La capătul cercului

Deşi în general îmi e silă să ascult/urmăresc/scriu despre politică, acum nu mă pot abţine:

Aflat în opoziţie, Partidul Democrat Liberal, partid de ”dreapta”, compătimeşte Partidul Naţional Liberal, tot de ”dreapta”, pentru concubinajul guvernamental cu Partidul Social Democrat, partid de ”stânga”, care l-a deturnat, astfel, doctrinar de la liberalism înspre socialism.

Guvernul PSD-PNL 2012

Acelaşi Partid Democrat Liberal – de ”dreapta”, dacă mai ţineţi minte din paragraful anterior – nu a avut însă nici o problemă să guverneze alături de Partidul (de ”stânga”) Social Democrat în 2008, într-o alianţă la fel de ”firească” precum cea care stă să se spargă acum.

Guvernul PDL-PSD 2008

Ca să închid cercul, trebuie să precizez că vorbim de partidul care, pe vremea când era doar Partidul Democrat (fără Liberal), adică în 2004, era de ”stânga” (membru al Internaţionalei Socialiste) şi era în Alianţa ”DA” cu Partidul Naţional Liberal – de ”dreapta” - pe care, probabil, îl ”deturna” doctrinar de la liberalism înspre socialism.

Guvernul PD-PNL 2004

Ăştia chiar ne cred proşti!

”Mai răsfiraţi, băieţi, mai răsfiraţi!” - varianta popească

Din ciclul ”Ce face un popă când n-are de lucru? Îşi face biserică”, consemnez o masivă (şi neterminată de ceva vreme) lucrare de ridicare a unei biserici, unde altundeva decât în curtea unei alte biserici. ”Monstrul”, încremenit de ceva vreme la jumătatea distanţei până la crucea din vârful turlei, acoperă complet mai vechea biserică, lăcaş care, spre deosebire de cel nou, era făcut cu cap, adică cu un spaţiu generos în faţă şi cu o intrare cumsecade, să-ţi tot fie drag să mergi să te rogi la cele sfinte. Văzând alăturarea hidoasă, mi-a venit în minte bancul cu securişti de pe vremea lui Ceauşescu, care avea ca poantă de încheiere replica ”Mai răsfiraţi, băieţi, mai răsfiraţi!”

Consiliul Naţional al Audiovizualului - sau cum să povesteşti nepovestibilul!

Era pe vremuri o poantă din categoria ”Care-i culmea...?” care zicea aşa: ”Care e culmea dansului? Să dansezi pe melodia de la Telejurnal”. Mi-a venit în minte când, din întâmplare, am ajuns pe pagina deciziilor de sancţionare luate de Consiliului Naţional al Audiovizualului în ultima perioadă. Şi am găsit aici, într-o decizie de sancţionare, descrierea mai multor videoclipuri de pe Taraf TV din care se desprind motivaţiile pentru care societatea familiei Prigoană, care girează acest post de televiziune, a fost amendată. Reproduc câteva pasaje elocvente şi îmi exprim totodată solidaritatea cu cel care a trebuit nu doar să stea să vadă şi să audă toate porcăriile ăstea, dar să le şi mai prezinte, cât mai expresiv, în cuvinte. Cu atât mai mult cu cât speranţa lui că Taraf TV se va închide pe 15 februarie s-a năruit: CNA a prelungit licenţa televiziunii maneliştilor cu încă nouă ani, aşa că nefericitul o să mai tot atingă culmea povestirii, descriind în cuvinte nepovestibilul: videoclipuri de manele.

Potrivit dispoziţiilor din Legea audiovizualului, difuzarea în serviciile de televiziune şi de radiodifuziune a programelor care pot afecta dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor se poate face numai dacă, prin alegerea intervalului orar de difuzare, prin codare sau ca efect al altor sisteme de acces condiţionat, se asigură faptul că minorii din zona de transmisie, în situaţii normale, nu pot auzi sau vedea emisiunile respective.
Conform prevederilor din Codul audiovizualului, nu pot fi difuzate în intervalul orar 6,00 - 23,00 producţii care prezintă:
b) scene de sex, limbaj sau comportament obscen;
c) persoane în ipostaze degradante; 

