A mai trecut un an...

Logic...

După ce, în campania electorală, una din săbiile agitate vehement împotriva USR de către prietenii PSD-ALDE-ului a fost densitatea mare a numelor alogene aflate pe listele pentru parlament ale ”salvatorilor României” (pe filiera Soros - Johannis - Cioloş, evident!), iată că propunerea PSD pentru prim-ministru este o româncă get-beget de-a noastră: Sevil Shhaideh, de orgine turcă şi musulmană.

Asta ce filieră mai e: Erdogan - Putin & Co?

Inauguranţi

N-am murit...

Nu, n-am murit (cei care au mai verificat contul meu de pe Instagram au observat postarea câte unei fotografii, din când în când). Doar că am obosit un pic (mult de lucru şi la serviciu, şi acasă). Plus greaţa aferentă fiecărui an electoral (locale & parlamentare).

Ce am mai văzut de când n-am mai scris pe aici?

O definiţie superbă a românismului ”verde”, de prin vremea campionatului ăla de fotbal unde am luat-o pe cocoaşă zdravăn: o maşină împodobită, pe ambele laturi, cu steguleţe tricolore de susţinere a Naţionalei şi înmatriculată în Bulgaria! N-am apucat să-i fac o poză, din păcate... dar a fost un moment...

Nu credeam că e posibil ca dând drumul la o arteră de circulaţie în plus, să reuşeşti să dai şi mai mult traficul peste cap prin impunerea unor reguli de circulaţie aiurea; s-a întâmplat (şi se întâmplă, încă, zilnic) pe Calea lui Traian, în zona centrală. De fapt, nu mă mai mir, după ce (vezi contul de Instagram Râmnicu Vâlcea din dreapta) Rutiera locală poate da aviz pentru semne de circulaţie complet anapoda.

Am avut treabă două zile prin Secuime şi m-am îndrăgostit şi mai mult de zona aceea. Cu ocazia asta m-am lămurit şi ce e cu liniştea (aproape suspectă) de pe străzile lor pe timpul nopţii când, stând la la Tuşnad, pe balcon, la o bere vorbită în răcoarea nopţii (Bucureştiul era sub cod galben de caniculă, iar eu aveam un hanorac pe umeri!), pe strada de dedesubt, puţin după ora 22.00, a trecut... ursul. Mergea încet - fără să bage în seamă un câine care îl lătra, nu cu răutate, ci parcă pentru că aşa îi era scris în fişa postului – către un punct de depozitare a gunoiului, să caute ceva de mâncare. Cine dracu’ să mai bântuie noaptea aiurea pe străzi cu aşa pietoni?

În oraş se va deschide un mall, pe locul fostei Carpatina – fost C.P.L. (nu spun "încă" un mall, pentru că River Plaza nu intră, oricât ar vrea, în categoria asta), cu care voi mai fi şi vecin, şi se mai dă drumului la un al doilea Kaufland, prin Nord. Între timp a ars o hală de la Oltchim (n-am idee ce mai funcţionează acolo sub numele ăsta), CET-ul (aflat sub administrare judiciară!) nu mai dă abur industrial USG-ului, care a sistat producţia, iar Faurecia nu reuşeşte, de ceva vreme, să angajeze câteva sute de muncitori. Cum cânta Mirabela: ”E bine, bine, e foarte bine!”

O campanie electorală altfel

Sunt mulţi – destui dintre ei din zona presei locale – care critică noua legislaţie privind derularea campaniei electorale. Sunt mulţi cei care spun că un candidat nu se poate afirma doar prin mijloacele permise legal şi că sunt avantajaţi primarii în funcţie. Cred însă că actuala legislaţie din domeniu este una care impune un filtru eficient şi, în opinia mea, corect de cernere a candidaţilor.

Şi asta pentru că mi se pare corect ca printr-o publicitate electorală minimală, de informare, să fie promovaţi candidaţii care au strâns notorietate cu mult înainte de începerea campaniei electorale.

