Şansa de a sta patru zile la mare săptămâna trecută mi-a reconfirmat faptul că am ajuns să sufăr de antropofobie: pe plaja pustie, printre standurile goale, alături mai mult de animale şi în absenţa oamenilor am reuşit să mai îmi pun minţile în ordine şi să îmi regăsesc un ritm mai aproape de normal (nu chiar normal, dat fiind că am fost sunat, destul de frecvent, cu treburi de serviciu!). Nu a contat vremea dugoasă, ci dimpotrivă parcă: marea a fost toată doar pentru mine, plaja plină de sute de scoici uriaşe, remarcabil de puţine gunoaie (şi acelea zburătăcite de vânt de prin curţile oamenilor), iar vuietul valurilor acoperea protector totul. Fără stupid-nesfârşitele ritmuri de house sau lălăielile maneliste, care poluează aerul pe timpul verii. Fără fum de mititei, sfară de şaorma sau gaze de eşapament de la ski-jet-uri. Fără buletine de ştiri şi fără ziare. Ca la un început de lume, am remarcat doar că lumea e cu atât mai frumoasă cu cât intervenţia omului este mai redusă.
În rest, doar câteva fotografii şi atât: de ieri am reînceput lucrul iar cele câteva zile de la mare mi se par a fi la o veşnicie distanţă.
 |
| Cruce deasupra noii construcţii |
 |
| Aşteptând sezonul estival (I) |
 |
| Inima copacului |
 |
| Tradiţie de mărţişor |
 |
| Tradiţie de mărţişor |
 |
| Marea dă înapoi ce nu-i aparţine |
 |
| Pescăruşi şi lebădă |
 |
| Un cormoran cu simţul proprietăţii |
 |
| Aşteptând sezonul estival (II) |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu