Din ciclul: «Ce oraş frumos, păcat că e la ţară!»

Erau al naibii de frumoase, cum păşteau ele, aşa bălţate şi cu ugerele doldora de lapte, iarba - aia câtă mai era - de pe Calea lui Traian, cum intrai, în Râmnicu Vâlcea dinspre Târgu Jiu sau dinspre Craiova. Iar după ce am stat şi m-am tot uitat la pozele ăstea multe minute în şir, mi-am dat seama ce era nepotrivit în ele: maşinile care făceau deranj trecând pe lângă cireada de vaci şi asfaltul care îngrădea odios porţiunile de gazon. În rest, dacă făceai abstracţie de astea, vacile ălea chiar nu-şi puteau găsi un loc mai potrivit să pască.