Pentru că nu agreez candidaţii – indiferent ai cărui partid – care nu au avut treabă cu comunitatea locală timp de 3 ani şi jumătate şi pe care brusc, cu 6 luni înainte de alegeri, îi pocneşte grija faţă de cetăţenii votanţi. Pentru că nu mi se pare corect ca balanţa voturilor să fie înclinată, în ajun de alegeri, de găleţi, fulare, brichete, şepcuţe sau de bannere de zeci de metri pătraţi,  favorizând astfel nu pe candidatul mai cunoscut, ci pe cel mai ”darnic”. Şi pentru că nu cred că e normal ca un partid să se gândească să propună un candidat doar cu câteva luni înainte de alegeri, ci acesta trebuie să fie desemnat şi promovat începând din prima zi de după alegerile precedente.

Se instaurează, în felul acesta, o egalitate de şanse între toţi doritorii să ocupe fotoliul de primar, indiferent dacă sunt susţinuţi de un partid mare sau de unul mai mic (şi mai lipsit de posibilităţi financiare), diferenţa făcând-o astfel doar notorietatea pe care candidatul respectiv a câştigat-o în timp.

În al doilea rând, mi se pare benefic că, limitată doar la nişte afişe cu dimensiuni standard, campania electorală se mută astfel în mediul virtual, unde implică un segment de populaţie – tinerii – nu foarte dornic să se implice în procesul de vot şi unde disputele se dau la nivel de idei, şi nu de mită electorală.

Iar că avem parte, ca urmare a acestor legi, de o campanie electorală fără prea multă culoare, fără concerte şi fără megafoane urlând pe străzi, este un lucru bun: o campanie electorală nu este un bâlci pestriţi şi zgomotos, ci o treabă serioasă şi importantă, care trebuie tratată de toţi ca atare.

Cât de mult contează unde îţi faci reclamă?

Păi cam contează. Pentru că, dacă iau exemplul reclamei de la iaurturile Napolact, pe care deştepţii de la Yahoo au aşezat-o azi, 13 mai, exact sub articolul ”7 motive pentru care trebuie să renunţăm la lactate”, înseamnă că rezultatul unei astfel de publicităţi e, în cel mai fericit caz, zero.

Well done! Keep up the good work, Yahoo!

Sărbători frumoase!

Ion Iliescu s-a apucat de scris ”scrisori nigeriene”

Primesc azi o ”scrisoare nigeriană” (trimisă de pe o adresă de e-mail ungurească - sic!)... nimic nou sub soare, şterg din astea câteva pe lună, venite pe diverse conturi de e-mail. Însă cea de azi mă ”agaţă” prin adresarea de început: ”măi dragă”. Hopa! - îmi zic - asta sună foaaaaarte cunoscut.

Deci cu asta se ocupă, mai nou, dl Ion Iliescu: deghizat în Sasha Benjamin, văduvă din 2014, după o căsnicie de 19 ani cu Harif Benjamin din Kuweit, se ţine de escrocherii nigeriene ca să ia banii la fraieri. Doar că acel ”măi dragă” l-a dat de gol definitiv.

Din ciclul: ”Ce oraş frumos, păcat că e la ţară”

De ce nu va începe (cel puţin deocamdată) un al treilea război mondial

”Război!” Unul dintre cuvintele cele mai frecvente în ultimele luni. Fie că e vorba de atentatele ISIS în Europa (Paris – anul trecut şi Bruxelles – acum câteva zile), fie de acelaşi Califat islamic în conflict cu toţi în zona Siria-Irak, fie de anexarea Crimeei de către Rusia, fie de ameninţările Coreei de Nord la adresa tuturor...

Suntem, cu adevărat, în pragul unui al treilea război mondial? Să începem să ne facem provizii şi adăposturi sub casă? Asta în cazul în care s-ar mai putea ieşi, în viaţă, dintr-un astfel de conflict...

