Se afișează postările cu eticheta CFR. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta CFR. Afișați toate postările

joi, 11 aprilie 2013

Generozitate prin hotărâre de guvern

Sunt convins că există la acest moment un băimărean care se bucură că bucureştenii vor putea avea în viitorul nu prea îndepărtat încă o magistrală de metrou făcută cu banii de la Guvern – adică şi ai lui. Iar bucuria asta îi mai stâmpără necazul pe care l-a avut atunci când s-a internat la spitalul din oraş şi a trebuit să-şi cumpere singur toate medicamentele, perfuziile, tifonul şi leucoplastul, pentru să i s-a spus că farmacia spitalului e goală din lipsă de fonduri.

De asemenea, sunt sigur că un sucevean a exultat de fiecare dată când a auzit că Guvernul sprijină, şi cu banii lui, achitarea datoriilor pe care le are Oltchim-ul falimentar(t) din Râmnicu Vâlcea. Sentimentul îl cuprindea mai ales când aştepta cu orele la cozi vizarea carnetului de şomer, după ce firma privată la care lucra a dat faliment pentru că ei nu i-a dat nimeni bani de la buget ca să poată merge mai departe.

Şi în tot acest timp, un teleormănean a fost foarte încântat că datoriile la utilităţi avute de RADET şi de CFR au fost anulate prin hotărâre de guvern. E-adevărat că a auzit vestea asta de la nişte pensionari care discutau pe băncuţa din faţa blocului, deoarece pe televizorul din sufragerie s-a pus praful de când i-au debranşat apartamentul pentru că nu a avut bani să-şi plătească factura la curent electric. Le-a spus această veste seara şi copiilor care îşi făceau lecţiile la lumina lumânării şi cu toţii s-au bucurat nespus.

Mă bucur că există astfel de români, care apreciază minunatele lucruri ce se fac, din banii lor, pentru alţii, de modul chibzuit în care aceşti bani sunt cheltuiţi de conducătorii ţării. Sunt oameni deosebiţi: altruişti cu forţa şi generoşi prin hotărâre de guvern. Iar bucureştenii care vor circula pe noua magistrală de metrou, muncitorii de la Oltchim care îşi primesc salariile de la buget sau directorii de la RADET şi CFR se gândesc tot timpul la ei şi le mulţumesc pentru contribuţia lor, complet dezinteresată.

marți, 13 martie 2012

Astept demisia!

Pe Yahoo News citesc că întârzierea tuturor trenurilor din România în 2010 a totalizat 5 ani şi 3 luni, iar în Japonia, în acelaşi interval de timp, întârzierile au însumat 36 de secunde. Aştept demisia ministrului transporturilor. Evident, cel japonez!

luni, 13 februarie 2012

CFR (variantă nouă)

Acum mai mulţi ani am făcut parte dintr-o delegaţie a unei societăţi comerciale care a mers la Paris pentru discutarea şi încheierea unor contracte economice. În vizita de 4 zile din străinătate era prevăzută şi o întâlnire de câteva ore cu o firmă interesată de produsele noastre care-şi avea sediul la Bruxelles, oraş în care am ajuns, dimineaţa, cu un TGV (Train à Grande Vitesse) francez al companiei Thalys, după o călătorie de aproximativ o oră şi jumătate. După terminarea întâlnirii de afaceri, colegii mei de delegaţie s-au întors la Paris, iar eu – în baza opţiunilor oferite de biletul dus-întors – am mai zăbovit gură-cască mai multe ore în capitala belgiană şi m-am îmbarcat spre Paris într-un alt TGV, mai către seară. Călătoria a decurs fără incidente până spre jumătatea ei, când trenul în care mă aflam a fost oprit în câmp pentru mai mult de o jumătate de oră. La puţin timp după oprire, un conductor francez a trecut din vagon în vagon şi ne-a informat că o altă garnitură, aflată înaintea noastră, a suferit o defecţiune şi că întârzierea se datorează acţiunilor de eliberare a căii ferate. Apoi trenul meu a pornit mai departe şi a ajuns în Gare du Nord cu mai puţin de o jumătate de oră întârziere. Am coborât din vagon şi am avut surpriza să descopăr, la capătul tuturor ieşirilor de pe peron, reprezentanţi ai Companiei Thalys care înmânau călătorilor recent debarcaţi formularele de solicitare de despăgubiri. Am luat şi eu un exemplar: în el erau prevăzute despăgubiri de jumătate din costul biletului pentru întârzieri de până-ntr-o jumătate de oră şi de 45% în cazul unor întârzieri între 30 şi 60 de minute; variantă cu întârzieri mai mari de o oră nu exista.
Ajuns la hotel, am completat împreună cu şeful delegaţiei formularul de solicitare de despăgubiri, trecând datele băncii din România ale firmei; am pus totul într-un plic şi l-am trimis - cu nu foarte multe speranţe, trebuie să recunosc - la adresa indicată. În ziua următoare ne suiam în avion şi ne întorceam în România.

Despăgubirile (aproximativ 50 de euro, reprezentând jumătate din valoarea biletului de tren) au fost virate în contul bancar indicat în formular două luni mai târziu.

Mi-am adus aminte de această întâmplare aflând la ştiri, după episodul cu trenurile blocate zeci de ore în câmp, pe la Făurei, că, dând dovadă de o greu explicabilă generozitate, SNCFR a decis să nu taxeze suplimentar călătorii prinşi în garniturile care au întârziat zile întregi să ajungă la destinaţie (unele ajungând chiar în alte locuri decât cele stabilite iniţial).