Cronică de film: ”Viaţa lui Pi” (nu citiţi decât după ce l-aţi văzut!)

”Viaţa lui Pi” poate fi doar un splendid film de aventuri dacă ratezi cumva ultimele 10 minute din peliculă. Odiseea din Pacific a tânărului indian şi a însoţitorului său feroce – tigrul bengalez Richard Parker, expusă prin apelul continuu la peisaje tulburătoare şi fascinante efecte speciale, este o încântare pentru oricine. Ultimele 10 minute, însă, devoalează toată aventura nautică care te ţine cu sufletul la gură ca fiind doar închipuirea, carapacea, protecţia pe care eroul povestirii - Piscine Molitor ”Pi” Patel – şi-a construit-o pentru a supravieţui naufragiului, pierderii familiei şi lunilor lungi de rătăcire pe ape.

Filmul vorbeşte, astfel, în primul rând, despre rolul terapeutic al închipurii, al imaginaţiei, al poveştii, în esenţă, într-o situaţie de criză majoră. Spre deosebire de practicile psihanalizei moderne, care încearcă să dezgroape din subconştient cele mai ascunse gânduri, ”Viaţa lui Pi” spune simplu că dacă vrei poţi trăi într-o (şi cu o) poveste: în felul acesta nu-ţi pierzi minţile şi poţi trece mai departe peste o traumă. În acelaşi timp, însă, povestea adevărată trebuie spusă, mărturisită, ca o eliberare. ”Pi” Patel o face în minutele de final ale filmului, povestind despre atrocităţile cărora le fusese martor în primele zile de după naufragiu, despre uciderea mamei sale de către bucătarul francez al vasului cargo, despre înjunghierea apoi a acestuia de către tânărul indian şi despre cele 227 de zile de plutire în derivă până la eşuarea pe ţărmul Mexicului. Se descifrează, astfel, şi episodul cu insula plutitoare, populată de mii de suricate, ospitalieră peste zi, dar ucigaşă în timpul nopţii: ”Pi” Patel putea rămâne pe această insulă – adică prins complet în fantezia sa – dar s-ar fi pierdut, până la urmă, precum cel al cărui dinte este descoperit învelit în planta carnivoră şi fosforescentă. Aşa că este nevoit să plece mai departe, până când reuşeşte să pună piciorul pe pământ ferm. Plânsul care îl zguduie pe ”Pi” Patel la despărţirea pe plajă de tigrul Richard Parker – un alter ego pe parcursul întregii derive - semnifică ieşirea din vis şi intrarea în realitate.

”Alege ce poveste vrei să crezi”, zice eroul principal spre final. ”Pi” Patel şi-a ales povestea, supravieţuind încercării şi regăsindu-se, după decenii, ca un om împlinit, căsătorit, cu copii. Eu asta am ales să înţeleg din acest film şi aştept să regăsesc ”Viaţa lui Pi” pe lista nominalizărilor la Oscar şi nu doar la efecte speciale sau coloană sonoră, ci la categoria ”Cel mai bun film”.

De Crăciun (2)

La spălătoria de maşini, în ajunul Crăciunului. Îmi e greu să înţeleg ce îi face pe unii şoferi să stea cu orele la coadă ca să-şi spele maşinile, de regulă în ajun de Crăciun, Paşte sau Revelion. M-am gândit apoi că asta o fi modalitatea lor de a evada din ”raiul” casnic aflat la temperatura de dat în clocot în acele perioade: ”Dragă, îmi pare rău, eu aş sta să te ajut, dar trebuie să duc maşina la spălat, că uite ce murdară este şi ne facem de râs la vecini. Ne vedem mai târziu. Pa!” Şi mai vine - perfect motivat, după cum se vede, peste 3 ore.

O reproducere a razei sfinte care i-a ghidat pe magi acum aproape două mii de ani, luminând copia ieslei din Scuarul Mircea cel Bătrân. A fost frumos, chiar dacă cea mai mare parte din cei prezenţi mărunţea nerăbdătoare din picioare în aşteptarea dulciurilor promise de ”moşul” de la primărie.

Crăciunul pe stil ”chinezesc” la un depozit en-gros din Bucureşti. Am mai scris despre asta acum aproape un an, nu s-a schimbat nimic de-atunci, ba dimpotrivă.

La cimitir, a doua zi de Crăciun.

La mulţi ani!

De Crăciun (1)

Un colind care îmi place:

Pisoii dormind îmbrăţişaţi şi toropiţi de căldura sobei:

Bradul din hol:

Am zâmbit la...

Aşteptând un transfer de bani...

Noul program de guvernare

Cu mijloace perfid-subliminale, posturile de televiziune au început deja să ne inducă în subconştient, prin succesiuni anume alese de filme şi seriale, noul program de guvernare de după alegerile din 9 decembrie.

Iată-l! Vizionare plăcută!

