Se afișează postările cu eticheta comerţ. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta comerţ. Afișați toate postările

luni, 21 ianuarie 2019

Comerţul din Râmnicu Vâlcea, pe noi culmi de civilizaţie şi progres

După invazia de SH-uri cu haine şi pantofi, trenduri noi (sic!) vin să definească comerţul atât de particular din Râmnicu Vâlcea. Magazinele cu chestii nemţeşti uzate – altele decât îmbrăcăminte – se laudă acum cu o repartizare uniformă pe raza municipiului: după cel de pe str. Topologu, de pe lângă Dovali, şi etajul III de la fostul Magazin ”Cozia” - actual ”Winmarkt”, împărţit frăţeşte cu un supermarket chinezesc cu marfă de duzină, ”franciza” a fost adusă şi în (cum altfel?) cartierul Ostroveni, un astfel de spaţiu funcţionând lângă piaţa de acolo.
Dar supremaţia germană este serios ameninţată de un magazin deschis parcă anul trecut chiar în centru, pe General Magheru, care se numeşte pe FB ”Home Depot Vâlcea” şi care contrabalansează ”Deutchland über alles” cu un viguros ”God Save the Queen” reprezentat de lucruri la mâna a doua englezeşti, vândute la kilogram. Preţul per kilo scade treptat de la 60 la 3 lei, în funcţie de zi şi după o schemă atât de complexă încât, pentru o mai bună reţinere, ar trebui introdusă în calendarul ortodox, zilele cu kilul la 3 lei urmând să fie trecute cu roşu, ca sărbătorile marilor sfinţi.
În fine, ca să nu fim acuzaţi că nu suntem pe deplin cosmopoliţi şi open minded, tot pe ”General Magheru” s-a deschis şi un al doilea sex-shop, evident că peste drum de cel care funcţionează în zonă de câţiva ani.
Shopping City-ul (sau noul Mall) ridicat pe ruinele răposatului Combinat pentru Prelucrarea Lemnului - pus pe butuci, sub numele de ”Carpatina”, de Viorel Cataramă - mai drege busuiocul de un an de zile, deşi a trebuit să aflu de la fiică-mea, într-o scurtă şi foarte elocventă sesiune de cumpărături pe la complexul omolog de la Piteşti, că şi aici mai avem ceva lacune în ceea ce priveşte nişte branduri, care pe la alţii sunt, dar pe la noi - nu.
Aşa că, dacă vrei să cumperi ceva mai deosebit, intră pe net şi comandă on-line!
Happy shopping!

joi, 24 martie 2016

De ce nu va începe (cel puţin deocamdată) un al treilea război mondial

”Război!” Unul dintre cuvintele cele mai frecvente în ultimele luni. Fie că e vorba de atentatele ISIS în Europa (Paris – anul trecut şi Bruxelles – acum câteva zile), fie de acelaşi Califat islamic în conflict cu toţi în zona Siria-Irak, fie de anexarea Crimeei de către Rusia, fie de ameninţările Coreei de Nord la adresa tuturor...

Suntem, cu adevărat, în pragul unui al treilea război mondial? Să începem să ne facem provizii şi adăposturi sub casă? Asta în cazul în care s-ar mai putea ieşi, în viaţă, dintr-un astfel de conflict...

Cred, totuşi, că nu sunt motive de îngrijorare. Un al treilea război mondial nu va veni – cel puţin nu acum – pentru un motiv destul de simplu: o astfel de conflagraţie ar împuţina serios efectivele mondiale de... clienţi. Cu efecte negative, pe toate planurile, asupra economiei, comerţului şi banilor (indiferent de forma pe care o îmbracă).

Prin Evul Mediu conflictele erau, în principal, de natură religioasă. În secolul XIX şi XX, conflictele au fost naţionaliste: patriotismul dădea în clocot, iar graniţele stabilite până atunci erau aruncate cu tenacitate în aer. Din secolul XXI, conflictele au devenit comerciale. Criza din 2008 a fost un astfel de război. Mondial. Războiul cu ISIS este puternic motivat economic şi de petrolul de subt pământurile stăpânite de jihadişti. O Crimee rusească poate fi descifrată nu doar militar, ci şi din perspectiva unei ruble în căutarea forţei pierdute. Sunt, e adevărat, şi excepţii: Coreea de Nord, stăpânită de un nebun.

