Se afișează postările cu eticheta zăpadă. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta zăpadă. Afișați toate postările

duminică, 12 februarie 2012

Ne-simţire

"Este inadmisibil să ajungi pe străzile unei localităţi în România şi să îi vezi pe militari desfundând drumurile, în timp ce beneficiarii direcţi, care sunt şi concetăţenii noştri, stau în casă, la căldură. Şi am văzut cu toţii, aceasta se întâmplă. Şi la inundaţii, şi la nămeţi. (...) Nu se poate aşa ceva.... Nu putem plăti lenea la nesfârşit. Este lipsă de respect faţă de cei care stau 24 de ore îngheţând ca să dea drumul la salvări, să rezolve situaţiile de urgenţă", a acuzat Ungureanu.

Proaspătul premier Mihai Răzvan Ungureanu uită însă ceva: oamenii aceia, care stau în casă, la căldură, sunt semnatarii unor contracte cu statul roman, conform căruia acesta din urmă are datoria să pună la dispoziţia cetăţeanului drumuri pe care se poate circula, lucrări hidrotehnice care să nu permită revarsarea râurilor, reţele de utilităţi şi multe altele de felul acesta. Contractele acestea se încheie de fiecare dată când respectivul cetăţean îşi plăteşte impozitele, achită diferite taxe (una din ele, numită rovigneta, este chiar o taxă pentru utilizarea – şi nu blocarea – drumurilor naţionale), plăteşte accize când alimentează maşina şi taxe de primă înmatriculare atunci când e îndeajuns de inconştient încât să vrea să-şi cumpere o maşină nouă etc. etc. Aşa că premierul spune tâmpenii: militarii care au desfundat în ultima perioadă drumurile n-au făcut-o în locul oamenilor care ”stăteau la căldură”, ci în locul firmelor de deszăpezire care, probabil, făceau acelaşi lucru, în loc să presteze activităţile pentru care sunt plătite.

Prin aroganţa cu care caracterizează o situaţie tragică cu jumătăţi de adevăr, prin ne-simţirea de care dă dovadă (ne-simţire, în sensul absenţei oricărei simţiri, empatii sau rezonanţe cu oamenii ăia nenorociţi de zăpezi), primul ministru Ungureanu se înscrie cu succes în tradiţia inaugurată de Călin Popescu Tăriceanu, care se răstea, acum câţiva ani, la alţi sinistraţi, rămaşi fără case în urma unor inundaţii.

PS (pour la bonne bouche): după cutremurul şi valul tsunami care au lovit aprig Japonia în primăvara trecută, împăratul Akihito şi soţia sa, Michiko, au vizitat sinistraţii dintr-un adăpost temporar, îngenunchind în faţa lor şi stând pe rând, de vorbă cu fiecare.

sâmbătă, 4 februarie 2012

Istericii

Recapitulare: idioţii deştepţii din guvern nu au de lucru şi trântesc joi gogoriţa cu troienele de zăpadă ”ca în ‘54”; raţiunea era oricum alta decât cea a avertizării populaţiei: după ce au gestionat penibil problemele puse de viscolul din urmă cu o săptămână (mă bântuie încă imaginea premierului Boc dând la lopată zăpada şi împărţind ceai camionagiilor, evident sub atenta priveghere a camerelor de luat vederi), preferă să anunţe evoluţii catastrofice ale vremii, care să justifice închiderea masivă de drumuri (din, evident, grijă pentru cetăţeni), în loc să-şi mai bată capul cu întreţinerea şi menţinerea lor în stare de funcţionare, cum ar fi normal (ceea ce, poate, ar ridica şi întrebări privind selecţionarea – evident prin licitaţie publică deschisă, cum altfel? – şi prestaţia firmelor responsabile cu deszăpezirea).

Nu a mai contat că directorul de la Meteorologie a dezminţit constant, de-a lungul întregii zile, existenţa vreunor date care să confirme basmele de la Palatul Victoria. Şi nici că, în mai toate emisiunile de ştiri din lungul întregii zile, întrebarea (de sorginte moromeţiană) ”pe ce vă bazaţi?” adresată ministrului Igaş a rămas, la fel de constant, fără răspuns.

Oamenilor le-a fost de-ajuns. Suficient. Au sesizat imediat atentatul la lingurică, sabotajul la foale, atacul la pântec. De parcă ar fi fost 20 decembrie 2012 (adică ajun de apocalipsă, pentru fanii calendarului mayaş), au dat năvală la alimentara din colţ, la magazinul de cartier sau la hypermarketul de la ieşirea din oraş; şi au lăcustit (nu căutaţi în vreun dex, e umila mea contribuţie lingvistică: a lăcusti – a da năvală ca lăcustele) rafturile cu mâncare, fructe, apă şi sucuri. Responsabilii centrelor comerciale au declarat că vânzările din binecuvântata zi de joi, 2 februarie, le-au ajuns – iar pe ici, pe colo le-au şi întrecut – pe cele de Crăciun / Revelion. Cumpărătorii au stat cu zecile de minute la cozi, alintându-şi tandru, din priviri, cărucioarele pline cu baxuri de ulei, pâini, caserole de carne, chiorchini de banane şi obligatoriu hârtie igienică. Că doar s-au anunţat nişte vremuri..., nu?

Nu asta e îngrijorător: ce s-a cumpărat, să fie primit! Ci reacţia imediată, abruptă şi incontinentă a celor care, ca într-un experiment pavlovian, au sesizat o posibilă foame şi au dat iama printre rafturi. În ciuda străvezimii evidente a motivaţiei; bun, şi chiar dacă admitem că ministrul Igaş e mai meteorolog ca ANMH, cât Dumnezeu şi-au închipuit oamenii ăia care au accesorizat isteric cărucioarele de cumpărături prin supermarketuri că vor băga în ei în cele trei zile ale avertizării – fie ea galbenă, portocalie sau roşie?

Mutând acest tip de reacţie în sezonul campaniei electorale, când manipulările – de indiferent ce natură: de la găleata cu sigla partidului, la intoxicările subtile, ameninţările subţiri şi dezinformările cu şcoală - vor fi principala modalitate de acţiune a puterii, cât de reprezentativ mai poate fi votul unor astfel de oameni? Dacă declaraţia vizibil nefondată a unui ministru a dus la golirea rafturilor magazinelor, ce va fi când mecanismul alcătuit din profesionişti ai influenţării, având la dispoziţie armata de administratori de bloc, profesori, preoţi şi sindicalişti de partid, se va pune în mişcare? Cât de corect va mai putea fi atunci un scrutin local, parlamentar sau prezidenţial?

Cele mai mult de două decenii de după ’89 în care votul s-a dat în schimbul a te miri ce nu au dus la deşteptarea oamenilor, ci dimpotrivă: absenţa dicernământului, lenea gânditului şi imbecilizarea televizată i-au făcut la fel de vulnerabili la orice manipulare, oricât de grosolană şi netoată ar fi. Corectitudinea alegerilor viitoare – de primari, deputaţi, senatori sau preşedinte - este, din start, compromisă.