Astfel, în data de 09.09.2013 au fost prezentate, următoarele videoclipuri:

“Eşti bombă”, ora 09.28, interpretat de Şuşanu feat Salam, în care aceştia apar alături de mai multe tinere, costumate în lenjerie semitanga care dansează lasciv şi execută mişcări ale posteriorului ce sugerează actul sexual. Sunt prezentate cadre cu prim-planuri ale posterioarelor dansatoarelor. Una din dansatoare costumată cu o salopetă ce are ca imprimeu blana de leopard are la gât o lesă care este ţinută/trasă de un bărbat. În imaginea următoare, acelaşi barbat plimbă în lesă două domnişoare. În continuare, este prezentat, din poziţie dorsală, posteriorul unei domnişoare, costumată cu pantaloni foarte scurţi de blugi, având poziţionată între picioare o pompă de bicicletă. Această secvenţă este însoţită de textul melodiei – text care este rostit nu cântat – „Încă puţin hai, hai!!!”.

“Dă-te mai aşa”, ora 12.18, interpretat de Elis Armeanca & ASU, în care au fost prezentate imagini cu o tânără ce face plajă pe malul unei piscine. Aceasta poartă un costum de baie care-i evidenţiază formele trupului, se unge cu ulei de plajă, iar interpretul ASU o priveşte dintr-o încăpere alăturată. Lângă interpret se află un copil (un băiat de aproximativ 7 ani), care o priveşte pe tânăra provocatoare şi o cheamă la el, facându-i semn cu mâna. La finalul clipului, copilul cântă refrenul melodiei: „Dă-te mai aşa, Să mă uit la ea, Dă-te la o parte, Ca ea nu se poate.”;

“Sunt milionar în vise”, ora 17.31, interpretat de Adi de la Vâlcea & Răzvan de la Piteşti, în care, în plan secund, apar două tinere îmbrăcate provocator, cu corset şi chiloţi semitanga, executând mişcări lascive cu partea posterioară a corpului;

“Ciki, ciki, ciki cha”, ora 18.25, interpretat de Bogdan Artistu’ & Cristi Nucă, în timp ce se plimbă într-o maşină de lux. Pe capota maşinii dansează provocator o tânără, costumată în pantaloni scurţi. Au fost difuzate imagini, prim-plan, cu posteriorul acesteia;

“Nebunia lui Juvel”, ora 18.10, în care interpretul Mr. Juve a dansat alături de mai multe fete costumate în lenjerie intimă (cu chiloţi tanga), care executau mişcări lascive şi provocatoare, imaginile fiind focalizate intenţionat pe partea posterioară a dansatoarelor;

“Talent ca la 50 Cent”, ora 20.23, interpretat de Şuşanu, în care acesta apare între două tinere costumate provocator. Scena este precedată de evoluţia unei dansatoare, costumată în colanţi negri, ce execută mişcări ce sugerează actul sexual. Imaginile sunt focalizate pe posteriorul dansatoarei;

În data de 10.09.2013 la ora 12.14 a fost difuzat videoclipul „Băiat fin”, interpretat de Bodo, care apare dansând alături de mai multe fete costumate în lenjerie intimă, cu chiloţi tanga. Acestea execută dansuri lascive, provocatoare, fac anumite mişcări din fund sugerând actul sexual. Imaginile sunt alternate cu o scenă în care o tânără execută dansuri erotice la bară. Cadrele prezintă, în prim plan, posterioarele dansatoarelor costumate în lenjerie tanga.

De asemenea, în zilele de 10 decembrie 2013, în intervalul orar 10.00-16.00, 16 şi 31 decembrie 2013, în intervalul orar 10.00-18.00 şi 08, 09 şi 10 ianuarie 2014, în intervalul orar 08.00-24.00 au fost difuzate videoclipuri ce au conţinut imagini nepotrivite orei de difuzare, constând în mişcări erotice, nuditate, mişcări provocatoare (din fund şi coapse) ce sugerează actul sexual, imagini în prim plan focalizate intenţionat pe zone erogene: fund, sâni, organul sexual feminin. Totodată, în videoclipurile difuzate a fost prezentată femeia în ipostaze degradante, fiind tratată ca animal şi sclav sexual. Dansatoarele apar sumar îmbrăcate, în lenjerie intimă/costum de baie cu chiloţi tanga/semitanga.