Copiii cu deficienţe auditive din România sunt expuşi riscurilor de hărţuire şi abuzurilor sexuale prin intermediul Internetului

Aproape jumătate din copiii cu deficienţe de auz din România au fost jigniţi prin intermediul Internetului şi, mai mult de atât, 51% dintre aceştia nu au transmis nici autorităţilor, nici persoanelor apropiate ceea ce li s-a întâmplat. Acestea sunt principalele concluzii ale Studiului Naţional privind Utilizarea Internetului în rândul Elevilor cu Deficienţe de Auz, iniţiat în octombrie 2012 de către Organizatia Salvaţi Copiii România, în parteneriat cu Fundaţia Orange. Scopul studiului este acela de a atrage atenţia opiniei publice şi a autorităţilor abilitate asupra pericolelor la care se expun elevii români cu deficienţe auditive atunci când navighează pe Internet. Pentru a preîntâmpina aceste situaţii de risc, care pot avea consecinţe grave în viaţa elevilor, Oranizaţia Salvați Copiii împreună cu Fundaţia Orange au demarat proiectul naţional E-sign, dedicat copiilor cu deficiențe de auz și profesorilor lor.  Proiectul se desfăşoară în perioada octombrie 2012 – iulie 2013 şi include ample activităţi directe informative şi educative, concursuri specializate, precum şi resurse educaţionale dezvoltate specific pentru copiii cu deficienţe auditive. În România sunt peste 1500 copii cu deficienţe auditive înscrişi în sistemul educaţional de stat, iar cercetarea, care s-a desfăşurat în perioada octombrie – noiembrie 2012, a vizat un eşantion de  400 de elevi cu deficienţe auditive din cele 15 instituţii speciale de învăţământ din ţară[1]. Studiul a relevat următoarele aspecte: · Aproape jumătate dintre copiii cu deficienţe de auz (48%) accesează zilnic Internetul, iar alţi 39% cel puţin o dată pe săptămână.
· Marea majoritate (98%) afirmă că au un profil personal pe o reţea de socializare, principalele reţele folosite fiind Facebook (92%) şi Google+ (67%).  Doi din cinci copii (44%) îşi setează public profilul personal, fiind astfel accesibil oricărei persoane cu o conexiune la Internet
· 44% dintre participanţii la studiu afirmă că au fost jigniţi/deranjaţi în mediul online şi 48% identifică hărţuirea online (cyberbullying) ca principala modalitate prin care au fost lezaţi. Chat-ul online şi site-urile de jocuri sunt cele mai frecvente contexte pentru  hartuire· Peste jumătate dintre participanţii la studiu care au fost jigniţi/supăraţi pe Internet (51%) nu au transmis nici autorităţilor, nici persoanelor apropiate ceea ce li s-a întâmplat.· În ceea ce priveşte întâlnirile cu necunoscuţi, 70% dintre copii afirmă că, în ultimul an, au căutat prieteni noi pe Internet, iar un copil din cinci (22%) afirmă că s-a întâlnit faţă în faţă cu o persoană complet străină cunoscută pe Internet.  Dintre aceştia din urmă, 7% declară că au fost abuzaţi sexual în urma întâlnirii.
 „Faptul că timp de patru ani ne-am adresat publicului larg prin proiectul Sigur.info ne-a permis să identificăm categoriile de copii vulnerabile în faţa pericolelor din mediul online, precum aceşti elevi hipoacuzici. Cercetarea efectuată în demararea proiectului E-Sign dovedeşte că, în România, copiii cu deficienţe prezintă un risc crescut de a întâmpina neplăceri şi abuzuri în urma navigării pe Internet. Ne bucurăm că Fundaţia Orange a venit în sprijinul proiectului şi astfel vom reuşi să integrăm în cadrul activităţilor toate şcolile speciale pentru copii cu deficienţe de auz din România”, declară Gabriela Alexandrescu, Preşedinte Executiv, Salvaţi Copiii România.
 „Rezultatele Studiului privind Utilizarea Internetului în Rândul Elevilor cu Deficienţe de Auz vorbesc de la sine despre vulnerabilitatea acestora şi, totodată, despre importanţa informării şi educaţiei în rândul copiilor, profesorilor și famililor pentru a putea preveni hărţuirea minorilor. Fenomenul de cyber-bullying nu se întamplă doar persoanelor mediatizate, ci se întâmplă şi copiilor cu deficienţe. În cazul acestora este cu atât mai periculos nu numai din punct de vedere emoţional dar şi datorită consecinţelor grave la care sunt expuşi în timpul utilizării Internetului sau în întâlnirile faţă în faţă cu persoanele pe care le cunosc online”, a spus Amalia Fodor – Director Executiv, Fundaţia Orange. Voluntarii Salvaţi Copiii, cu sprijinul Fundaţiei Orange Grup şi al Fundaţiei Orange România, se vor asigura că toţi cei 1500 de elevi cu deficienţe de auz vor beneficia pe parcursul anului şcolar 2012/2013 de o serie de sesiuni informative directe privind siguranţa online, care le vor dezvolta cunoştinţele şi aptitudinile necesare de utilizare a Internetului într-un mod responsabil. Activităţile vor fi susţinute în Bucureşti. Galaţi, Cluj-Napoca, Satu Mare, Suceava, Iaşi, Vaslui, Craiova, Timişoara, Sibiu, Focşani şi Buzău.
Pentru detalii suplimentare, vă rugăm contactaţi:Irina Nicolai, Coordonator Proiect E-sign, Salvaţi Copiii România
Tel : 021 224 24 52; 0723 66 34 96E-mail: irina.nicolai@salvaticopii.ro 

---

[1][1] Oraşele în care s-a desfăşurat cercetarea sunt: Bucureşti. Galaţi, Cluj-Napoca, Satu Mare, Suceava, Iaşi, Vaslui, Craiova, Timişoara, Sibiu, Focşani şi Buzău.

