Se afișează postările cu eticheta televiziune. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta televiziune. Afișați toate postările

luni, 18 august 2014

Vacanţa TV

În miez de vară, televiziunile – fie ele private, fie cea publică – se transformă în agenţi comerciali pentru servicii estivale numai bune de luat banii românilor turişti. Anul acesta, de exemplu, am fost sfătuit de mai toate teveurile să-mi fac o asigurare de sănătate dacă vreau să merg în străinătate. Mi se dădeau şi tarifele, împreună cu plafoanele de despăgubiri, iar un ”reprezentant firmă de asigurări” mă aunţa sfătos că, cel mai probabil, o să mă aleg printre străini cu vreo otită, o indigestie sau o conjunctivită. Evident că nimeni nu pomenea că, în Uniunea Europeană şi în alte câteva ţări, poţi beneficia de asistenţa medicală necesară vindecării aceloraşi otite, indigestii şi conjunctivite (e-adevărat, doar în sistemul public de sănătate) cu simplul card de asigurat CAS – acela cu valabilitatea de 6 luni şi care se dă gratuit.

De câteva zile, se promovează intens reducerile de final de august de pe litoral: plăteşti 5 (sau 6) nopţi şi mai primeşti una (sau două) gratis. Şi mi se anunţă, încă de pe acum, programul ”Litoralul pentru toţi” care va începe pe 1 septembrie. După mai vechea lozincă comunistă (ştiu, e cacofonie, dar n-o modific!) ”ţării cât mai mult cărbune!”, televiziunile (şi posturile de radio, de ce să nu le amintesc şi pe ele?) funcţionează mai nou sub genericul ”litoralului, cât mai mulţi turişti!”

Iar în toate intervenţiile premergătoare ”mini-vacanţei de Sfânta Maria”, nu am auzit nici un cuvânt despre posibilitatea, oricât de mică ar fi fost ea, ca sâmbătă şi duminică să fie furtuni pe litoral, nu care cumva să sperie idioţii care n-au avut altceva mai bun de făcut decât să se înghesuie cu sutele de mii pe A2 (şi la dus şi la întors) şi pe plajele de la Marea Neagră.

• • •

A, şi să nu uit: nici o televiziune nu a scăpat ocazia de a prezenta, în jurnalul amiezii sau în cel de seară, fetele topless de pe plajă, profitând de ocazia de a da o pereche de sâni pe post fără să fie amendate de CNA.

• • •

Într-unul din filmele din seria ”BD” (”BD în alertă”), Margareta (Vasilica Tastaman) îi povesteşte lui Patraulea (Jean Constantin) că s-a înscris într-o croazieră pe Marea Neagră şi pe Marea Mediterană: ”facem două mări de-odată!”. Cam pe acelaşi principiu, şi premierul Ponta a avut o zi de Sfântă Maria aglomerată: graţie elicopterului din dotare, a făcut ”trei biserici de-odată” - Putna, Nicula şi Cacica! Să fie primit!

marți, 24 iunie 2014

Generaţia vândută, la Antena 1


De ceva vreme, la Observatorul Antenei 1 se derulează un serial: ”Generaţia pierdută”. Am nimerit accidental pe două episoade ale documentarului; coincidenţă sau nu, în ambele era vorba de câte o nenorocită care şi-a vândut copilul, pe care acum ăia de la Antenă l-au găsit în SUA şi fac ei un fel de reunire. Gestul mamei comerciante este privit cu neutralitate, ba chiar cu un fel de simpatie: a făcut un ”sacrificiu”, şi-a dat ”sufletul” iar acum nu mai poate de dorul lui.

În episodul de aseară, o cretină bocea de mama focului că, acum vreo 15 ani, când avea două fete, a vândut-o pe 10 milioane de lei (vechi) pe una din ele, printr-un avocat, unei familii de americani. Bebeluşul avea pe atunci astm şi, din fericire, a nimerit bine, la o familie care a îngrijit-o, a tratat-o cum se cuvine, iar acum fata e ok şi a intrat, prin intermediul acestui documentar, în legătură cu maică-sa naturală. ”Nu ne puteam descurca”, motivează jigodia prin sărăcie gestul făcut. Dar asta n-a împiedicat-o ca să mai toarne alţi nouă plozi după momentul acelei adopţii/vânzări. Prima, pentru că, ceva mai recent şi pe 100 de milioane de lei (noi), a mai vândut un alt copil. Episodul televizat, făcut să stoarcă lacrimi din fiecare frază găunos-sentimentală, rămâne la fel de neutru şi chiar se solidarizează cu suferinţa femeii, care are ca principală ocupaţie umplerea galantarului cu copii numai buni de vândut.