Economia mondială este la acest moment pe o pantă în care nu mai satisface nevoi, ci trebuie să creeze alte nevoi pentru a putea vinde produse care să le satisfacă. E evident că are nevoie de noi ”beneficiari” ai acestor nevoi, de noi clienţi.

Industria de armament – care, la un moment dat, a reprezentat o parte însemnată a economiei mondiale –, cu utilizarea ei în războaie mai mici sau mai mari, are marele dezavantaj că, după un timp, rămâne fără clienţi. E ca o căpuşă care îşi omoară gazda; nu e deloc rentabil, în primul rînd pentru căpuşă. Dacă cineva îţi cumpără un pistol sau o grenadă, ai un client mulţumit, dar şi vreo alţi câţiva morţi şi, deci, într-o serioasă imposibilitate de a-ţi mai deveni vreodată clienţi. Nici reconstrucţia de după un conflict armat nu mai e profitabilă: cine să mai stea în noile blocuri construite, cine să mai cumpere în noile supermarketuri ridicate, cine să mai conducă maşinile, de acasă şi până la serviciu, dacă ai înjumătăţit populaţia într-un conflict armat?

În Africa, de exemplu, unde sărăcia îi ţine pe locuitori la o distanţă apreciabilă de statutul de clienţi, războaiele se desfăşoară fără nici o oprelişte. Industria de armanent prosperă şi, în urma ei, mai aflăm dintr-o informaţie expediată în calupul de ”ştiri pe scurt” că au mai murit câteva zeci de mii de africani într-o ţară pe care 90% dintre europeni sau americani nu o pot identifica pe o hartă.

Astfel că, în mod ironic, după ce a dat de pământ cu comunismul şi idealurile sale, economia capitalistă s-a trezit că cel mai important capital al ei rămâne tot omul – mă rog, clientul. Fără el, degeaba se produce, că nu are cine să cumpere. Aşa că al treilea război mondial va mai aştepta. Atât timp cât mai avem bani prin buzunare, cât vom cumpăra lucruri, cât vom folosi servicii şi cât ne vom hrăni cu mâncarea lor, sunt şanse destul de mari să fim lăsaţi în viaţă.

vineri, 4 martie 2016

Smântână de la ”Lactate Brădet”

Pentru că nu mi se pare normal felul în care un ministru a băgat în faliment, cu o zicere aruncată în vânt, o afacere locală prosperă,

Pentru că nu s-a dovedit că există legături între produsele acestei firmeşi/sau laptele care o aproviziona, pe de o parte, şi moartea tragică a unor bebeluşi, pe de alta,

Pentru că mi-a plăcut cum arăta fabrica aia în imaginile de la televizor şi chiar mi-a părut rău de patronul ei şi de oamenii care au rămas acum fără slujbă,

Ieri am cumpărat un produs de la ”Lactate Brădet” de la un magazin Annabella din Râmnicu Vâlcea.

Precizez că e prima oară când cumpăr ceva de genul ăsta făcut în Curtea de Argeş, dar nici nu sunt un mare cumpărător de produse lactate din magazine/supermarketuri: cu excepţia unor pachete de unt pe care le cumpăr, în general, făcute de ”Albalact” sau de la Lidl (”Pilos”), brânza sau laptele le iau direct de la ţară, dintr-o sursă de încredere.

Dar prin smântâna cumpărată ieri – şi prin altele pe care le voi mai lua, atât cât se vor mai produce şi găsi pe rafturi – protestez la nivel personal împotriva unei încercări penibile de găsire a unui ţap ispăşitor într-o dramă în care vinovaţii sunt cu totul alţii. Nu îndemn pe nimeni să facă la fel, dar m-aş bucura dacă s-ar întâmpla aşa. În altă ordine de idei, apreciez declaraţia celor de la Auchan care anunţă că vor continua parteneriatul cu ”Lactate Brădet”.

PS: iar smântâna aia, deasupra unor sarmale în foi de viţă, chiar a fost bună!