joi, 24 decembrie 2015

Naşterea Domnului şi Crăciunul românesc

La italieni se numeşte ”Natale”. Englezii şi americanii îi spun ”Christmas” (vine de la ”Christs Mass” – liturghia lui Cristos). Spaniolii îşi urează la sfârşitul fiecărui decembrie ”Feliz Navidad”. Toate nume cu semnificaţie, care vorbesc de ”Naştere” – cea a lui Iisus – sau chiar de însuşi Cristos.

Noi ”sărbătorim” Naşterea Domnului numind-o ”Crăciun”. Adică personajul care, conform legendei, pentru că i-a adăpostit în grajd pe Iosif şi pe Fecioara Maria, cuprinsă de durerile facerii, a pedepsit-o pe nevastă-sa tăindu-i mâinile. Maica Domnului a lipit la loc mâinile tăiate, iar Crăciun, văzând minunea, s-a convertit la creştinismul încă nenăscut.

E ca şi cum sărbătorii Învierii lui Isus i-am spune ”Pilatiada”, de la Pilat din Pont, cel care, până la urmă, este cel ce a făcut posibil martiriul şi, implicit, învierea de după.

Paradoxuri locale

La dezbaterea publică (”morbidă”, vorba unui coleg) pe marginea viitorului cimitir public al oraşului s-au analizat – cu bune şi cu rele – cele trei varinte propuse: Râureni, lângă Târgul de săptămână, Argintari (zona Morilor) şi Feţeni - sus pe deal, la marginea oraşului. Mie, sincer, mi-a plăcut varianta de la Feţeni: ar fi singurul loc în care, mort fiind, trebuie să urci ca să poţi coborî.

• • •

Proximitatea alegerilor pentru primar dă naştere unor paradoxuri ciudate la Râmnic: candidaţi care se cred ”mari”, dar care nu-şi găsesc nici un partid să-i susţină şi partide care se cred ”mari”, dar care nu pot propune nici un candidat propriu pe care să-l arunce în luptă.

• • •

După ce că am aşteptat-o atâta vreme, autostrada Piteşti – Sibiu, care era să ocolească de departe atât Râmnicu Vâlcea, cât şi o bună parte din Valea Oltului, ne-ar fi făcut mai mult rău decât bine.

La Mulţi Ani!