Haiducie pe invers

Spre deosebire de haiducii de odinioară, care luau de la cei puţini şi bogaţi şi dădeau la cei mulţi şi săraci – după reţinerea unei părţi din pradă care mai târziu va purta numele de comision de administrare – în zilele noastre se practică un alt fel de haiducie – una pe dos: se ia de la cei mulţi şi se dă la cei puţini. Doar două exemple, din ştirile de sâmbătă dimineaţa:

Şefa ANAT – agenţia cu turismul – vrea să ceară guvernului ca bugetarii să aibă câteva zile libere (cu recuperare ulterioară) de 1 mai şi de Paşte ca să se poate duce pe litoral. Acum, eu nu ştiu în ce măsură bugetarii vor da buzna la mare profitând de mini-vacanţă - şi spun asta pentru că sunt, la rândul meu, bugetar. Mai ales că totul pică anul acesta chiar înainte de salariu, ceea ce face că bugetele multor colegi de-ai mei să fie destul de reduse, afectate fiind oricum de cumpărăturile tradiţionale de Paşte. Se va crea astfel, situaţia în care bună parte din cei un milion şi ceva de bugetari din ţară să aibă o vacanţă pe care nu o vor, fără prea mulţi bani în buzunare, cu singura opţiune de merge la ţară – cei care au unde. Ca bonus, următoarele sâmbete vor mai trebui şi să meargă la serviciu, ca să recupereze nedorita pauză. Şi toate acestea pentru ca prestatorii serviciilor îndoielnice de pe litoralul românesc să-şi rotunjească veniturile la început de sezon pe seama celor câteva zeci de mii de români (30.000 au fost anul trecut) – dintre care nimeni nu poate spune ce procent reprezintă bugetarii.

Pentru salvarea OLTCHIM-ului insolvent din Vâlcea, se solicită un sprijin guvernamental de 45 milioane de euro; jumătate: bani care vor intra direct în combinat, pentru asigurarea producţiei, iar cealaltă jumătate: garanţii guvernamentale. Asta deşi în OLTCHIM nu se mai lucrează de ceva vreme, iar un raport al Curţii de Conturi pe ultimii ani referitor la companiile de stat a scos la iveală un prejudiciu total de 1,6 miliarde lei, din care 1,3 miliarde lei cad în sarcina combinatului vâlcean. Cauzele: relaţiile comerciale oneroase cu societăţi private apropiate conducerii, gestionarea frauduloasă a patrimoniului şi investiţiile deficitare. Evident, ajutorul guvernamental se cere de la bugetul la care contribuie cei mulţi, care îşi primesc salariile – nu la fel de mari ca la OLTCHIM - doar dacă muncesc.

Există totuşi şi o asemănare între haiducia de pe vremuri şi cea de azi: şi într-un caz şi în celălalt, luatul de la unii pentru a da la alţii se face tot cu forţa!