Cred, totuşi, că nu sunt motive de îngrijorare. Un al treilea război mondial nu va veni – cel puţin nu acum – pentru un motiv destul de simplu: o astfel de conflagraţie ar împuţina serios efectivele mondiale de... clienţi. Cu efecte negative, pe toate planurile, asupra economiei, comerţului şi banilor (indiferent de forma pe care o îmbracă).

Prin Evul Mediu conflictele erau, în principal, de natură religioasă. În secolul XIX şi XX, conflictele au fost naţionaliste: patriotismul dădea în clocot, iar graniţele stabilite până atunci erau aruncate cu tenacitate în aer. Din secolul XXI, conflictele au devenit comerciale. Criza din 2008 a fost un astfel de război. Mondial. Războiul cu ISIS este puternic motivat economic şi de petrolul de subt pământurile stăpânite de jihadişti. O Crimee rusească poate fi descifrată nu doar militar, ci şi din perspectiva unei ruble în căutarea forţei pierdute. Sunt, e adevărat, şi excepţii: Coreea de Nord, stăpânită de un nebun.

Economia mondială este la acest moment pe o pantă în care nu mai satisface nevoi, ci trebuie să creeze alte nevoi pentru a putea vinde produse care să le satisfacă. E evident că are nevoie de noi ”beneficiari” ai acestor nevoi, de noi clienţi.

Industria de armament – care, la un moment dat, a reprezentat o parte însemnată a economiei mondiale –, cu utilizarea ei în războaie mai mici sau mai mari, are marele dezavantaj că, după un timp, rămâne fără clienţi. E ca o căpuşă care îşi omoară gazda; nu e deloc rentabil, în primul rînd pentru căpuşă. Dacă cineva îţi cumpără un pistol sau o grenadă, ai un client mulţumit, dar şi vreo alţi câţiva morţi şi, deci, într-o serioasă imposibilitate de a-ţi mai deveni vreodată clienţi. Nici reconstrucţia de după un conflict armat nu mai e profitabilă: cine să mai stea în noile blocuri construite, cine să mai cumpere în noile supermarketuri ridicate, cine să mai conducă maşinile, de acasă şi până la serviciu, dacă ai înjumătăţit populaţia într-un conflict armat?

În Africa, de exemplu, unde sărăcia îi ţine pe locuitori la o distanţă apreciabilă de statutul de clienţi, războaiele se desfăşoară fără nici o oprelişte. Industria de armanent prosperă şi, în urma ei, mai aflăm dintr-o informaţie expediată în calupul de ”ştiri pe scurt” că au mai murit câteva zeci de mii de africani într-o ţară pe care 90% dintre europeni sau americani nu o pot identifica pe o hartă.

Astfel că, în mod ironic, după ce a dat de pământ cu comunismul şi idealurile sale, economia capitalistă s-a trezit că cel mai important capital al ei rămâne tot omul – mă rog, clientul. Fără el, degeaba se produce, că nu are cine să cumpere. Aşa că al treilea război mondial va mai aştepta. Atât timp cât mai avem bani prin buzunare, cât vom cumpăra lucruri, cât vom folosi servicii şi cât ne vom hrăni cu mâncarea lor, sunt şanse destul de mari să fim lăsaţi în viaţă.

O poză cât o mie de cuvinte

Fără alte comentarii.

Smântână de la ”Lactate Brădet”

Pentru că nu mi se pare normal felul în care un ministru a băgat în faliment, cu o zicere aruncată în vânt, o afacere locală prosperă,

Pentru că nu s-a dovedit că există legături între produsele acestei firmeşi/sau laptele care o aproviziona, pe de o parte, şi moartea tragică a unor bebeluşi, pe de alta,

Pentru că mi-a plăcut cum arăta fabrica aia în imaginile de la televizor şi chiar mi-a părut rău de patronul ei şi de oamenii care au rămas acum fără slujbă,

Ieri am cumpărat un produs de la ”Lactate Brădet” de la un magazin Annabella din Râmnicu Vâlcea.

