Cum vede oraşul doamna de la librăria din Traian?

Am trecut pe la librăria-papetărie din Traian ca să cumpăr două pensule; o ştiu pe doamna de acolo (şi librăria ei - una din puţinele care au supravieţuit tranziţiei de după '89) de când eram eu elev (adică de decenii) şi mă uimeşte mereu faptul că respectiva doamnă reuşeşte să nu se schimbe absolut deloc.

Vorbim (mai mult doamna) despre cum merg vânzările acum, cu mai puţin de două săptămâni înainte să înceapă anul şcolar. ”Incredibil de slab”, îmi mărturiseşte doamna, ”ca în nici un alt an. Parcă nici n-ar începe şcoala... Nu ştiu ce să mai cred. Oricum, de când a picat Oltchimul, s-a văzut şi în scăderea vânzărilor. Şi eu cred că lumea din oraş încă nu realizează ce o aşteaptă: dar o să vină iarna, când n-o să mai fie grădina de zarzavat a părinţilor de la ţară, când o să vină facturile mari de la curent şi de la căldură, şi atunci o să fie grozăvie”.

Şi mai adaugă: ”eu vorbesc şi cu furnizorii care dau marfă în întreaga ţară; şi toţi îmi spun că Oltenia e în picaj, dar Vâlcea (Râmnicu Vâlcea – n.m) mai ales. Vedeţi, ei ştiu şi cum evoluează comenzile şi ştiu şi cum merge în toată ţara. Până mai ieri, în Moldova nu mergea cartea, iar acum ştiţi că se cumpără foarte multă carte în Moldova? Mi-au arătat facturile, că nu-i credeam... Şi  eu, care făceam înainte comenzi de carte şcolară de câteva sute de exemplare, acum cer câte 2- 3 bucăţi. Se uită şi oamenii miraţi la mine. E rău, e foarte rău...” încheie doamna.

Îmi sună telefonul şi, trebuind să răspund, îmi iau rămas bun de la doamna şi ies în stradă. În tot răstimpul celor aproape 10 minute cât am stat de vorbă, nu intrase nimeni în librărie. Alături, terasa barului avea mai multe mese ocupate, iar vânzătoarea de bilete de bingo din faţă îşi număra, ferită, banii strânşi până atunci.

Era miercuri dimineaţa, puţin după ora 10.00, în Râmnicu Vâlcea.