În videoclipul “Bubulina” difuzat în zilele de 10 decembrie 2013, la orele 11.01, 13,57, 12 decembrie 2013, la ora 15.14, 16 decembrie 2013, la orele 11.43, 12.01, 15.16 şi 31 decembrie 2013, la orele 16.43, 17.43, apar două tinere, costumate provocator, ce au în jurul gâtului o lesă ţinută/trasă de interpretul Edy Talent. Acestea se deplasează în „patru labe”. Scena următoare prezintă o tânără costumată într-o salopetă, ce are ca imprimeu blana de leopard, transparentă, stând în poziţia „patru labe” având de gât o lesă, ţinută/trasă de bărbat. Acesta se află şezând pe spatele tinerei - călărind-o şi ţinând-o de lesă ca pe un animal. Secvenţa este difuzată de mai multe ori pe durata videoclipului. În continuare, cele două tinere stau pe o bară, costumate cu lenjerie tanga, imaginile prezintă în prim plan posteriorul provocator al tinerelor. 

În data de 12 decembrie 2013 au fost difuzate videoclipurile:

„Te pup pa pa”, ora 14.08, în care interpretul Cristi Dules dansează, pe malul unei piscine, alături de mai multe tinere îmbrăcate în costum de baie. Acestea dansează provocator, lasciv, executând din fund mişcări ce sugerează actul sexual. Imaginile prezintă, în prim plan, posteriorul şi sânii dansatoarelor.

„Dansăm şi bem”, ora 15.17, în care interpretul Yannis dansează alături de mai multe tinere costumate provocator. Dansatoarele execută din fund mişcări care sugerează actul sexual. Imaginile sunt focalizate pe posteriorul dansatoarelor.

În data de 31.12.2013 au fost au fost difuzate următoarele videoclipuri:

”Mă iubeşte”, orele 15.39 şi 16.20, interpretat de Bodo, care dansează alături de două fete costumate în lenjerie cu chiloţi semi-tanga şi cu sutien. Acestea execută dansuri lascive, provocatoare, fac mişcări ce sugerează actul sexual, imaginile prezentate fiind focalizate, în prim-plan, pe posterioarele dansatoarelor.

“Repede, repede”, ora 17.56, în care MC Maşu interpretează melodia alături de două dansatoare costumate în lenjerie intimă. Această scenă este precedată de evoluţia unei dansatoare, costumată în lenjerie intimă care execută mişcări din fund ce sugerează actul sexual. Imaginile se concentrează atât pe posteriorul dansatoarei cât şi pe decolteul celeilalte dansatoare.

În data de 08 ianuarie 2014 au fost difuzate următoarele videoclipuri muzicale:

„Te iau cu mine peste tot”, la orele 15.22, 18.59, 19.30 şi 20.40, în care este prezentat interpretul minor de aproximativ 13-14 ani, Alin Puştanu, care apare alături de două tinere îmbrăcate provocator, ce execută dansuri erotice. Refrenul melodiei: „Eu cu tine am un vis, vreau să mergem la Paris. Şi-n franceză vreau să-ţi spun: că te iubesc ca un nebun!!!”.

„Vacanţă în Almeria”, la orele 17.25, 19.36, în care interpretul Alinu AJ dansează alături de mai multe tinere, costumate în lenjerie intimă semitanga care dansează lasciv şi execută mişcări din posterior ce sugerează actul sexual. Sunt prezentate cadre cu prim-planuri de posterioare ale dansatoarelor care mimează actul sexual în diferite poziţii. Cele două videoclipuri au fost difuzate şi în ziua de 9 ianuarie 2014 („Te iau cu mine peste tot”, ora 13.16 şi „Vacanţă în Almeria”, orele 09.43 şi 16.13).

În 10 ianuarie 2014 a fost difuzat videoclipul „Iubito iubito” la ora 08.13, în care interpretul NECK apare alături de un grup de tinere îmbrăcate în costum de baie. Acţiunea se petrece, în prima parte a videoclipului, pe malul unei piscine unde tinerele dansează provocator. În partea a doua a clipului, tinerele spală o maşină de lux cu o soluţie care face spumă. Pe capota maşinii tinerele fac mişcări din fund care sugerează actul sexual, se masează pe fund şi pe coapse cu spuma provenită de la soluţia de curăţat. Imaginile prezintă, în prim plan, posteriorul dansatoarelor cât şi organele sexuale acoperite cu lenjerie tanga. 