Cazul fetei ajunsă în State e unul fericit. A avut noroc şi a prins o opţiune bună între altele, mult mai multe, nefericite: bancă mobilă de organe pentru transplant, protagonistă de pornografie infantilă, cărăuş de droguri sau sclavă în vreo fabrică ilegală. Antena nu ia în calcul variantele ăstea, ci empatizează neruşinat cu traficanţii de copii. Ca şi alte campanii anteniste, şi asta mizează doar pe impactul emoţional de suprafaţă, mulţumindu-se cu un rating plângăcios, ipocrit şi fără nici un rezultat.

luni, 24 februarie 2014

Consiliul Naţional al Audiovizualului - sau cum să povesteşti nepovestibilul!

Era pe vremuri o poantă din categoria ”Care-i culmea...?” care zicea aşa: ”Care e culmea dansului? Să dansezi pe melodia de la Telejurnal”. Mi-a venit în minte când, din întâmplare, am ajuns pe pagina deciziilor de sancţionare luate de Consiliului Naţional al Audiovizualului în ultima perioadă. Şi am găsit aici, într-o decizie de sancţionare, descrierea mai multor videoclipuri de pe Taraf TV din care se desprind motivaţiile pentru care societatea familiei Prigoană, care girează acest post de televiziune, a fost amendată. Reproduc câteva pasaje elocvente şi îmi exprim totodată solidaritatea cu cel care a trebuit nu doar să stea să vadă şi să audă toate porcăriile ăstea, dar să le şi mai prezinte, cât mai expresiv, în cuvinte. Cu atât mai mult cu cât speranţa lui că Taraf TV se va închide pe 15 februarie s-a năruit: CNA a prelungit licenţa televiziunii maneliştilor cu încă nouă ani, aşa că nefericitul o să mai tot atingă culmea povestirii, descriind în cuvinte nepovestibilul: videoclipuri de manele.

Potrivit dispoziţiilor din Legea audiovizualului, difuzarea în serviciile de televiziune şi de radiodifuziune a programelor care pot afecta dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor se poate face numai dacă, prin alegerea intervalului orar de difuzare, prin codare sau ca efect al altor sisteme de acces condiţionat, se asigură faptul că minorii din zona de transmisie, în situaţii normale, nu pot auzi sau vedea emisiunile respective.
Conform prevederilor din Codul audiovizualului, nu pot fi difuzate în intervalul orar 6,00 - 23,00 producţii care prezintă:
b) scene de sex, limbaj sau comportament obscen;
c) persoane în ipostaze degradante;
 


Astfel, în data de 09.09.2013 au fost prezentate, următoarele videoclipuri:

“Eşti bombă”, ora 09.28, interpretat de Şuşanu feat Salam, în care aceştia apar alături de mai multe tinere, costumate în lenjerie semitanga care dansează lasciv şi execută mişcări ale posteriorului ce sugerează actul sexual. Sunt prezentate cadre cu prim-planuri ale posterioarelor dansatoarelor. Una din dansatoare costumată cu o salopetă ce are ca imprimeu blana de leopard are la gât o lesă care este ţinută/trasă de un bărbat. În imaginea următoare, acelaşi barbat plimbă în lesă două domnişoare. În continuare, este prezentat, din poziţie dorsală, posteriorul unei domnişoare, costumată cu pantaloni foarte scurţi de blugi, având poziţionată între picioare o pompă de bicicletă. Această secvenţă este însoţită de textul melodiei – text care este rostit nu cântat – „Încă puţin hai, hai!!!”.

“Dă-te mai aşa”, ora 12.18, interpretat de Elis Armeanca & ASU, în care au fost prezentate imagini cu o tânără ce face plajă pe malul unei piscine. Aceasta poartă un costum de baie care-i evidenţiază formele trupului, se unge cu ulei de plajă, iar interpretul ASU o priveşte dintr-o încăpere alăturată. Lângă interpret se află un copil (un băiat de aproximativ 7 ani), care o priveşte pe tânăra provocatoare şi o cheamă la el, facându-i semn cu mâna. La finalul clipului, copilul cântă refrenul melodiei: „Dă-te mai aşa, Să mă uit la ea, Dă-te la o parte, Ca ea nu se poate.”;

“Sunt milionar în vise”, ora 17.31, interpretat de Adi de la Vâlcea & Răzvan de la Piteşti, în care, în plan secund, apar două tinere îmbrăcate provocator, cu corset şi chiloţi semitanga, executând mişcări lascive cu partea posterioară a corpului;

