Se afișează postările cu eticheta campanie electorală. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta campanie electorală. Afișați toate postările

luni, 23 mai 2016

O campanie electorală altfel

Sunt mulţi – destui dintre ei din zona presei locale – care critică noua legislaţie privind derularea campaniei electorale. Sunt mulţi cei care spun că un candidat nu se poate afirma doar prin mijloacele permise legal şi că sunt avantajaţi primarii în funcţie. Cred însă că actuala legislaţie din domeniu este una care impune un filtru eficient şi, în opinia mea, corect de cernere a candidaţilor.

Şi asta pentru că mi se pare corect ca printr-o publicitate electorală minimală, de informare, să fie promovaţi candidaţii care au strâns notorietate cu mult înainte de începerea campaniei electorale.

Pentru că nu agreez candidaţii – indiferent ai cărui partid – care nu au avut treabă cu comunitatea locală timp de 3 ani şi jumătate şi pe care brusc, cu 6 luni înainte de alegeri, îi pocneşte grija faţă de cetăţenii votanţi. Pentru că nu mi se pare corect ca balanţa voturilor să fie înclinată, în ajun de alegeri, de găleţi, fulare, brichete, şepcuţe sau de bannere de zeci de metri pătraţi,  favorizând astfel nu pe candidatul mai cunoscut, ci pe cel mai ”darnic”. Şi pentru că nu cred că e normal ca un partid să se gândească să propună un candidat doar cu câteva luni înainte de alegeri, ci acesta trebuie să fie desemnat şi promovat începând din prima zi de după alegerile precedente.

Se instaurează, în felul acesta, o egalitate de şanse între toţi doritorii să ocupe fotoliul de primar, indiferent dacă sunt susţinuţi de un partid mare sau de unul mai mic (şi mai lipsit de posibilităţi financiare), diferenţa făcând-o astfel doar notorietatea pe care candidatul respectiv a câştigat-o în timp.

În al doilea rând, mi se pare benefic că, limitată doar la nişte afişe cu dimensiuni standard, campania electorală se mută astfel în mediul virtual, unde implică un segment de populaţie – tinerii – nu foarte dornic să se implice în procesul de vot şi unde disputele se dau la nivel de idei, şi nu de mită electorală.

Iar că avem parte, ca urmare a acestor legi, de o campanie electorală fără prea multă culoare, fără concerte şi fără megafoane urlând pe străzi, este un lucru bun: o campanie electorală nu este un bâlci pestriţi şi zgomotos, ci o treabă serioasă şi importantă, care trebuie tratată de toţi ca atare.

marți, 27 noiembrie 2012

Prosopofobia

Un week-end de umblat prin câteva din oraşele şi comunele patriei cuprinsă de febra campaniei electorale mi-a arătat că nesecate sunt izvoarele răului la români. Mai pe scurt, am descoperit o nouă fobie, necatalogată până acum (zice zeul Google): prosopofobia. Nu daţi buzna în dicţionare: e un cuvânt inventat de mine - vine din πρόσωπο (prosopo), care înseamnă chip, faţă (în, evident, greacă) şi mai cunoscutul φόβος (fobos) – adică frică (idem). Am dezvoltat maladia după parcurgerea cu privirea a sute de chipuri de candidaţi care se holbau, îmi zâmbeau ademenitor, se încruntau, rânjeau, priveau tâmp în gol sau făceau tot soiul de alte grimase doar de ei înţelese, îndemnându-mă să-i votez sau, măcar, să nu-i votez pe ”ăilalţi”.

Las deoparte faptul că, din motive care scapă logicii sau bunului-simţ, toţi candidaţii au convingerea că prezenţa feţelor lor pe afişe, benere, fluturaşi, calendare sau panouri publicitare e de natură să le aducă un plus de voturi. Se înşeală! Am văzut (pe mijloacele publicitare de mai-nainte) candidaţi cu care nu mi-aş dori să împart noaptea acelaşi trotuar. Am văzut chipuri ale unor oameni în care n-aş avea încredere să mă îndrume nici către cea mai apropiată toaletă publică. Am văzut feţe care se uitau la mine mai chiorâş decât un bugetar la fluturaşul de salariu. Admiţând – evident prin absurd, ca urmare a faptului că n-aş intra nicicum în cloaca asta numită politică – că aş fi în locul unora dintre ei, m-aş feri să-mi afişez chipul pe oricare din materialele publicitare electorale: aş pune doar numele, semnul partidului şi eventual un slogan bine ales; chiar şi numai pentru considerentul că pe buletinul de vot (din fericire şi spre sănătatea mintală a populaţiei cu drept de vot) nu apar feţele candidaţilor. 

