La început de an

Am fost duminică în cimitir să aprind o lumânare la mormântul tatei... ca să descopăr că cineva furase coroniţa de brad pe care o montasem pe cruce în ajunul Naşterii Domnului. A fost desprinsă cu grijă, cu tot cu sârma care o fixa pe crucea de marmură. Culmea e că fusesem la mormânt şi pe 26 decembrie, deci a doua zi de Crăciun, iar coroniţa era acolo... de ce s-o fi furat cineva când sărbătoarea deja trecuse, rămâne un mister.

Şi tot apropo de această tradiţie: eu, de obicei, cumpăr o coroniţă din crengi de brad simplă, pe care o decorez acasă, încercând să păstrez un echilibru între spiritul luminos al sărbătorii Naşterii Domnului şi faptul că este pusă la crucea de pe un mormânt. Aşa că mi-au sărit în ochi unele din coroniţele pe mormintele din Cimitirul Cetăţuia pe care erau prinse ornamente auriu-ţipătoare cu ”Merry Christmas”. Cui îi era adresată urarea (în engleză)? Mortului de dedesubt? Rudelor răposatului care veneau la mormânt să-i aprindă o lumânare? Stupid, de-a dreptul!

• • •

Şi încă ceva făcut în bătaie de joc: rampa pentru persoanele cu dizabilităţi de la farmacia Sensiblu din buricul oraşului este poziţionată fix... în dreptul unui perete de sticlă. Am mai văzut hidoşenii din astea - aşa-zise rampe care amintesc mai degrabă de un montagne-russe - dar una pusă aiurea, precum aici, la intrarea într-o farmacie, adică undeva unde consideraţia pentru suferinţă ar trebui să fie la un nivel superior faţă de normal, m-a luat prin surprindere.