“Ciki, ciki, ciki cha”, ora 18.25, interpretat de Bogdan Artistu’ & Cristi Nucă, în timp ce se plimbă într-o maşină de lux. Pe capota maşinii dansează provocator o tânără, costumată în pantaloni scurţi. Au fost difuzate imagini, prim-plan, cu posteriorul acesteia;

“Nebunia lui Juvel”, ora 18.10, în care interpretul Mr. Juve a dansat alături de mai multe fete costumate în lenjerie intimă (cu chiloţi tanga), care executau mişcări lascive şi provocatoare, imaginile fiind focalizate intenţionat pe partea posterioară a dansatoarelor;
“Talent ca la 50 Cent”, ora 20.23, interpretat de Şuşanu, în care acesta apare între două tinere costumate provocator. Scena este precedată de evoluţia unei dansatoare, costumată în colanţi negri, ce execută mişcări ce sugerează actul sexual. Imaginile sunt focalizate pe posteriorul dansatoarei;

În data de 10.09.2013 la ora 12.14 a fost difuzat videoclipul „Băiat fin”, interpretat de Bodo, care apare dansând alături de mai multe fete costumate în lenjerie intimă, cu chiloţi tanga. Acestea execută dansuri lascive, provocatoare, fac anumite mişcări din fund sugerând actul sexual. Imaginile sunt alternate cu o scenă în care o tânără execută dansuri erotice la bară. Cadrele prezintă, în prim plan, posterioarele dansatoarelor costumate în lenjerie tanga.

De asemenea, în zilele de 10 decembrie 2013, în intervalul orar 10.00-16.00, 16 şi 31 decembrie 2013, în intervalul orar 10.00-18.00 şi 08, 09 şi 10 ianuarie 2014, în intervalul orar 08.00-24.00 au fost difuzate videoclipuri ce au conţinut imagini nepotrivite orei de difuzare, constând în mişcări erotice, nuditate, mişcări provocatoare (din fund şi coapse) ce sugerează actul sexual, imagini în prim plan focalizate intenţionat pe zone erogene: fund, sâni, organul sexual feminin. Totodată, în videoclipurile difuzate a fost prezentată femeia în ipostaze degradante, fiind tratată ca animal şi sclav sexual. Dansatoarele apar sumar îmbrăcate, în lenjerie intimă/costum de baie cu chiloţi tanga/semitanga.

În videoclipul “Bubulina” difuzat în zilele de 10 decembrie 2013, la orele 11.01, 13,57, 12 decembrie 2013, la ora 15.14, 16 decembrie 2013, la orele 11.43, 12.01, 15.16 şi 31 decembrie 2013, la orele 16.43, 17.43, apar două tinere, costumate provocator, ce au în jurul gâtului o lesă ţinută/trasă de interpretul Edy Talent. Acestea se deplasează în „patru labe”. Scena următoare prezintă o tânără costumată într-o salopetă, ce are ca imprimeu blana de leopard, transparentă, stând în poziţia „patru labe” având de gât o lesă, ţinută/trasă de bărbat. Acesta se află şezând pe spatele tinerei - călărind-o şi ţinând-o de lesă ca pe un animal. Secvenţa este difuzată de mai multe ori pe durata videoclipului. În continuare, cele două tinere stau pe o bară, costumate cu lenjerie tanga, imaginile prezintă în prim plan posteriorul provocator al tinerelor. 

În data de 12 decembrie 2013 au fost difuzate videoclipurile:

„Te pup pa pa”, ora 14.08, în care interpretul Cristi Dules dansează, pe malul unei piscine, alături de mai multe tinere îmbrăcate în costum de baie. Acestea dansează provocator, lasciv, executând din fund mişcări ce sugerează actul sexual. Imaginile prezintă, în prim plan, posteriorul şi sânii dansatoarelor.

„Dansăm şi bem”, ora 15.17, în care interpretul Yannis dansează alături de mai multe tinere costumate provocator. Dansatoarele execută din fund mişcări care sugerează actul sexual. Imaginile sunt focalizate pe posteriorul dansatoarelor.
În data de 31.12.2013 au fost au fost difuzate următoarele videoclipuri:

”Mă iubeşte”, orele 15.39 şi 16.20, interpretat de Bodo, care dansează alături de două fete costumate în lenjerie cu chiloţi semi-tanga şi cu sutien. Acestea execută dansuri lascive, provocatoare, fac mişcări ce sugerează actul sexual, imaginile prezentate fiind focalizate, în prim-plan, pe posterioarele dansatoarelor.