Precizez că e prima oară când cumpăr ceva de genul ăsta făcut în Curtea de Argeş, dar nici nu sunt un mare cumpărător de produse lactate din magazine/supermarketuri: cu excepţia unor pachete de unt pe care le cumpăr, în general, făcute de ”Albalact” sau de la Lidl (”Pilos”), brânza sau laptele le iau direct de la ţară, dintr-o sursă de încredere.

Dar prin smântâna cumpărată ieri – şi prin altele pe care le voi mai lua, atât cât se vor mai produce şi găsi pe rafturi – protestez la nivel personal împotriva unei încercări penibile de găsire a unui ţap ispăşitor într-o dramă în care vinovaţii sunt cu totul alţii. Nu îndemn pe nimeni să facă la fel, dar m-aş bucura dacă s-ar întâmpla aşa. În altă ordine de idei, apreciez declaraţia celor de la Auchan care anunţă că vor continua parteneriatul cu ”Lactate Brădet”.

PS: iar smântâna aia, deasupra unor sarmale în foi de viţă, chiar a fost bună!

Socoteli şi ciudăţenii

Fabuloaseînregistrările DNA cu medicul şpăgar din Oradea: dincolo de aritmetică şi mercurialul actualizat, la care se pare că era maestru (”5 litri de pălincă! Eu nici măcar nu pot înţelege! Vin la doctor... Pălinca e la nivel de 20 – 25 lei litru. (...) Vii cu 10 ouă şi un boţ de brânză şi... Ce să fac cu ele? Pune-mi 200 de lei şi-mi cumpăr eu câtă pălincă vreau”), doctorul supărat dă o vorbă pe cât de mare, pe atât de nepotrivită în gura lui: ”Şi niciodată ţara asta n-o să progreseze!”

Chestia e că nenorocitul chiar crede ce spune: în opinia lui, faptul că pacienţii nu săreau cu şpaga la nivelul aşteptat era considerat a fi o frână în dezvoltarea României. Păcat că o să-l condamne ăştia, că altfel, Doamne, cât de bun era de politician!

• • •

De ce să fie ciudăţenii doar la Bârlad? Dacă acolo acelaşi om este propus drept candidat la primărie de două partide, la noi acelaşi partid are, în fapt, doi candidaţi la primăria municipiului. Doar că la Moldova, onomastica este de-a dreptul delicioasă: Lefter este candidatul propus de Minciună!

• • •

1,55 euro. Cu atât a contribuit fiecare locuitor al României – de la cel cu ţâţa-n gură, pân’ la cel cu barba sură – la vindecarea rănilor după tragedia de la Clubul Colectiv. Suma totală plătită pentru spitalizări, ajutoare de deces, indemnizaţii acordate rudelor care au însoţit răniţii etc. este de 132.574.378 lei, adică aproape 29,5 milioane euro. Care, împărţiţi la cei (sub) 19 milioane de locuitori ai ţării, dau 1 euro şi 55 de cenţi.

Antiprimăvară

Am fost duminică la o înmormântare la Vlădeşti. A murit un mare meşter olar, Constantin Arniceru, căruia îi datorez atât de mult din ceea ce fac acum, din lut. Şi, în ciuda solemnităţii şi durerii evenimentului, am reuşit să mă enervez din nou pe nesimţirea popească.

Pentru că, zice ”tradiţia” instituită de popii de la biserica din centrul comunei Vlădeşti, răposaţii nu mai au parte de oficierea cuvenitei slujbe în sfântul lăcaş. De teamă să nu li se strice odoarele, morţii sunt băgaţi acum într-un beci denumit pompos ”capelă mortuară”, la subsolul unei clădiri din dosul bisericii. Acolo, în întuneric şi într-un aer greu respirabil, se fac slujbele de înmormântare. Biserica nici măcar nu a fost deschisă pe timpul slujbei, iar singurul clopot care a bătut în dungă a fost cel al clopotniţei de la intrarea din cimitirul de peste drum.

