Ce au în comun Roşia Montană şi câinii maidanezi?

1. Opoziţia la exploatarea aurului în Roşia Montană a scos în stradă mii de oameni în mai multe oraşe din ţară, iar reţelele de socializare au explodat sub numărul uriaş de apeluri, mesaje şi petiţii. Imaginea grupurilor de tineri care agitau în pieţele publice pancarte cu ”Salvaţi Roşia Montană!” şi scandau ”Vrem natură, nu cianură!” a devenit una obişnuită la toate buletinele de ştiri din ultimele zile.

2. Opoziţia la legea care permite (din nou) eutanasierea câinilor fără stăpân a strâns laolaltă mii de protestatari din întreaga lume, mobilizaţi prin reţelele de socializare împotriva a ceea ce ei numesc ”măcelul” maidanezilor din România. Preşedintele Băsescu a fost interpelat de un eurodeputat italian, iar belgienii şi finlandezi pun de mitinguri de salvare a câinilor de pe străzile noastre.

1’. În acelaşi timp, la Roşia Montană, câţiva zeci de mineri (sau, mai bine zis, şomeri mineri) se blochează în subteran cerând reluarea exploatării aurului. Tot în favoarea reluării mineritului se declară şi 50 de primari din trei judeţe. Dar asta nu se aude în rândurile protestatarilor oengişti, activişti eco, bikeri, hipsteri şi alţii care, cel mai probabil, n-au fost niciodată la Roşia Montană şi nici nu au habar cum se ajunge acolo.

2’. În acelaşi timp, la Bucureşti şi în alte oraşe din ţară, oamenii continuă să fie muşcaţi de câinii vagabonzi, iar cartiere întregi rămân, după lăsarea întunericului, în stăpânirea haitelor. Dar asta nu se aude până la italienii şi belgienii şi finlandezii şi alţii ca ei care, după ce au încheiat încă o zi de muncă fără să le sară nici un câine la picioare, se aşează în faţa ecranelor albăstrii ale laptop-urilor ca să înfiereze ”masacrul” patrupedelor de pe străzile unei ţări numită România, nu înainte, însă, de a vedea, cu Google Map, unde dracu e situată ţara asta de tot rahatul.