Din Decizia nr. 97 din 30.01.2014 privind amendarea cu 15.000 lei a S.C. REAL TOP MEDIA TV S.R.L. cu sediul în BUCUREŞTI, Şos. Dudeşti-Pantelimon nr. 2-4-6, parter, camera 7, sector 3, CUI 15601491 pentru postul TARAF TV

Un calciu cu vitamina D3 şi fără coloranţi, vă rog!

După două zile de sperieturi, ne lămurim că stările de dispnee ale fetiţei se datorează unei lipse destul de serioase de calciu. Ne liniştim şi, ca urmare, mă duc astăzi pe la prânz la farmacie să iau un Calciu cu vitamina D3. Mi se recomandă un produs de la LaborMed, 30 capsule la 11,00 lei; plătesc, îl iau şi plec victorios spre casă. Fac însă un popas la o benzinărie să alimentez şi, pentru că aveam un pic de aşteptat, mă uit pe prospectul medicamentului. Pardon, al suplimentului alimentar, că aşa scria.

Unde aflu că pe lângă calciu, vitamina D3 şi ceva excipienţi ce păreau inofensivi la o primă vedere, pastilele mai conţineau nu mai puţin de 3 coloranţi: unul alb - dioxid de titan – E171, unul portocaliu - E110 şi unul albastru briliant (!!!) - adică E 133. Nelămurit dacă i-am luat fetei un medicament sau un costum de clown, deschid o aplicaţie pe care o aveam de ceva vreme pe telefon şi mă apuc să caut ce e cu E-urii ăştia. Şi aflu că, în timp ce E-ul alb era OK, cel portocaliu – E110 – era probabil să favorizeze formarea tumorilor, putea cauza copiilor ADHD, putea produce alergii şi nu era recomandat la vreo trei categorii de suferinzi şi mai ales celor care au deja alergii. Tastez mai departe (cu greu, că începuseră deja să-mi tremure degetele) şi descopăr că pe lângă ăsta, E-ul cu albastru ”briliant” (133) era de-a dreptul inofensiv, de vreme ce nu provoca decât ADHD şi nişte alergii.

Să nu uit să precizez: la farmacie i-am spus farmacistei că iau calciul pentru un copil de 14 ani!

Am alimentat într-un final şi m-am întors la farmacie, unde i-am spus doamnei ce minuni am descoperit în prospectul medicamentului pe care mi-l recomandase şi i-am cerut un altul, care, de preferat, să vindece, în loc să îmbolnăvească. Doamna, destul de agasată de ideile mele, îmi recomandă nişte chestii cu ”Osteo” – eu replic că ăstea sunt pentru oase, dar doamna mă contrazice: ”nu sunt doar pentru oase, dar aşa e denumirea medicamentului” – şi, în final, văzând că nu îmi oferă alternativă, îi returnez produsul (nu deschisesem cutia) şi îi cer banii înapoi. Doamna, de-a dreptul enervată, îmi lasă cei 11 lei pe tejghea. ”Doamnă - îi spun împăciuitor, încercând să detensionez situaţia - am cumpărat în dese rânduri medicamente de la farmacia dumneavoastră...” Nu apuc însă să duc fraza până la capăt, pentru că farmacista mi-o retează scurt: ”De aici înainte să nu mai veniţi să cumpăraţi”. Rămân fără replică, iau banii, salut şi plec.

Analizând serios în minte dacă nu ar fi mai sănătos pentru fiica mea să o duc la cariera de la Bistriţa şi să o las la soare (pentru ultravioletele care sintetizează D3) să ronţăie nişte calcar (carbonat de calciu), intru la un ”Sensi Blu” din apropiere, unde prind o promoţie la Calciu cu Vitamina D3 de la Hyllan (un produs fără E-uri, din câte scrie pe prospect): două cutii de 30 comprimate, la preţul uneia, adică 17,50 lei.