Despre apocalipsa de săptămâna viitoare

Ştiu că spunând ceva – orice! - despre subiectul ăsta nu fac altceva decât să intru într-una din cele două uriaşe tabere care îşi dau cu părerea... ”dar eu nu mă pot abţine”, cum ar zice puştoaica aia adorabilă din reclama de la biscuiţii Oreo.

Aşadar, de ce nu cred eu că mayaşii au calculat corect sfârşitul lumii? Pentru că nu-mi vine să creditez cu astfel de cunoştinţe o civilizaţie care, deşi înaintată, e-adevărat, nu şi-a putut prezice, acum vreo cinci secole, propriul sfârşit şi a fost distrusă de o mână de spanioli famelici, nespălaţi, analfabeţi şi bigoţi.

Se mai spune despre mayaşi că ar fi fost aduşi pe Pământ de nişte civilizaţii extraterestre şi că mitologiile lor ar fi populate de tot soiul de aliens şi de diverse întruchipări de pe alte planete, care ar fi dat populaţiei maya informaţii despre sfârşitul lumii. În acelaşi timp, despre mitologiile unor la fel de vechi civilizaţii de aici, de la noi din ogradă – romanii sau grecii antici – spunem că sunt alcătuite din nişte basme frumoase şi atât. Judecata asta cu dublă măsură - la unii: predicţii de sorginte stelară, la alţii: basme - este una complet falsă.

A, şi să nu uit: cum de nu mai zice nimeni nimic de Nostradamus? Până acum, el era profetul de serviciu, care ar fi prezis războaiele mondiale, căderea lui Ceauşescu, alegerea lui Obama şi, dacă stăm să puricăm bine catrenele ălea, chiar şi divorţul lui Pepe de Oana Zăvoranu (e-adevărat, toate aceste profeţii au fost descifrate după producerea evenimentelor şi nu înainte de petrecerea lor). De data asta Nostradamus nu mai corespunde şi probabil e păstrat pentru vreo apocalipsă viitoare, alături de baba Vanga, Sundar Singh şi alţii asemenea.

Una peste alta, apocalipsa din 21 decembrie 2012 este cea mai mare (şi, pare-se, cea mai eficientă) campanie publicitară la produse alimentare, de construcţii şi de uz casnic din lume, în special în SUA, că acolo sunt ceva mai mulţi creduli la mia de locuitori.

Biserica Ortodoxă tace complice în ceea ce priveşte apocalipsa de la finele lui decembrie. Nu am auzit de vreo poziţie fermă a Patriarhului Daniel, măcar doar ca să citeze din Biblie cuvintele acelea ”Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl” (Matei 24:36, dacă a uitat cumva). Evident, însă, că nu are nici un interes să facă asta: de ce s-ar pune de-a curmezişul vânzărilor crescute de lumânări, valului de acatiste şi îmbulzelii de donaţii pentru construcţia de noi biserici/Catedrala Neamului, toate spre iertarea păcatelor celor înfricoşaţi de apocalipsă şi spre îngroşarea buzunarelor pitite sub sutane?

În ritmul ăsta, vârsta oamenilor se va măsura curând în apocalipse. Eu, de exemplu, am vreo patru de care ştiu: alinierea planetelor din ’82, eclipsa din 11 august 1999 (când ”apocalipsologii” întorceau trei sferturi din an pe dos şi le ieşea numărul fiarei), aia de la 1 ianuarie 2000 (mai ţineţi minte ce zarvă a fost cu ”virusul” Y2K care urma să dea peste cap între sistemul informatic mondial?) şi una anul trecut, pe 21 mai (apăruse pe nişte panouri publicitare şi prin Bucureşti), dar care s-a mutat apoi pe 21 octombrie, însă tot degeaba (şi încă nu am pus la socoteală 08.08.2008, 09.09.2009, 10.10.2010, 11.11.2011 sau ziua de alatăieri – 12.12.2012). Peste o săptămână, o voi adăuga şi pe aia mayaşă.

Pentru câte rele au făcut oamenii, nu sfârşitul Pământului le este pedeapsă, ci trăitul mai departe, de pe o zi pe alta, într-o lume din ce în ce mai incertă, mai toxică, mai inegală şi mai plină de suferinţă.

