştirile de sâmbătă dimineaţa:

Şefa ANAT – agenţia cu turismul – vrea să ceară guvernului ca bugetarii să aibă câteva zile libere (cu recuperare ulterioară) de 1 mai şi de Paşte ca să se poate duce pe litoral. Acum, eu nu ştiu în ce măsură bugetarii vor da buzna la mare profitând de mini-vacanţă - şi spun asta pentru că sunt, la rândul meu, bugetar. Mai ales că totul pică anul acesta chiar înainte de salariu, ceea ce face că bugetele multor colegi de-ai mei să fie destul de reduse, afectate fiind oricum de cumpărăturile tradiţionale de Paşte. Se va crea astfel, situaţia în care bună parte din cei un milion şi ceva de bugetari din ţară să aibă o vacanţă pe care nu o vor, fără prea mulţi bani în buzunare, cu singura opţiune de merge la ţară – cei care au unde. Ca bonus, următoarele sâmbete vor mai trebui şi să meargă la serviciu, ca să recupereze nedorita pauză. Şi toate acestea pentru ca prestatorii serviciilor îndoielnice de pe litoralul românesc să-şi rotunjească veniturile la început de sezon pe seama celor câteva zeci de mii de români (30.000 au fost anul trecut) – dintre care nimeni nu poate spune ce procent reprezintă bugetarii.

Pentru salvarea OLTCHIM-ului insolvent din Vâlcea, se solicită un sprijin guvernamental de 45 milioane de euro; jumătate: bani care vor intra direct în combinat, pentru asigurarea producţiei, iar cealaltă jumătate: garanţii guvernamentale. Asta deşi în OLTCHIM nu se mai lucrează de ceva vreme, iar un raport al Curţii de Conturi pe ultimii ani referitor la companiile de stat a scos la iveală un prejudiciu total de 1,6 miliarde lei, din care 1,3 miliarde lei cad în sarcina combinatului vâlcean. Cauzele: relaţiile comerciale oneroase cu societăţi private apropiate conducerii, gestionarea frauduloasă a patrimoniului şi investiţiile deficitare. Evident, ajutorul guvernamental se cere de la bugetul la care contribuie cei mulţi, care îşi primesc salariile – nu la fel de mari ca la OLTCHIM - doar dacă muncesc.

Există totuşi şi o asemănare între haiducia de pe vremuri şi cea de azi: şi într-un caz şi în celălalt, luatul de la unii pentru a da la alţii se face tot cu forţa!

luni, 1 octombrie 2012

Un fleac, ne-a otevizat!

DD de la PP a câştigat. Nu Oltchimul, pe care n-a avut niciodată de gând să-l cumpere. DD a devenit DanDiaconescuDirect pentru toate televiziunile (şi televizacii) din România, care i-au urmărit mişcările – abile şi iuţi, ce-i drept – cu fascinaţia şi paralizia cu care şoarecele de câmp urmăreşte unduirile şarpelui care se apropie de el. DD s-a purtat cu societatea românească cam cum se poartă un golănaş de cartier cu curva de la colţul străzii: o minte că-i plăteşte cât e tariful, după care o regulează, dar în loc de bani o scuipă între ochi şi îi mai şi arde vreo două dosuri de palmă. Violaţi, cu o usturime surdă sub vintre şi cu buza spartă şi plină de sânge închegat, nu putem decât ofta cu obidă - ”un fleac, ne-a otevizat!” - şi să mergem mai departe, în timp ce undeva, în spate, din holurile pustii ale Palatului Victoria, se aude un nou Jerry Maguire strigând, fără să-i mai răspundă vreodată cineva: ”show me the money!”

sâmbătă, 22 septembrie 2012

Oltchim s-a privativat!

Dan Diaconescu a fost declarat câştigător al licitaţiei pentru cumpărarea părţii din Oltchim deţinută până acum de stat.

Oltchimul înainte de privatizare:
 Oltchimul după privatizarea DD:
Bonus: angajaţii combinatului beneficiază de un discount la SMS-urile la 1333 trimise televiziunii OTV.

Sau, cum ar zice chiar DD: ”rămâneţi aici pentru că nici nu ştiţi ce pierdeţi!”

joi, 13 septembrie 2012

Greva foamei la Oltchim

Aflu că opt (sau nouă, după unele surse media; oricum, nu contează numărul) angajaţi ai Oltchim SA au intrat în greva foamei. Nemulţumirile sunt mai multe (restanţe la plata salariilor, ameninţarea cu tăierea curentului pentru acumularea de datorii către CEZ Oltenia ş.a., protestele din ultimele zile tot făcînd vorbire despre ele), dar gestul acesta extrem este făcut pentru a provoca demisia actualului lider de sindicat. Adică nu au intrat în greva foamei pentru salarii, sau din teama de soarta societăţii post-privatizare (anunţată pentru 18 septembrie, parcă), ci pentru a-l da jos pe unul (care este lider de sindicat de ani buni şi care, până acum, a fost ok) şi, probabil, pentru a-l înlocui cu altul.

E ca şi cum tocmai ai aflat că suferi de o boală incurabilă, dar tu te decizi să protestezi pentru că vrei o şapcă roşie şi nu galbenă! Ce relevanţă mai are că e o persoană sau alta în fruntea sindicatului în contextul în care întreaga fabrică e gata să fie vândută şi în ce măsură justifică asta un astfel de protest extrem?

Ca şi în alte dăţi, ne inflamăm pentru (sau contra unor) persoane concrete şi nu pentru (sau contra unor) idei, măsuri sau decizii care ne afectează. Căderea guvernării PDL nu a fost generată de măsurile anti-populare, ci de episodul ”Raed Arafat”, care a scos în stradă mii de protestatari în întreaga ţară.