Există o limită în toate, iar zilele trecute, conducând pe sub sute de benere pe şoselele mărginite de mii de afişe electorale, m-am procopsit cu o formă acută de prosopofobie ca urmare a expunerii excesive la multitudinea de feţe ale politicii româneşti. Acum sunt în căutarea unui leac.

 

joi, 8 noiembrie 2012

Începe campania electorală!

De mâine începe campania electorală pentru alegerile parlamentare de peste o lună: va urma o perioadă în care candidaţii, fără deosebire de identitate politică,
- vor încerca (şi mulţi vor şi reuşi) să depăşească impresionantele recorduri de nesimţire stabilite în campaniile precedente,
- se vor confrunta cu inexplicabile pierderi de memorie referitoare la perioadele foarte recente când au mai fost la putere şi n-au făcut nimic (pentru noi, adică, nu pentru ei),
- vor cheltui sume impresionante pe pixuri, bannere, brichete, pliante şi calendare pe 2013 - pe coperta cărora vor apărea în companii selecte precum ÎPS-ul locului, preşedintele (en-titre sau interimar, după caz) sau chiar Dumnezeu -, ca şi pe mititei, bere (sau vin, sau ţuică), tărâţe & grâu, ciorapi de lână, porci de lapte, eternele găleţi sau triada făină-zahăr-ulei,
- se vor înjura spumos unii pe alţii pe la toate televiziunile încă (paradoxal: încă!) înfometate de scandal, după care vor închina smeriţi cruci largi la toate de-ne-ratat-ele slujbe duminicale,
- vor mângâia, cu accente pedofile, sute de creştete de copii ce li se nimeresc prin preajmă şi vor pupa, gerontofil, toate babele şi toţi moşii surprinşi fără apărare pe uliţa mare a satului,
- se vor bâţâi ca nişte marionete dezarticulate prin cluburi, discoteci, săli de fitness sau cămine culturale încercând să arate (între o criză de lumbago şi un acces de spondiloză) cât de cool şi de gaşcă sunt ei cu tinerii patriei,
şi, în general, vor face tot posibilul să-mi provoace o hepatită severă ca urmare a expunerii prea intense la senzaţia de greaţă.

Mâine, când iau salariul, mă duc să-mi fac nişte provizii serioase de lămâi. Îmi (şi vă) doresc multă sănătate şi puterea de a trece şi peste asta!

duminică, 22 aprilie 2012

Cromatică (eventual) electorală

Ce obţii dacă amesteci (mai vechiul) portocaliu cu (mai noul... dar tot aceeaşi Mărie) verde? Maro! Are sens... chiar unul mirositor.

Dar ce obţii dacă amesteci galben-albastru cu roşu? Negru. Noapte bună!

A bon entendeur, salut!

marți, 13 martie 2012

Craiovenii se pregătesc să ceară azil politic

Citesc în presa regională că un viceprimar al Craiovei – ”catindat” la alegerile locale din data de ”cîndva în” iunie (că guvernanţii încă nu s-au hotărât în ce zi să pice anul ăsta ediţia locală a ”Duminicii Orbului”) – vrea să propună consiliului local acordarea unei indemnizaţii de 1000 de euro pentru fiecare nou-născut din părinţi craioveni. Dacă (Doamne apără-i pe craioveni!) aberaţia devine realitate, atunci s-ar putea ca ea să fie cea mai eficientă metodă de revenire a şatrelor de ţigani din capitala Franţei, atraşi în capitala Băniei de această nouă metodă de a face bani stând pe spate (la propriu). Oricum metoda puirii din doi în doi ani (pentru încasarea alocaţiei de 200 de lei pe lună) reprezintă deja principala ocupaţie şi sursă de venit a multor conaţionali, şi nu doar din Craiova, oraş bântuit, mai de voie, mai de nevoie, de o accentuată multietnicitate. Probabil că, în paralel cu industria de făcut copii, în capitala Olteniei se vor dezvolta şi alte activităţi economice, cum ar fi cercetarea medicală (pentru găsirea unui medicament care să reducă sarcina de la 9 luni la 4 săptămâni şi a unui tratament care să garanteze naşterea de cel puţin tripleţi), oficiile private de stare civilă (pentru obţinerea de viză de flotant în maxim 24 de ore – se poate şi on-line!) sau serviciile de imigrare oriunde altundeva în lumea asta (pentru craiovenii care nu vor gusta această nouă explozie demografică de sorginte tuciuriu-electorală).