Cam asta a fost aventura în căutarea unui Calciu cu vitamina D3 şi fără coloranţi. Să nu uit: farmacia unde mi s-a recomandat pentru un copil medicamentul plin de culoare de la LaborMed este TraianFarm din Râmnicu Vâlcea, ”Complex Traian”, bd. Nicolae Bălcescu. ”A bon entendeur salut!”

Artă, tată!

Sau cel puţin aşa zice Digicablul: că ”Iubiri secrete” e ”film tv de artă”. Păi dacă e aşa, ”Acces direct” e un mockumentar, ”La Măruţă” e o ficţiune parodică, ”Noră pentru mamă” şi ”Mireasă pentru fiul meu” - docu-drame, iar ”Un show păcătos” e teatru de păpuşi, de la plasticul Biancăi Drăguşanu.

Comerţul în România: după 24 de ani

Prin 1990, când eram student la Braşov, un coleg de cameră s-a întors victorios din oraş, arătându-ne, mândru, noua pereche de pantaloni – la modă atunci - pe care tocmai şi-o cumpărase. ”De unde i-ai luat?”, l-am întrebat. ”De la Metalo-Chimica de pe Republicii”, ne-a răspuns. Era pe atunci o perioadă de boom economic în care vechile magazine de stat, luate în locaţie de gestiune, îşi diversificau produsele de pe raft fără să mai ţină cont de specificul anterior al unităţii comerciale. Aşa că era foarte firesc să găseşti pantaloni la ”Metalo-Chimica”, ţigări la patiserie, cosmetice la ”Încălţăminte” sau sendvişuri la agenţia Loto-Prono.

Ieri am trecut prin Winmarkt (fostul magazin Cozia) din centrul Râmnicului: la etajul doi (parcă doi era, pentru că magazinul ăsta are cel mai cretin sistem de acces pe care l-am văzut vreodată: una din intrările de la parter te obligă să treci printr-un magazin DM, iar dacă o foloseşti pe cealaltă, trebuie să urci pe scări până la etajul doi pentru ca apoi să cobori, numai cu liftul, până la etajul întâi; iar dacă vrei să cobori cu scara rulantă, o poţi face doar de la etajul unu la parter, între care există singura rulantă descendentă; altfel, toate celelalte doar urcă, până la ultimul etaj) am intrat din întâmplare într-un magazin înghesuit într-un colţ. Şi care avea de toate: reproduceri grosolane de tablouri, siguranţe, condensatori şi nişte tranzistori, cabluri electrice de diverse culori şi dimensiuni, corpuri de iluminat, scule de grădinărit, vaze şi alte decoraţiuni, ceva mercerie şi multe altele, ascunse prin rafturile aşezate complet aiurea.

După 24 de ani de economie haotică, inflaţie bezmetică, o denominare exclusiv aritmetică şi o criză care pare că nu se mai termină, comerţul cu amănuntul s-a întors la cel practicat în anii ’90. Doar că motivaţiile sunt altele: dacă atunci comercianţii căutau să-şi mărească profitul experimentând libertatea de a-şi dezvolta afacerea aşa cum aveau chef, astăzi magazinele au ajuns să vândă de toate numai să mai poată prinde câte un client şi să supravieţuiască, astfel, de la o zi la alta, de la o lună la următoarea, de pe un an pe celălalt.

Scurtă plimbare prin oraş

Din ciclul ”N-ai cu cine, dom'le!”, consemnez dispariţia panoului informativ turistic din centrul Râmnicului: după mai mulţi ani în care a fost lovit, mâzgălit, folosit drept suport pentru anuţuri cu ”Primesc fete în gazdă” şi ”Cumpăr păr”, iar feţele i-au fost sparte sistematic (şi, în consecinţă, înlocuite), s-a luat decizia eliminării lui definitive. Mitocănia Râmnicului a câştigat: ”Hackerville” n-are nevoie de panouri de informare turistică, decât, poate, de unele cu indicaţii spre oficiile de transfer de bani şi bancomatele din zonă.

O imagine frumoasă şi cu miez despre justiţia de la Râmnicu Vâlcea: o faţadă impunătoare şi un câine dormind nestingherit în soarele amiezii, pe treptele de la intrare.