“Repede, repede”, ora 17.56, în care MC Maşu interpretează melodia alături de două dansatoare costumate în lenjerie intimă. Această scenă este precedată de evoluţia unei dansatoare, costumată în lenjerie intimă care execută mişcări din fund ce sugerează actul sexual. Imaginile se concentrează atât pe posteriorul dansatoarei cât şi pe decolteul celeilalte dansatoare.

În data de 08 ianuarie 2014 au fost difuzate următoarele videoclipuri muzicale:

„Te iau cu mine peste tot”, la orele 15.22, 18.59, 19.30 şi 20.40, în care este prezentat interpretul minor de aproximativ 13-14 ani, Alin Puştanu, care apare alături de două tinere îmbrăcate provocator, ce execută dansuri erotice. Refrenul melodiei: „Eu cu tine am un vis, vreau să mergem la Paris. Şi-n franceză vreau să-ţi spun: că te iubesc ca un nebun!!!”.

„Vacanţă în Almeria”, la orele 17.25, 19.36, în care interpretul Alinu AJ dansează alături de mai multe tinere, costumate în lenjerie intimă semitanga care dansează lasciv şi execută mişcări din posterior ce sugerează actul sexual. Sunt prezentate cadre cu prim-planuri de posterioare ale dansatoarelor care mimează actul sexual în diferite poziţii. Cele două videoclipuri au fost difuzate şi în ziua de 9 ianuarie 2014 („Te iau cu mine peste tot”, ora 13.16 şi „Vacanţă în Almeria”, orele 09.43 şi 16.13).
În 10 ianuarie 2014 a fost difuzat videoclipul „Iubito iubito” la ora 08.13, în care interpretul NECK apare alături de un grup de tinere îmbrăcate în costum de baie. Acţiunea se petrece, în prima parte a videoclipului, pe malul unei piscine unde tinerele dansează provocator. În partea a doua a clipului, tinerele spală o maşină de lux cu o soluţie care face spumă. Pe capota maşinii tinerele fac mişcări din fund care sugerează actul sexual, se masează pe fund şi pe coapse cu spuma provenită de la soluţia de curăţat. Imaginile prezintă, în prim plan, posteriorul dansatoarelor cât şi organele sexuale acoperite cu lenjerie tanga. 

Din Decizia nr. 97 din 30.01.2014 privind amendarea cu 15.000 lei a S.C. REAL TOP MEDIA TV S.R.L. cu sediul în BUCUREŞTI, Şos. Dudeşti-Pantelimon nr. 2-4-6, parter, camera 7, sector 3, CUI 15601491 pentru postul TARAF TV

joi, 20 februarie 2014

Artă, tată!

Sau cel puţin aşa zice Digicablul: că ”Iubiri secrete” e ”film tv de artă”. Păi dacă e aşa, ”Acces direct” e un mockumentar, ”La Măruţă” e o ficţiune parodică, ”Noră pentru mamă” şi ”Mireasă pentru fiul meu” - docu-drame, iar ”Un show păcătos” e teatru de păpuşi, de la plasticul Biancăi Drăguşanu.

luni, 27 ianuarie 2014

Ţara e din nou întreagă!

În mod simbolic, România s-a reîntregit pe 24 ianuarie, la 155 de la unirea principatelor: la manifestările de la Iaşi, oamenii i-au huiduit în mod egal şi pe Ponta, şi pe Antonescu, şi pe Băsescu! Atâţia ani am fost separaţi în simpatii, pentru ca de-abia acum să fim un întreg, animat de o ură sinceră şi sănătoasă. Aştept, în consecinţă, viitorul consorţiu mediatic între Antena 3 şi B1TV, precum şi nunţile Andreei Pora cu Mihai Gâdea, a lui Robert Turcescu cu Dana Grecu şi (hai să fim open-minded) a lui Radu Banciu cu Mircea Badea.

duminică, 21 iulie 2013

PRO TV - canal de publicitate, întreruptă uneori de filme

Din lipsă de altceva mai bun, mă uit duminică dimineaţa (până spre prânz), pe PRO TV, la film: ”Indiana Jones şi regatul craniului de cristal”. Filmul - de două ore, conform imdb - e întrerupt de patru calupuri de publicitate & promo-uri: primul de vreo 12 minute, al doilea de 11, apoi unul de 10, iar ultimul - de 15. În total, 48 de minute. Sau, altfel spus, 40% din durata filmului. În mod cinic, fiecare calup se încheia cu avertismentul: ”consumul excesiv de sare, zahăr şi grăsimi dăunează grav sănătăţii”. Dar consumul excesiv de publicitate? Aştept să văd dacă CNA are vreo părere despre asta.