Să mai zic că vizavi de biserică, lângă primărie, stă mândră ”casa parohială”, de fapt o construcţie pe două niveluri destinată popimii locale, iar în spatele bisericii, peste ”capela mortuară”, se ridică alte două niveluri ale unei construcţii ”la roşu” destinată tot unor utilizări laice?

• • •

Acum sunt sigur că se încălzeşte: au început să apară la televizor reclamele la leacuri împotriva ciupercii piciorului. Sincer, le aşteptam mai spre vară, pentru că de obicei primăvara este anotimpul medicamentelor la alergii, plus - din nou - cele împotriva dezagrementelor stomacale, că doar se apropie Paştele şi, ca români verzi, trebuie să dăm iar iama prin bucate.

• • •

A ajuns să-mi fie frică de Facebook. Cel puţin la noi, combinaţia dintre inconştienţa unora din cei care postează pe această reţea de ”socializare” (pe dracu’) şi iresponsabilitatea unor televiziuni care preiau şi difuzează pe nemestecate tot ce găsesc pe FB şi are sămânţă de scandal este una letală. Cazul cel mai recent este cel al profesorului de matematică de la Liceul ”Tudor Vianu”, acuzat de un coleg pe Facebook că îşi obligă elevii să se târască în genunchi pentru ca să le mărească nota. Duminică, zeci de elevi ai aceluiaşi liceu au manifestat în favoarea profesorului de matematică - făcut, între timp, de căcat de mai multe posturi de televiziune - afirmând, cu subiect, predicat şi martori aferenţi că postarea feibucistă e o minciună.

• • •

O imagine delicioasă: un ”deştept” care a forţat acum câteva zile bariera de pe str. Gib Mihăescu s-a pomenit prins între bariere de un acar mai nedus la biserică. Care a şi avut curajul de a veni lângă şoferul inconştient şi de a-i explica de ce e un prost şi, mai ales, de ce prostia lui e periculoasă.

• • •

Şi la final, două fotografii:

Iartă-mă Doamne, căci voi păcătui!

Cocoşul de ceramică şi vărul său, porumbelul

De ce nu fac meteorologii de la ANM nici cât o ceapă (degerată)

Îmi verific azi e-mailul de pe Yahoo şi îmi sare în ochi un titlu-link către Adevarul.ro cu prognoza meteo pentru luna februarie, transmisă de Administraţia Naţională de Meteorologie. Dau sa il deschid, dar ma opreşte un gând parşiv: oare cum o fi fost prognoza pentru luna ianuarie 2016, anunţată la sfârşitul lui decembrie 2015? S-o fi adeverit ea?

Nu îmi trebuie mai mult de 15 secunde ca să dau de materialul ”Prognoza meteo pentru ianuarie şi februarie. Temperaturi de până la -7 grade Celsius” (sublinierea îmi aparţine) de pe RomâniaTV de prin 29 decembrie 2105. În care, citând ”specialiştii” Administraţiei Naţionale de Meteorologie, se spunea:

”În prima lună din 2016, valorile termice se vor situa, în general, în apropierea mediilor climatologice (de -2,1 grade Celsius) în centrul, nordul şi local în vestul ţării. În rest, valorile de temperatură pot fi peste norme. Cele mai scăzute temperaturi medii se vor înregistra în zona Transilvaniei şi Moldovei, între -6 şi -7 grade Celsius, iar cele mai ridicate în Dobrogea, între -1 şi 2 grade Celsius. 