Două poze

Pentru cei care nu ştiu, Hala Centrală din Râmnicu Vâlcea oferă un pachet complex de măsuri de protecţie socială: astfel, pensionarii care nu au bani să-şi cumpere ceva din galantarele Halei (unde, fie vorba între noi, marfa e mai scumpă decât în toate celelalte alimentări ale oraşului), au la dispoziţie mai multe băncuţe pe care se pot odihni, trăgând, în acelaşi timp, pe nas, complet gratuit, mirosurile provenite de la măcelăriile, pescăriile şi vitrinele de lactate din incintă. Deşi măsura s-a bucurat de mult succes până acum (după cum se vede şi în fotografie), autorităţile intenţionează să monteze şi nişte ”băncuţomate”, care, pentru a evita crearea de dependenţă odorifică, să limiteze timpul petrecut de un pensionar pe băncuţele sociale din interiorul Halei.

De curând, nu departe de casa mea, s-a deschis un cabinet medical complex de ”Stomatologie - Ginecologie”. Dacă la început mi s-a părut o abordare echidistantă şi unitară a orificiilor umane (deşi, dacă ar fi fost după mine, l-aş fi completat şi cu o ramură de ”Proctologie”), mai apoi am recunoscut o altă calitate deosebită: în esenţă, se poate folosi acelaşi tip de scaun de examinare, în funcţie de orificiul analizat urmând să se modifice doar poziţia şi unghiul de înclinare.

Două ziceri

Auzite recent:

Prima: la intersecţia unui drum naţional cu unul secundar, în faţa mea, o şoferiţă întârzie, fără vreun motiv vizibil, să facă virajul la stânga, cu atât mai mult cu cât din faţă nu venea nici o altă maşină. Până la urmă, cu lentoarea cu care parchează un TIR de 22 de tone, iese din DN.  Persoana de lângă mine, exclamă cu năduf: ”Băi femeie, tu şi când stai conduci prost!”

A doua: mai mulţi tineri discută între ei. La nu moment dat, unul întreabă: ”Unde mergem şi noi deseară, să mâncăm o pizza şi să ne cânte lăutarii?” Mi s-a părut că asta exprimă chintesenţa românului ”european”: îi place pizza, poate că are habar ce înseamnă topping şi mozzarella, dar dacă n-are nişte lăutari să-i cânte la ureche, îi rămâne blatul în gât!

România – o ţară pe care n-o poţi iubi decât beat

 ”Noi suntem români!”... sau ”Tu, Ardeal”... sau ”Aşa-i românul”... sau ”Treceţi batalioane române Carpaţii”... sau ”Doamne, ocroteşte-i pe români”... toate cântece patriotice... Cântate la finalul matinal al vreunei petreceri de pomină, printre pupături băloase şi ochi înroşiţi de lacrimi patriotarde... sau la vreo serbare câmpenească, cu bere la pahar de plastic, mici usturoiaţi şi Veta Biriş... sau la vreun chef prin căminele studenţeşti cu vin adus de-acasă în PET-uri mari de Coca-Cola... sau la vreo sărbătoare de Ziua Naţională, cu o tescovină fiartă într-o mână şi cu caserola cu fasole şi cârnaţi în cealaltă...

Suntem patrioţi când suntem beţi... pe trezie, nu merge, nţ! - se vede totul prea clar, prea limpede. Ne bucurăm că suntem urmaşii lui Ştefan cel Mare numai la un pahar de vin... suntem mândrii descendenţi ai moţului Iancu doar în vecinătatea unei palinci mărgelate... şi ne fălim cu Domnul Tudor numai după ce ne ştergem cu dosul mâinii la gură după ultimul pahar de ţuică... Altfel zis, simţim româneşte doar când ficatul nostru e gata să ceară azil politic în alt corp de la prea multele grade de alcool din sânge. În rest, treji, ne urcă voma-n gât de la aceeaşi ţară pe care o cântam la petrecerea de azi noapte.

E un banc care zice aşa: ”Nu există femei urâte, numai bărbaţi care n-au băut destul”. La fel e şi cu ţara asta: ea nu e urâtă, murdară, absurdă, infectă, mojică; ci doar eu nu am alcoolemia necesară. Hai noroc!