luni, 3 iunie 2013

Bătaia curvelor

Prind din greşeală, acum vreo trei seri, la România TV, o emisiune aprinsă despre practicile Antenei 3 de a pune presiune pe diverşi politicieni sau oameni importanţi. ”Moderatorii” RTV salivează când vorbesc despre lipsa de deontologie a anteniştilor, televizorul e galben de breichingniuzuri, iar ecranul se împarte în trei sau patru hălci, ca să încapă toţi corespondenţii, toţi intervievaţii şi nu mai ştiu ce derulare de evenimente în direct. Ete, îmi zic, pot să mă laud că am şi eu ”picture in picture”. Şi gratis! Scandalul e cunoscut, nu mai intru în detaliu. Doar recapitulez: România TV, cea care a inventat, ca să-şi crească audienţa, un fiu nelegitim al lui Sergiu Nicolaescu la moartea regizorului, critică Antena 3 pentru lipsă de profesionalism!

Două zile mai târziu, citesc on-line o ştire cum că Antenele dau în judecată România TV pentru denigrare şi manipulare. Recitesc ştirea, doar ca să fiu sigur că duda e aşa cum mi-a părut la început: mare şi gogonată; da, aşa e: anteniştii, specializaţi în linşajul mediatic al tuturor celor care nu intrau în graţiile/greţurile lui Voiculescu, îi acuză pe retevişti că manipulează!

Nu ştiu cum să spun că mă simt faţă de toate acestea: aş râde, dar - vorba aia - parcă nu e râsul meu, aş plânge - dar nici una din televiziunile ăstea de rahat nu merită nici măcar o juma' de lacrimă. De-un lucru sunt sigur: când le văd certându-se aşa şi acuzându-se una pe alta de exact defectele proprii, parcă văd două curve traseite, boite şi cu  fustele mini suflecate deasupra chiloţilor, bătându-se care din ele să facă semne obscene la maşini de sub singurul stâlp luminat de pe centură.


sâmbătă, 30 martie 2013

Bun-simţ marca Digi 24

Atitudine de bun simţ a postului de ştiri Digi 24, care marchează în acest week-end, prin emisiuni speciale, sărbătorirea Paştelui de către cei aproape 1.500.000 (conform ultimului recensământ) de romano-catolici, protestanţi şi reformaţi din România. Digi 24 a fost din prima zi de emisie (şi încă mai e!) cel mai echilibrat din zona asta: ecranul televizorului nu se umple de roşu sau de galben cu tot felul de breaking-news sau news-alert-uri pentru nişte ştiri umflate artificial şi, până la urmă, fără nici o semnificaţie (remarcam sâmbătă la România TV cum până şi trecerea la ora de vară era prezentată ca o ştire negativă: ”La noapte vom dormi cu o oră mai puţin” a început, cu o voce gravă, ştirista de la RTV), au emisiuni care îmi plac (”Bon-ton”, ”Digicult” sau emisiunea ”Jurnalul pentru copii”), iar cele câteva (oricum mai puţine decât la celelalte canale – sic! – de ştiri) talk-show-uri sunt (pentru mine) aproape urmăribile: cel puţin nu îmi provoacă greaţa de care am parte la suratele lor de pe RTV-uri.

Iar pentru cei care sărbătoresc în noaptea aceasta Învierea Domnului: un Paşte luminat şi plin de bucurie!

joi, 31 ianuarie 2013

Televizorul şi sindromul Stockholm

Televizorul ne-a luat ostateci de la bun început. A fost conceput ca un instrument de propagandă, de spălare a creierelor şi şi-a dus misiunea asta până la capăt, cu succes. La fel ca un pedofil care atrage copiii în parc cu dulciuri, şi televizorul ne-a încântat cu muzică şi filme în primele zile de emisie. Iar noi am mers cu el... iar mai apoi nu ne-a mai lăsat să plecăm. Ne-a ţinut prizonieri în programele de ”Cântarea României”, în ”omagialele” din întreaga lună ianuarie, în cele din 1 mai, din 23 august şi de la toate congresele partidului unic. Din când în când, ne mai amăgea cu emisiunile lui Bocăneţ, cu sheciurile lui Dan Mihăescu, cu coregrafia lui Cornel Patrichi, cu glumele lui Dem Rădulescu, cu muzica Angelei Similea şi cu mult, mult Sergiu Nicolaescu... ne-a dat şi puţină culoare la un moment dat, chiar dacă culoarea asta îmbrăca tot haine vechi, de mult ştiute. Ne-am bucurat de toate aceste mici cadouri de parcă l-am fi păcălit pe răpitor să ni le dea; dar el o făcea deliberat, ca să ne facă – aşa cum pui o doctorie amară într-o linguriţă de zahăr – să înghiţim propaganda căreia îi eram prizonieri.