În privinţa precipitaţiilor, prognoza ANM relevă că acestea vor fi, în ianuarie, apropiate de mediile multianuale în estul, sud-estul şi sudul ţării, iar în restul regiunilor vor avea o tendinţă de excedent. Cele mai mari cantităţi de precipitaţii se vor consemna în Maramureş (până la 74 l/mp), Oltenia (57 l/mp), Banat şi Crişana (câte 54 l/mp).”

La doar două zile de la emiterea acestei prognoze, vremea îşi băga picioarele în opinia ”specialiştilor” ANM şi trântea scurt un ger scurt de toată frumuseţea de Revelion (cu temperaturi între -15 şi -5 grade Celsius), apoi, la jumătatea lunii, punea trei zile lacătul pe sud-estul României cu un cod galben şi unul portocaliu de viscol şi ninsori, pentru ca, imediat, să întregească peisajul cu un cod galben de temperaturi scăzute (minime de - 15 până la -20 grade Celsius, izolat chiar -28, maxime de -10 grade Celsius) în aproape toată ţara, între 19 şi 25 ianuarie.

Aşa că, fără s-o mai citesc, am închis pagina cu prognoza pentru luna februarie, supărat că în noaptea de Revelion n-am mai apucat să fac calendarul ăla cu 12 foi de ceapă, care ar fi avut şanse mai mari să îmi indice vremea corectă decât ”meteorologii” de la ANM.

De ce sunt pentru interzicerea reclamelor la medicamente

8 din cele 12 clipuri publicitare văzute, la calup, ieri seară pe un post de filme erau la medicamente. Antigripo-răceală-guturai multe, dar şi împotriva balonării sau a altor măscări puse pe seama sistemului digestiv. C-aşa-i românul, varianta farmaceutică – ediţia de iarnă!

M-am bucurat că s-a dat legea aia cu interzicerea reclamei la medicamente şi m-am întristat că a întors-o Iohannis pentru reexaminare. Nu pentru că aseară calupul de publicitate ar fi fost fost redus, poate, la o treime şi, astfel, nu aş mai fi uitat ce film urmăream înainte de apariţia genericului de ”publicitate”. Ci pentru că eu consider că unele din reclamele ăstea sunt de-a dreptul criminale, sau cel puţin iresponsabile.

Este, de exemplu, una care îţi recomandă, atunci când ai transpiraţii bruşte, respiri greu şi ai dureri în piept să iei Extravalerianic, făcut de Biofarm. Păi ăstea sunt simptomele infarctului, cretinilor! - şi voi, în loc să le spuneţi oamenilor să sune imediat la 112 sau să se ceară duşi de urgenţă la spital, îi puneţi să ia pastila voastră care ”induce rapid o stare de calm asupra sistemului cardiovascular”! Probabil definitiv!

Şi rămân tot la medicamentul ăsta: este făcut din Isovalerat de Mentil în Mentol, soluţie de 100 mg. Dar stai! (cum zice la Teleshopping) -  exact aceeaşi substanţă activă (IMM) în exact aceeaşi concentraţie (100 mg) se regăseşte şi în pastila de Nervocalmin, tot a celor de la Biofarm, destinată ”reducerii stărilor de nervozitate şi irascibilitate”.

Aştept următoarea pastilă de la Biofarm, identică cu cele două de mai-nainte (numai să nu uite să îi schimbe culoarea!) destinată afecţiunilor vaginale... sau tonifierii unghiilor.... sau îmbunătăţirii auzului...

Iar apropo de asta mi-am adus aminte că am citit că anul trecut o instanţă din Australia a sancţionat firma Reckitt Benckiser pentru comercializarea unor sortimente ”diferite” de Nurofen - destinate, unele, durerilor menstruale, altele - celor de cap, altele - celor de spate - toate acestea fiind de fapt aceeaşi pastilă cu aceeaşi concentraţie de substanţă activă. Dar asta e la ei, acolo, la antipod, nu la noi.

