Despre animale

Ieri am făcut o vizită cu Ştefana la Grădina Zoologică: a fost frumos, era linişte (făcând abstracţie de răgetele leului care s-a văzut lipsit temporar, cât li s-a dat de mâncare felinelor mari, de însoţitoarele feminine), iar frigul, îndulcit de soarele roşiatec ce stătea să apună, era suportabil. M-a amuzat imaginea lebedelor albe care priveau curioase din dosul unui geam de protecţie la lumea de afară: pe timpul sezonului rece, ele, împreună cu cele negre şi cu gâştele de Nil, au fost mutate într-un fel de coteţ încăpător, pentru a le feri de frig.

Şi tot despre animale: am văzut la ştiri protestele celor de la ”Vier Pfoten” faţă de vânătoarea mistreţilor de pe domeniul lui Ion Ţiriac de la Balc. Nu agreez, în nici un fel, vânătoarea, nu-mi dau seama ce fior şi freamăt interior îţi poate da o astfel de îndeletnicire şi nu rezonez în nici un fel cu cei care o practică. Dar asta nu mă opreşte să nu văd o oarecare ipocrizie în manifestaţia celor de la ”Vier Pfoten”. Pentru că, fără îndoială, este mult mai profitabil mediatic să agiţi pancarte la porţile lui Ion Ţiriac, de faţă cu atâţia magnaţi financiari ai lumii, decât să iei atitudine faţă de măcelărirea barbară de acum nici o lună a aproape 3 milioane de porci prin curţile ţăranilor. Pentru cine a asistat la tăierea ”tradiţională” a unui porc – având parte de scenele prinderii cu frânghia şi răsucirii unuia din picioarele din faţă, ale târârii pe jos din coteţ, ale ţintuirii la pământ sub greutatea câtorva oameni, ale tăierii ritualice (dar în puţine cazuri ”din prima”) a beregăţii, ale guiţatului celorlaţi porci care îşi aşteaptă rândul în coteţ – moartea prin împuşcare a mistreţilor de la Balc (altfel anume şi cu grijă înmulţiţi şi hrăniţi, că doar nimeni nu vine la Ţiriac să ia în cătare porci subnutriţi) poate fi considerată chiar civilizată.