(Altă) nesimţire marca Petrom

Un fost coleg de facultate avea o vorbă, la mare căutare mai ales în sesiunile în care nu prea învăţa: principala condiţie pentru a lua un examen este să te prezinţi la el. Este unul din motivele pentru care m-am gândit că n-ar fi rău să alimentez astă-seară la Petrom de 75 de lei (şi nu de 50, cum fac de obicei), astfel încât să pot primi un tichet răzuibil cu care, cine ştie, pot câştiga unul din premii - aşa cum zicea reclama la radio despre ultima lor promoţie. Aşadar, trag la staţia de lângă Maternitate, de pe strada Remus Bellu, bag motorină în rezervor şi mă duc să achit. Am dat banii – 75 lei, doamna mi-i ia, îi marchează în casă şi apoi mă întreabă dacă nu vreau să cumpăr nişte Skittles, că e nu ştiu ce promoţie. Îi răspund că nu, apoi primesc bonul, doamna îmi zice ”la revedere”... şi nimic. ”Dar tichetul acela?”, sunt nevoit să întreb? ”A, da – zice plictisită doamna – poftiţi”, şi îmi aruncă un loz de promoţie. Îi spun că pe ăsta trebuia să mi-l ofere, mai-nainte de toate, şi nu prostiile ălea de Skittles; ”bine, domnu’ – mi se răspunde, pe un ton agasat – dacă vreţi vă mai dăm nişte tichete, că avem destule”. Îi răspund că n-am de gând să iau mai mult decât mi se cuvine şi ies trântind uşa şi fără să mai salut.

Să mai zic că e a doua oară, în ultimele două săptămâni, când doamnele de la staţia asta ”uită” să dea nenorocitele ălea de tichete de promoţie, şi prima dată trebuind să le aduc eu aminte că mai au să mai îmi dea ceva..

Evident, n-am câştigat nimic la promoţia asta. Nici nu mă aşteptam. Dar să remarc că lipsa de bun-simţ a Petrom – care şi-a bătut joc tot anul de toţi cu majorări de preţuri complet nejustificate – se transmite prin contagiune la angajaţii proprii, asta chiar m-a surprins.

Două petiţii pe care le susţin

În primul rând e vorba de dispariţia din grila de programe RCS&RDS a canalelor Discovery. Destul că cei de la Digi nu dau vreun semn că ar introduce canalul ”Da Vinci Learning”, care, după părerea mea, este un post tv educaţional excepţional, dar acum au ras şi câteva canale din pachetul Discovery, pe care eu le consider ca făcând parte dintr-o minimă cultură generală a oricui vrea să aibă cât de cât habar de ce se întâmplă în lumea asta. Faptul că unele din aceste canale au fost înlocuite de producţii Digi mă încălzeşte la fel de mult cât mă mulţumea, pe vremea regimului comunist, cafeaua de cicoare – ”nechezolul”, pentru cine e mai în vârstă – în absenţa cafelei adevărate.

Petiţia pentru reintroducerea Discovery pe RSC&RDS poate fi semnată aici.

În al doilea rând este vorba de o scrisoare deschisă adresată primarilor şi consilierilor locali prin care li se cere acestora să refuze cererile Patriarhiei de finanţare a construirii Catedralei Neamului. Este un gest mai degrabă disperat, pentru că o scrisoare deschisă ar trebui adresată capilor Bisericii Ortodoxe Române, care, în dispreţul învăţăturilor Mântuitorului, a situaţiei sociale şi economice din această perioadă şi, în general, a sutelor de mii de români care adorm în fiecare seară cu spaima zilei de mâine, continuă un proiect pe cât de gigantesc şi de trufaş, pe atât de ipocrit şi firav motivat. Evident, o astfel de scrisoare, nefiind însoţită, precum acatistul, de vreo bancnotă, nu ar fi ajuns niciodată să fie citită de vreo sutană de la BOR.

Petiţia ”Scrisoare deschisă adresată primarilor şi consilierilor din România” poate fi semnată aici.

La căldura focului din sobă

Ieri am readus la viaţă vechea sobă de teracotă din camera principală: am găsit doi meşteri sobari (meserie pe cale de dispariţie: discutam cu ei în timp ce schimbau ”fumurile” şi curăţau coşul de funingine că au rămas singurii sobari din Râmnic) care mi-au reparat micile stricăciuni adunate în ultimii ani, iar aseară mă reconfortam cu căldura lemnului care ardea ”duduind” – adică cu ”cenuşarul” deschis. Dincolo de bucuria aceasta, astfel mai pun pe pauză centrala şi mai fac economie la consumul de gaze care, mai ales după scumpirea din septembrie, îmi ameninţă serios bugetul. În plus, e felul meu de a răspunde nesimţirii celor de la GdF Suez - Distrigaz care, după majorarea de toamnă, au invadat şi ziarele şi virtualul cu reclame dulcege şi naiv-copilăreşti cu cât de aproape stă compania de noi (de buzunarele noastre, mai precis).

Alegerile lui ”Eu fur mai puţin decât alţii!”

