Generaţia vândută, la Antena 1

De ceva vreme, la Observatorul Antenei 1 se derulează un serial: ”Generaţia pierdută”. Am nimerit accidental pe două episoade ale documentarului; coincidenţă sau nu, în ambele era vorba de câte o nenorocită care şi-a vândut copilul, pe care acum ăia de la Antenă l-au găsit în SUA şi fac ei un fel de reunire. Gestul mamei comerciante este privit cu neutralitate, ba chiar cu un fel de simpatie: a făcut un ”sacrificiu”, şi-a dat ”sufletul” iar acum nu mai poate de dorul lui.

În episodul de aseară, o cretină bocea de mama focului că, acum vreo 15 ani, când avea două fete, a vândut-o pe 10 milioane de lei (vechi) pe una din ele, printr-un avocat, unei familii de americani. Bebeluşul avea pe atunci astm şi, din fericire, a nimerit bine, la o familie care a îngrijit-o, a tratat-o cum se cuvine, iar acum fata e ok şi a intrat, prin intermediul acestui documentar, în legătură cu maică-sa naturală. ”Nu ne puteam descurca”, motivează jigodia prin sărăcie gestul făcut. Dar asta n-a împiedicat-o ca să mai toarne alţi nouă plozi după momentul acelei adopţii/vânzări. Prima, pentru că, ceva mai recent şi pe 100 de milioane de lei (noi), a mai vândut un alt copil. Episodul televizat, făcut să stoarcă lacrimi din fiecare frază găunos-sentimentală, rămâne la fel de neutru şi chiar se solidarizează cu suferinţa femeii, care are ca principală ocupaţie umplerea galantarului cu copii numai buni de vândut.

Cazul fetei ajunsă în State e unul fericit. A avut noroc şi a prins o opţiune bună între altele, mult mai multe, nefericite: bancă mobilă de organe pentru transplant, protagonistă de pornografie infantilă, cărăuş de droguri sau sclavă în vreo fabrică ilegală. Antena nu ia în calcul variantele ăstea, ci empatizează neruşinat cu traficanţii de copii. Ca şi alte campanii anteniste, şi asta mizează doar pe impactul emoţional de suprafaţă, mulţumindu-se cu un rating plângăcios, ipocrit şi fără nici un rezultat.