Apoi a venit revoluţia... iar televizorul a simţit că am putea evada din influenţa lui. Şi atunci s-a făcut el prezentatorul revoluţiei acelea. Pe care ne-a televizat-o, ne-a interpretat-o, ne-a ambalat-o şi ne-a livrat-o aşa cum a vrut. Iar noi am rămas mai departe ostateci, simţind în acelaşi timp o simpatie crescândă pentru că ne-a făcut astfel partaşi la sângeroasele evenimente. Aproape că i-am fost recunoscători pentru asta, pentru participarea şi pentru implicarea de care ne bucuram fără a ne clinti măcar din fotoliu. Mai pe urmă, au venit şi alte mici cadouri din partea lui, ca să ne facă prizonieratul mai suportabil, ca să nu încercăm să scăpăm: televizorul şi-a luat mai multe feţe, diferite (dar de fapt aceleaşi), s-a umplut de culori precum o cochetă cocotă bătrână şi şi-a întins programul astfel încât să ne aibă sub supravegherea lui zi şi noapte. Nu s-a dat în lături de la nimic pentru a ne ţine ostateci mai departe: ne-a arătat femei dezbrăcate, a inventat vedete pe care apoi le-a doborât sub ochii noştri, ne-a transmis războaie în direct şi ne-a spus cum să votăm.

Iar noi, ostatecii lui, am început să-l iubim. Pentru că, în faţa ecranului său pâlpâitor, ne dădea iluzia unei existenţe complete, precum cea din Matrix. Pentru că ne scutea de efortul de a gândi, pentru că ne mesteca informaţia în nesfârşite tocşouri şi apoi ne-o dădea s-o înghiţim, moale şi umedă, la fel cum păsările îşi hrănesc puii abia ieşiţi din găoace. Pentru că ne făcea să ne simţim membrii unei familii mari şi fericite, unite prin ”Ştirile de la ora 5”, prin ”Noră pentru mamă”, prin nesfârşite telenovele sau prin meciurile de fotbal transmise în direct. Pentru că ne dădea sentimentul de egalitate într-o democraţie a telecomenzii.

Prizonieratul s-a terminat de mult... dar noi ne-am obişnuit într-atât cu el încât nu mai vrem să plecăm. Ni s-au oferit căi de scăpare – cărţi, spectacole, teatre, implicare civică sau activitate politică – dar noi le-am refuzat pe rând, preferând să rămânem fideli televizorului. La fel ca în cazul jafului băncii din Stockholm, din ‘73, în care ostatecii au început să simpatizeze jefuitorii în cele şase zile lungi de captivitate, şi noi suferim de acelaşi sindrom în relaţia noastră cu televizorul: ne face rău, dar îl iubim. Nu recunoaştem însă că această dragoste vine din teamă: teama de a gândi cu propria minte, de a ne forma o opinie, de a înţelege singuri ce se întâmplă în jurul nostru şi de ce. De abia când ne vom elibera de această frică vom fi cu adevărat liberi. Şi vom putea închide televizorul, începând astfel să trăim cu adevărat.

vineri, 11 ianuarie 2013

The circus must go on!

Nu s-a aşezat bine cenuşa scandalului iscat după moartea lui Sergiu Nicolaescu şi balele televiziunilor au început să curgă la aflarea veştii divorţului dintre Andreea Marin şi Ştefan Bănică Jr. Vineri seara, în prezentarea Focusului de pe Prima TV, crainica a zugrăvit mai mult decât succint felul în care va trata media tabloidă (adică mai toată) această nouă poveste: ”Cei doi doi au anunţat pe Facebook că divorţează şi au cerut presei discreţie. La Focus vom afla mai multe detalii despre relaţiile lor extraconjugale, iar la Focus Monden vom discuta pe larg toate amănuntele picante din viaţa acestui cuplu”. Deci cam asta a fost cu discreţia...