Sloganul candidatului ecologist din Iaşi – ”Eu fur mai puţin decât alţii” – este cea mai potrivită descriere a parlamentarelor de anul acesta. Poate mai mult decât la alte scrutinuri, alegerea între două rele este cea care guvernează duminica lui 9 decembrie, când – amară ironie – la nivel internaţional, ONU marchează ziua de luptă împotriva corupţiei. Între ”dreptate până la capăt” - deşi încă nu foarte clar pentru cine anume, ”să repornim inima României” – sloganul cardiologic al celor care au băgat ţara în stop cardiac sau ideile fantezist-cretine ale PP-DD, românii sunt puşi în faţa dilemei de a alege pe unii care oricum îi vor lovi, dar măcar s-o facă cu ceva milă.

Am votat spre seară, în scârbă, cu gândul la vorbele fostului meu coleg John Feraru – ”mare om, mare caracter”: ”mai bine să-ţi fie rău, decât să-ţi pară rău”.

Alegeri anticorupţie

Una din sarcinile de mele de serviciu este şi evidenţierea sărbătorilor la nivelul unei săptămâni întregi... aşa am aflat că duminică, 9 decembrie, adică de alegerile parlamentare, se marchează ”Ziua Internaţională de Luptă împotriva Corupţiei”. 

Dacă n-ar fi trist, ar fi de-a dreptul amuzant.

Ce-ţi doresc eu ţie... (pseudoaniversară)

Ce mi-aş dori de Ziua Naţională a României? Mi-aş dori un singur lucru: să simt bucurie. Să mă bucur de lucrurile care mă înconjoară. Să mă bucur de oamenii din jurul meu. Să mă bucur de viitorul copilului meu în ţara asta. Să mă bucur de viaţa fără griji a mamei mele, pensionare. Să mă bucur că primesc respectul care mi se cuvine. Atât! Să mă bucur. Dar nu pot. Nu acum, nu în vremurile astea. Poate mai încolo, mult mai încolo...

De dimineaţă, în timp ce îmi beam cafeaua, zapez prin grila de canale tv şi dau întâi de ProTV (care îşi serbează ziua de naştere tot pe 1 decembrie, data primei emisii în 1995). Văd o emisiune cu studenţii români de la Oxford: bine făcută, naturală, cât despre protagonişti? - frumoşti, deştepţi, spirituali, conştienţi de valoarea lor. Trec/zapez mai departe şi ajung la ”verişorul” aniversatului ProTV – PRO Cinema. În reluare, din emisiunea ”Happy Hour”, o secvenţă cu Andreea Tonciu care făcea exerciţii de dans la bară.

Cred, de fapt, că asta este blestemul nostru, marca, trăsătura definitorie: televizionarea României. Faptul că postul tv cel mai comercial (şi nu mă refer aici la cantitatea uriaşă de reclame, ci la completa abdicare în faţa zeului rating de la toate normele morale cu putinţă – îşi mai aduce cineva aminte de momentul în care un reporter al ProTV îi dă soţiei unui aviator vestea că bărbatul i-a murit într-un accident aviatic, totul filmat ”gros-plan” cu camera?) îşi serbează ziua odată cu ziua naţională. A României în care posturile tv de ştiri difuzează orice, numai informaţii nu. A României ”ştirilor de la ora 5”. A României în care am ”evoluat” de la telenovelele spaniole şi mexicane la cele turceşti şi chinezeşti. A României în care un personaj precar intelectual reuşeşte să îşi facă un  partid consistent şi chiar candidează la preşedinţia ţării doar utilizând eficient şi pervers un post de televiziune. Sau a României în care cea mai mare escrocherie naţională – Caritasul - a fost transmisă live la televizor.

De fiecare când m-am întors din străinătate, m-am simţit şi mi-a părut rău. Când acest sentiment va disparea, atunci mă voi bucura de ziua României.

Le festivităţile de dimineaţă, de la Monumentul Independenţei, trei sferturi din cei prezenţi erau veniţi în ”interes de serviciu”: oficialităţi, mulţi popi, candidaţi obligatoriu în vervă şi zâmbitori, uniforme, membrii partidelor. În rest, doar câţiva vârstnici, însoţiţi de nişte nepoţi uzi (a plouat un pic) şi nu foarte entuziasmaţi.

Când am ieşit din primărie, împreună cu mai mulţi colegi, ca să mergem spre locul de desfăşurare al manifestărilor oficiale, câţiva puradei, plasaţi strategic în poarta bisericii din apropiere în aşteptarea pomenilor de Sâmbăta Morţilor, au tăbărât pe noi la vederea steguleţelor tricolore pe care urma să le împărţim asistenţei. ”Dă şi mie, dă şi mie, domnu’, dă şi mie, doamna”. Milogeala lor mi-a rămas în minte mai multă vreme decât ”Deşteaptă-te, române!” de mai târziu. Ţine, până la urmă, de firescul românului de astăzi: ne e mai la îndemână să ne milogim, decât să ne deşteptăm şi să ne facem un rost.

