Amestecate (precum viaţa, de!)

Nu mă mai pot desprinde de gândul că leşurile strivite pe care le ocolesc pe şosele aparţin unor câini care au vrut, de fapt, să se sinucidă. Abandonaţi prin păduri, adunaţi în haite prin refugiile-parcare în aşteptarea nesfârşită a vreunei maşini care să oprească pentru câteva minute şi din care, poate, să li se arunce ceva de mâncare (sau măcar un cuvânt care să-i facă să-şi legene veseli cozile, ca în vremurile când aveau stăpâni), siliţi să-şi vadă puii murindu-le sub ochi pentru că nu au lapte în ţâţele secate de foame, câinii abandonaţi se hotărăsc să termine dintr-o dată cu chinul ăsta şi sar sub roţile izbăvitoare. Ca într-un cerc: dintr-o maşină au fost părăsiţi la marginea drumului şi tot o maşină este cea care le curmă suferinţa.

• • •

Într-o colecţie a ziarului România Liberă – ”Biografiile liderilor secolului 20 – cele mai importante personalităţi care au schimbat cursul istoriei” – sunt prezentaţi, în ordine, Benito Mussolini, Adolf Hitler, I.V. Stalin, Mao Zedong, Che Guevara şi JFK. Oricum aş da-o, singurul dintre cei şase care a făcut ceva bun la viaţa lui a fost Kennedy; în rest un best of de dictatori, care or fi influenţat lumea secolului 20, dar sigur nu în bine. Colecţia e, fără dubiu, incompletă, dar cu toate acestea, nu mă pot abţine să nu mă bucur că am scăpat de secolul 20.

• • •

Am ars săptămâna trecută un lot piese din ceramică, iar luni seara am migălit, cu bucurie, la una din ele, în special: un han de pe vremuri, cu camere de oaspeţi la etaj, cu prispa sprijinită pe stâlpi de piatră, cu scară exterioară din lemn şi cu crâşmă la parter. Se spune că poţi să-ţi linişteşti mintea privind atent, până la dizolvarea ultimului gând, în flacăra unei lumânări. Eu obţin acelaşi efect privind o astfel de casă, ieşită din mâinile mele, imaginându-mi-o plină de oamenii acelori vremuri, mai grele, dar în acelaşi timp mai simple şi mai limpezi.