După circul mediatic pornit de la decesul regizorului Nicolaescu, CNA a amendat România TV (campioana prostului-gust) cu 100.000 lei, B1 TV cu 30.000 lei, Antena 3 cu 20.000 lei şi Realitatea cu 10.000 lei. În total 160.000 lei, sau 35.500 euro. Adică - în preţurile publicităţii pe TV (care poate merge, din câte am aflat, între 3.000 şi 10.000 de euro pentru un spot de 30 secunde) - cam între 3 şi 10 minute de reclame. Evident că nimeni de la posturile de mai-nainte nu va face nimic pentru a schimba ceva pe mai departe. De aceea cred că o măsură de sancţionare mai eficientă ar fi modificarea legislaţiei audiovizualului în sensul acordării unui fel de rating de comportament (ca un certificat de bună purtare), care să poată fi scăzut în funcţie de sancţiunile date de CNA şi care să impună o reducere a dimensiunii, ponderii şi frecvenţei segmentului de publicitate. Până la urmă, finalitatea tuturor scandalurilor ăstea mediatice o reprezintă nenorocia aia de audienţă şi, implicit, mulţii bani din publicitate; aici trebuie loviţi şi aici îi va durea cu adevărat pe scormonitorii în rahaturi din spatele ecranelor tv.

vineri, 4 ianuarie 2013

Mefisto TV

Ieri dimineaţă, toate televiziunile din ţară au anunţat – sub atât de dragul lor generic galben-negru ”Breaking News” – moartea regizorului Sergiu Nicolaescu. A urmat – şi încă nu s-a terminat şi nici nu dă semne că ar face-o în prea curând - o adevărată avalanşă de dezbateri, reportaje, transmisii inutile în direct din locuri care mai de care mai absurde, cum ar fi spitalul în care a murit regizorul şi în care oricum nu se mai întâmpla nimic, controverse dintre cele mai diverse – că a colaborat cu Securitatea, că ar avea un fiu secret, că ar fi dejugat un atentat împotriva lui Ceauşescu, că vrea să fie incinerat şi că biserica nu vrea să-i facă slujbă, ce avere a rămas în urma sa ş.a.m.d. -, laudatio fierbinţi din partea unora şi adevărate rechizitorii din partea altora... E-adevărat că şi evenimentul a căzut într-o groapă de idei a televiziunilor - în care subiectele predilecte ar fi fost doar cum au chefuit şi ce au ingurgitat de Revelion politicienii şi ”vedetele”, ce accidente s-au produs ” în noaptea dintre ani” sau eternele ambuteiaje din trafic - ceea ce a constituit o adevărată mană cerească pentru ştiriştii dornici de niscaiva senzaţional.

Dar despre altceva voiam să vorbesc: şi în cazul lui Sergiu Nicolaescu, şi în cel al lui Şerban Ionescu, al lui Iurie Darie, al Mădălinei Manole, al lui Ion Dolănescu, al lui Dumitru Tinu şi al atâtor alţi decedaţi, mai mult sau mai puţin populari, televiziunile au jucat impecabil rolul lui Mefisto: preţul atenţiei mediatice de care s-au bucurat în timpul vieţii a fost disecarea, răsucirea pe toate părţile, scormonirea în toate fecalele, aruncarea cu lături şi vulgarizarea până dincolo de limite a vieţii răposatului, începând  din chiar primele minute de după dispariţia acestuia. Accederea cuiva pe ”sticla” posturilor tv româneşti este aidoma pactului cu diavolul  făcut de Faust: ”te promovez”, spun televiziunile din cadrul trustului de presă ”Mefisto TV”, ”te chem în studiouri să-ţi dai cu părerea despre câte-n lună şi-n stele, te arăt telespectatorilor în toate ipostazele care-ţi convin, te citez fie că ai, fie că n-ai de-a face cu subiectul nostru, povestesc, dacă vrei, tuturor unde îţi faci vacanţele, cu ce te îmbraci şi la ce restaurante îţi place să mănânci... dar, după ce vei muri, al meu vei fi: prin acest pact, ne cedezi dreptul de folosinţă pentru toate scandalurile, supoziţiile şi atacurile  pe care le putem lega, inventa, exploata şi comenta despre tine – acesta este preţul pe care trebuie să-l plăteşti celebrităţii pe care noi ţi-o aducem!”