Prosopofobia

Un week-end de umblat prin câteva din oraşele şi comunele patriei cuprinsă de febra campaniei electorale mi-a arătat că nesecate sunt izvoarele răului la români. Mai pe scurt, am descoperit o nouă fobie, necatalogată până acum (zice zeul Google): prosopofobia. Nu daţi buzna în dicţionare: e un cuvânt inventat de mine - vine din πρόσωπο (prosopo), care înseamnă chip, faţă (în, evident, greacă) şi mai cunoscutul φόβος (fobos) – adică frică (idem). Am dezvoltat maladia după parcurgerea cu privirea a sute de chipuri de candidaţi care se holbau, îmi zâmbeau ademenitor, se încruntau, rânjeau, priveau tâmp în gol sau făceau tot soiul de alte grimase doar de ei înţelese, îndemnându-mă să-i votez sau, măcar, să nu-i votez pe ”ăilalţi”.

Las deoparte faptul că, din motive care scapă logicii sau bunului-simţ, toţi candidaţii au convingerea că prezenţa feţelor lor pe afişe, benere, fluturaşi, calendare sau panouri publicitare e de natură să le aducă un plus de voturi. Se înşeală! Am văzut (pe mijloacele publicitare de mai-nainte) candidaţi cu care nu mi-aş dori să împart noaptea acelaşi trotuar. Am văzut chipuri ale unor oameni în care n-aş avea încredere să mă îndrume nici către cea mai apropiată toaletă publică. Am văzut feţe care se uitau la mine mai chiorâş decât un bugetar la fluturaşul de salariu. Admiţând – evident prin absurd, ca urmare a faptului că n-aş intra nicicum în cloaca asta numită politică – că aş fi în locul unora dintre ei, m-aş feri să-mi afişez chipul pe oricare din materialele publicitare electorale: aş pune doar numele, semnul partidului şi eventual un slogan bine ales; chiar şi numai pentru considerentul că pe buletinul de vot (din fericire şi spre sănătatea mintală a populaţiei cu drept de vot) nu apar feţele candidaţilor. 

Există o limită în toate, iar zilele trecute, conducând pe sub sute de benere pe şoselele mărginite de mii de afişe electorale, m-am procopsit cu o formă acută de prosopofobie ca urmare a expunerii excesive la multitudinea de feţe ale politicii româneşti. Acum sunt în căutarea unui leac.

 

Amestecate

Am reînceput lucrul la ceramică. Mă bucură gândul că fac ceva, că din mâinile mele iese ceva ce va rămâne. După ce mai bine de 9 ore zilnic lucrez cu vorbe care zboară şi al căror loc e luat, a doua zi, de alte vorbe, care zboară şi ele după cele de dinainte, modelatul lutului în palmă e reconfortant şi dătător de încrede. Ca o coincidenţă amuzant-lucrativă, din chiar a doua zi de lucru am primit o comandă pentru un lot de piese.

• • •

Aşteptându-mi copilul să iasă de la o pregătire suplimentară la matematică, remarc în cartierul Ostroveni, pe bulevardul central al cartierului, apariţia unei noi farmacii. Sunt, astfel, trei farmacii pe o lungime de 100 m, pe o singură latură a străzii; pe partea cealaltă, în Complexul Hermes, mai este una, iar puţin mai jos, o alta. Tot de o nouă farmacie am dat şi pe lângă Complexul din Traian, pe locul unui fost magazin de îmbrăcăminte. Trebuie că suntem tare bolnavi dacă afacerea asta prosperă şi se merită, în vremurile astea de criză financiară, să deschizi o farmacie nouă.

 

  • • •

Tot în ipostaza de mai-nainte, remarcam cât de mult se claxonează în oraşul ăsta. E-adevărat, nici traficul nu avea o derulare chiar voioasă, dar se mişca, totuşi, atât cât se poate mişca pe un bulevard aglomerat, prevăzut cu parcări în pic pe o parte şi cu o staţie de taximetre pe cealaltă. Un TIR a aşteptat cîteva zeci de secunde să vireze la stânga ca să intre din bulevard pe o stradă secundară de ieşire din oraş; degeaba: nici una din maşinile de pe sensul opus – care mergeau cu 5 km/oră în şir indian - nu s-a oprit pentru a-i face loc. Şoferul TIR-ului a renunţat la un moment dat şi a mers mai departe pe bulevard, încurcând şi mai mult traficul deja încurcat. Mă gândeam că nesimţirea este, de fapt, o absenţă a empatiei, o negare profundă a proverbului ”nu-i face altuia ce nu-ţi place ţie”.