O altă reclamă la fel de inconştientă mi se pare a fi cea la medicamentul Fortifikat Forte, al celor de la Terapia (în mod ciudat pentru vremurile ăstea, Terapia Cluj Napoca nu are un nici un site propriu, de pe www.terapia.ro fiind dirijat fără prea multe discuţii pe site-ul Sun Pharma, a cărui subsidiară este!). Reclama prezintă un tip obosit, îmbătrânit, cu ochii umflaţi, cu un ten într-o culoare ”care nu există în natură” (vorba unui prieten de-al meu), care ia pastila asta şi, brusc, întinereşte la vârsta reală. Problema e că mai toate simptomele prezentate aici descriu nu oboseli ale ficatului – la care poate fosfolipidele esenţiale (de fapt e lecitină) din Fortifikat Forte ar ajuta – ci de-a dreptul afecţiuni severe ale lui, colege de bancă cu ciroza şi hepatita! Adică situaţii în care, pe de o parte, trebuie să te duci la medic, iar, pe de alta, să îţi schimbi stilul de viaţă. Nu să crezi orbeşte într-o reclamă tv cu o pastilă care construieşte un castel animat peste ficatul tău.

Cât priveşte lecitina din Fortifikat Forte, ea se găseşte bine-mersi şi în alte zeci de suplimente alimentare sau, şi mai direct, în soia, gălbenuş de ou, drojdie de bere, cereale, legume, peşte sau germeni de grâu.

Oricum, mai toate reclamele la medicamente – şi cele povestite mai sus, şi altele (Digenzym – ”Te simţi uşor după o masă grea”, Triferment – ”Poftă mare fără balonare” etc.) – păcătuiesc prin inducerea ideii că poţi să-ţi baţi joc de corpul tău cât vrei, atât timp cât iei pastila X care rezolvă miraculos şi pe loc boala pe care tu singur ţi-ai produs-o. Dacă vrei să te vindeci cu adevărat, du-te la un doctor, schimbă-ţi stilul de viaţă (nu mai băga în tine ca porcul, dormi atunci când se doarme şi stai treaz în rând cu restul lumii etc.) şi renunţă la a mai înghiţi toate prostiile pe care le vezi la televizor.

Şi nu mă refer doar la medicamente!

La început de an

Am fost duminică în cimitir să aprind o lumânare la mormântul tatei... ca să descopăr că cineva furase coroniţa de brad pe care o montasem pe cruce în ajunul Naşterii Domnului. A fost desprinsă cu grijă, cu tot cu sârma care o fixa pe crucea de marmură. Culmea e că fusesem la mormânt şi pe 26 decembrie, deci a doua zi de Crăciun, iar coroniţa era acolo... de ce s-o fi furat cineva când sărbătoarea deja trecuse, rămâne un mister.

Şi tot apropo de această tradiţie: eu, de obicei, cumpăr o coroniţă din crengi de brad simplă, pe care o decorez acasă, încercând să păstrez un echilibru între spiritul luminos al sărbătorii Naşterii Domnului şi faptul că este pusă la crucea de pe un mormânt. Aşa că mi-au sărit în ochi unele din coroniţele pe mormintele din Cimitirul Cetăţuia pe care erau prinse ornamente auriu-ţipătoare cu ”Merry Christmas”. Cui îi era adresată urarea (în engleză)? Mortului de dedesubt? Rudelor răposatului care veneau la mormânt să-i aprindă o lumânare? Stupid, de-a dreptul!

• • •

Şi încă ceva făcut în bătaie de joc: rampa pentru persoanele cu dizabilităţi de la farmacia Sensiblu din buricul oraşului este poziţionată fix... în dreptul unui perete de sticlă. Am mai văzut hidoşenii din astea - aşa-zise rampe care amintesc mai degrabă de un montagne-russe - dar una pusă aiurea, precum aici, la intrarea într-o farmacie, adică undeva unde consideraţia pentru suferinţă ar trebui să fie la un nivel superior faţă de normal, m-a luat prin surprindere.