joi, 3 ianuarie 2013

Spaima de anonimat

Vorbeam cu cineva, acum ceva vreme, pe la un final de an, despre cei care aleg să petreacă un Crăciun sau un Revelion pe eterna Vale a Prahovei sau în Poiana Braşovului, plătind câteva mii de euro pentru o astfel de aventură (uneori chiar la propriu, începând cu dusul, respectiv întorsul către şi dinspre acolo), în acelaşi timp în care ofertele pentru astfel de evenimente petrecute prin Austria sau prin Rodopi bulgăreşti gravitau pe la câteva sute de euro, cu tot felul de chestii incluse. Desprindeam atunci două posibile explicaţii: prima, aceea că pentru unii nu e deloc de bonton să se laude că au dat doar câteva sute de euro prin Tirol sau prin Bansko, ci adevărata faimă o aduce o spusă de genul ”am spart 3000 de euro de Revelion la Sinaia”. Dar cea mai importantă motivaţie am considerat că este aceea că, prin cele străinătăţuri, nu te ştie nimeni-nimenea. Nu ai spectatorii aproape, nu ai faima care te aureolează continuu în limitele spaţiului carpato-danubiano-pontic, nu ai cui spune cu mândrie ”sunt Fane din Berceni” şi nu te poţi bucura de binemeritatul succes de public la comandarea unei dedicaţii ”pentru naşul Costel, de la finul Georgică, fără număr, să trăiască!” Nu poţi face băşcălie, nu ai cum să te ”spargi în figuri”, nu intri în rezonanţă cu co-mesenii, taraful şi ospătarii. Nu exişti, deci! – ce petrecere ar mai putea fi şi aia?

Am regăsit aceeaşi atitudine şi în două cazuri, mai recente, din mass-media (ceea ce, sincer, nu m-a surprins deloc).

Prima dată e vorba de Mihaela Rădulescu: a plecat prin 2009 de la la Antene, despărţindu-se cu scandal mediatic – cum altfel? – de soţ, de ”Duminica în familie” şi de România şi relocându-se în spaţiu mediteraneean, mai precis pe la Monaco. Care Monaco, însă - bată-l vina! - o fi el vreun paradis care îndeplineşte multe dorinţe celor care-l populează, dar nu şi pe aceea de a se comporta ca Bucureştiul. Astfel că ”vedeta” a îndurat vreo doi ani un anonimat probabil dureros, până când n-a mai răbdat şi s-a întors la aceleaşi Antene cu o nouă emisiune, care, evident, a ”spart” toate audienţele.

În al doilea caz e vorba de Corina Drăgotescu, jurnalistul-inchizitor de la ”Realitatea TV” şi apoi de la ”România TV”. Prin toamna trecută, îşi anunţa mutarea definitivă în America şi despărţirea de mass-media dâmboviţeană. Câteva seri, ”România TV” s-a umplut de pupături live, lacrimi, emisiuni retrospective şi alte dulcegării de rămas-bun. Am regăsit ulterior jurnalista în câteva transmisii prin videotelefon din State, după care, prin preajma alegerilor de la finele lui 2012, Corina Drăgotescu îşi relua locuirea cvasipermanentă în studiourile ”României TV”, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Nu s-au dat – din câte am citit pe net – explicaţii pentru această răsucire, dar eu o pun tot pe seama greu de înduratului anonimat trans-atlantic al mult prea cunoscutei - în România – ziariste.

După ani lungi de viaţă (profesională, dar şi privată) petrecuţi în faţa unui public spectator, nici Mihaela Rădulescu şi nici Corina Drăgotescu nu au putut supravieţui discreţiei anonimatului venită la pachet cu mutarea în străinătate. Aplicând pe de-a-ndoaselea proverbul ”decât codaş la oraş, mai bine în satul tău fruntaş”, cele două ”vedete” au revenit pe ”sticlă”, dovedind, cu acurateţe aproape ştiinţifică, că excesul expunerii la lumina reflectoarelor din studiourile de televiziune duce la o serie de mutaţii care face imposibilă viaţa în condiţii normale.

Şi pentru că tot am pomenit de State, americanii au o vorbă: ”to show off”, care înseamnă ”a te da mare”. Înrudirea acestei expresii cu termenul de ”show” – spectacol, program de televiziune – mi se pare definitorie pentru mass-media românească şi simptomatică pentru societate în general.

miercuri, 17 octombrie 2012

They die to entertain you


Aseară la Prima TV, puţin înainte de ora 18.00, crainica ştirilor face o introducere a ”Focusului” ce urma să înceapă peste câteva minute cu cazul unei fetiţe de 7 ani care a murit după ce s-a accidentat pe tobogan şi a fost examinată superficial de medicii dintr-un spital. Imediat după asta, rulează clipul-slogan de la Prima TV: ”We love to entertain you”.

Poate ar trebui schimbat cu ”They die to entertain you”. Ar fi, oricum, mult mai aproape de crezul televiziunilor.