• • •

După ce am terminat şi cu facultatea şi cu armata de după, adică prin ianuarie 1994, îmi căutam o slujbă în oraş: lucrurile erau în continuă schimbare (sau prăbuşire, după unii pe care nu-mi prea vine să-i contrazic), iar operaţiunea se dovedea una destul de dificilă: din industria ceauşistă pentru care mă pregătisem la TCM în Braşov nu mai exista mare lucru. La acel moment, la Oltchim funcţiona o cutumă neoficială: prioritate aveau la angajare fii sau fiicele angajaţilor mai vechi. Tata lucra de ani buni la Oltchim şi, la un moment dat, ştiu că am vorbit cu el despre ideea de a mă angaja acolo. Tata a fost mai degrabă evaziv, a zis că vorbeşte cu nu ştiu ce şef de la nu ştiu ce secţie, dar nu s-a întâmplat nimic în sensul ăsta. Până la urmă am intrat în presă (după un stagiu de vândut mărţişoare, făcute de mine, pe Calea lui Traian), apoi în administraţia locală – zona de relaţii publice şi aşa mai departe... M-am întrebat deseori de ce tata a ezitat să mă angajeze cu el în Oltchim. Poate pentru că încă îl mai bântuia imaginea oamenilor morţi într-o explozie ce avusese loc cu câţiva ani înainte în Combinat (cu greu, la câteva zile după incident, îi povestise mamei – şi doar ei! - că ajutase la căratul unora din cadavre). Poate pentru că era sătul de mirosul de gaze ce înconjura pe atunci Oltchimul şi care se simţea din drumul naţional Râmnicu Vâlcea – Drăgăşani şi de destule ori ajungea până în oraş. Poate pentru că voia altceva pentru mine, fiind primul din neamul lui care făcuse o facultate...

Văzând acum ce se întâmplă la Oltchim, îi sunt recunoscător pentru ce a făcut (sau pentru ce nu a făcut) atunci. Şi îmi aduc aminte, în acelaşi timp, cum ne povestea, hâtru, ce mişmaşuri şi aranjamente făcea pe la Personal ca să îşi scoată dosarul din teancul celor propuse pentru pensionare, să mai întârzie – câte un an – ieşirea la pensie.

N-a mai apucat-o însă: a murit exact acum 17 ani, pe 21 noiembrie 1995. Dumnezeu să te odihnească, Tată! Îţi mulţumesc!

Cauciucuri de iarnă

Sâmbătă am ”încălţat” maşina cu cauciucurile de iarnă la vulcanizarea de la colţul străzii - adică la o firmă de firmă, cum s-ar zice; coincidenţă: şi cauciucurile au aceeaşi marcă. Acum poate să ningă!

La mulţi ani, Ştefana!

Mâine, 17 noiembrie, fiica mea, Ştefana - lucrul cel mai minunat din toată viaţa mea - împlineşte 13 ani. Să-i dea Dumnezeu mult noroc şi sănătate, să aibă parte de minte cât să vadă oamenii şi lucrurile sub chipul lor real, de inimă cât să ştie să despartă adevărul de minciună şi de vlagă cât să poată merge mai departe atunci când îi va fi mai greu. La mulţi ani, draga tatii!

Noi rezultate despre utilizarea în exces a internetului de către copii: Nu “timpul” petrecut online este problema

Mult timp petrecut pe internet nu reprezintă în mod necesar un simptom al unor probleme pe care copilul le-ar avea legate de utilizarea internetului. Aceasta este una dintre concluziile noului raport EU Kids Online legat de utilizarea excesivă a internetului în rândul copiilor de 11-16 ani. Rezultatele arată că majoritatea adolescenţilor au control asupra felului în care utilizează internetul; cei care sunt predispuşi la utilizare în exces şi vulnerabili la consecinţe negative sunt cei mai în vârstă, cei cu probleme emoţionale şi cei pe care îi caracterizează 'căutarea de senzaţii'.

  

Internetul a devenit parte integrantă a vieţii copiilor şi tinerilor. În România, 70% dintre copii folosesc internetul zilnic. Timpul crescut pe care adolescenţii îl petrec online dă în mod firesc naştere la întrebări legate de gradul de control pe care ei îl exercită asupra utilizării internetului. Ancheta EU Kids Online a întrebat copiii cu vârsta între 11 şi 16 ani cât de des manifestă semne de utilizare excesivă, cum ar fi lipsa somnului sau neglijarea nutriţiei, neglijarea temelor sau a prietenilor din cauza timpului petrecut online. În plus, i-a întrebat despre încercarea nereuşită de a reduce timpul petrecut online.

1% dintre copiii europeni sunt expuşi riscului de utilizare excesivă a internetului

Datele EU Kids Online sugerează că doar 1% dintre copiii europeni manifestă 5 din cei 5 factori legaţi de utilizare excesivă, deci sunt în situaţie de risc de utilizare patologică. Copiii care declară că au manifestat mai multe simptome de utilizare în exces sunt cei care se confruntă şi cu o serie de probleme psihologice şi emoţionale, care le afectează comportamentul atât online cât şi offline.

Procentul copiilor care au răspuns pozitiv la cel puţin unul dintre itemii legaţi de utilizare excesivă variază de la 17% în Italia la 49% în Estonia. In România, acesta este de 30%. Raportul arată că tinerii declară ca cel mai frecvent simptom „navigarea fără scop” (când nu sunt interesaţi în fapt de nimic); 42 % au experimentat acest fenomen. Copiii au raportat cel mai puţin auto-privarea de somn sau mâncare din cauza internetului– doar 17%.

