”Luxul” piscinei din curte

Azi am desfiinţat piscina din curte. Nu vă gândiţi la cine ştie ce structură: era o piscină deasupra pământului, cu diametrul de vreo trei metri şi jumătate şi înălţimea de aproape un metru. Te puteai doar bălăci în ea, dar era bună pe caniculă; iar fiică-mea a profitat, câţiva ani buni, de ea.

Dar nu mi-am mai putut permite... nici măcar o ”copaie” din asta, ceva mai mare. Preţul unui metru cub de apă livrată de Apavil – furnizorul de apă şi canalizare din Râmnicu Vâlcea – este de 4,4 lei. Ultima factură primită îmi contabilizează 7 mc de apă consumată, adică vreo 30 lei. Din ăştia, cică aş fi returnat în canalizare – sub formă de spălat vase, pipi şi duş – vreo 6 mc, pe care îi plătesc cam cu un 1,2 lei bucata. Factura nu spune ce am făcut cu restul de aproape un metru cub; iar mie mi-e frică să-mi imaginez. Pe lângă circuitul ăsta, mai vine şi ploaia care îmi aruncă în curte patru metri jumate de apă ”meteorică”, care mă costă tot 1,2 lei. Evident, canalul şi ”meteorica” trebuie dup-aia epurate, ceea mă mai costă peste 22 lei.

Una peste alta, am ajuns la aproape 70 de lei. Şi asta într-o lună în care n-am umplut piscina – că pe vremea asta ploioasă, piscina a venit pe verticală! Dacă aş fi făcut-o – adică să mai pun la bătaie încă vrei patru metri cubi – mă mai costa vreo 40 lei în plus. Mulţumită Apavilului, am descoperit că o astfel de piscină e un lux. Drept pentru care am desfiinţat-o. Iar în locul ei am plantat roşii. Pentru care mă rog de ploaie, că la cât costă apa, nu-mi permit să le ud!