Dr. Monica Barbovschi, cercetător asociat al Institutului de Sociologie al Academiei Române, detaliază: „Adolescenţii români sunt aproape de media europeană în privinţa comportamentelor de utilizare excesivă. Un aspect interesant ar fi că ei declară în mai mare măsură că au încercat fără succes să reducă timpul petrecut online”.

Utilizare excesivă şi „dependenţă de internet”: ce ar trebui să facă părinţii?

În privinţa prevenirii utilizării excesive, cercetătorii EU Kids Online recomandă ca părinţii să fie implicaţi în activităţile online ale copiilor lor prin oferirea de sprijin şi discuţii, în mod special atunci când copilul a fost deranjat de ceva pe internet. Când aspectele neplăcute sunt discutate direct, este mult mai probabil ca timpul petrecut online să fie folositor pentru dezvoltarea unor competenţe digitale şi a unor obiceiuri de utilizare pozitivă a internetului, pe măsură ce copiii cresc.

Alte rezultate

• Rezultatele EU Kids Online sugerează că strategiile de protecţie a copiilor ar trebui să înceapă offline şi la o vârstă mică, observând manifestarea unor  caracteristici psihologice, cum ar fi „căutarea de senzaţii” sau probleme emoţionale.

• Este important de remarcat că restricţionarea timpului petrecut de copii pe internet nu este cea mai potrivită metodă de combatere a utilizării excesive şi a dependenţei, această strategie ignorând cauzele comportamentelor respective.

• În cazul în care un copil manifestă utilizare excesivă a internetului (care este măsurată de obicei prin manifestarea tuturor simptomelor enunţate mai sus), recomandarea noastră pentru părinţi este de a solicita ajutorul unor persoane competente, cum ar fi un psiholog clinician sau un consilier şcolar sau pe probleme educaţionale, care pot oferi ajutor în identificarea şi rezolvarea problemelor din viaţa de zi cu zi a copilului (dependenţa de internet fiind o astfel de problemă).

Pentru mai multe informaţii:

Raportul “Utilizarea excesivă a internetului de către copiii europeni” analizează riscul utilizării excesive la nivel european şi diferenţele naţionale. Studiul utilizează un eşantion de 19.834 de copii în grupa de vârstă 11-16 ani din 25 de ţări europene, copii care prezintă unul sau mai multe comportamente de utilizare în exces.

Pentru raportul complet, Utilizarea excesivă a internetului de către copiii europeni  de David Smahel, Ellen Helsper, Lelia Green, Veronika Kalmus, Lukas Blinka şi Kjartan Ólafsson, accesaţi

http://www2.lse.ac.uk/media@lse/research/EUKidsOnline/EU%20Kids%20III/Reports/ExcessiveUse.pdf

Salubrizare excesivă

Să mai zică cineva că Râmnicu Vâlcea nu e un oraş curat! Când treci pe strada asta (str. Decebal, în zona de Nord), aproape că te încearcă un sentiment de vinovăţie dacă nu ai vreun gunoi la tine, să-l arunci într-unul din coşurile ăstea.

PS: în fundal, după coşurile de gunoi galbene şi cel portocaliu, se pot distinge alte câteva, doar că verzi.

Începe campania electorală!

De mâine începe campania electorală pentru alegerile parlamentare de peste o lună: va urma o perioadă în care candidaţii, fără deosebire de identitate politică,
- vor încerca (şi mulţi vor şi reuşi) să depăşească impresionantele recorduri de nesimţire stabilite în campaniile precedente,
- se vor confrunta cu inexplicabile pierderi de memorie referitoare la perioadele foarte recente când au mai fost la putere şi n-au făcut nimic (pentru noi, adică, nu pentru ei),
- vor cheltui sume impresionante pe pixuri, bannere, brichete, pliante şi calendare pe 2013 - pe coperta cărora vor apărea în companii selecte precum ÎPS-ul locului, preşedintele (en-titre sau interimar, după caz) sau chiar Dumnezeu -, ca şi pe mititei, bere (sau vin, sau ţuică), tărâţe & grâu, ciorapi de lână, porci de lapte, eternele găleţi sau triada făină-zahăr-ulei,
- se vor înjura spumos unii pe alţii pe la toate televiziunile încă (paradoxal: încă!) înfometate de scandal, după care vor închina smeriţi cruci largi la toate de-ne-ratat-ele slujbe duminicale,
- vor mângâia, cu accente pedofile, sute de creştete de copii ce li se nimeresc prin preajmă şi vor pupa, gerontofil, toate babele şi toţi moşii surprinşi fără apărare pe uliţa mare a satului,
- se vor bâţâi ca nişte marionete dezarticulate prin cluburi, discoteci, săli de fitness sau cămine culturale încercând să arate (între o criză de lumbago şi un acces de spondiloză) cât de cool şi de gaşcă sunt ei cu tinerii patriei,
şi, în general, vor face tot posibilul să-mi provoace o hepatită severă ca urmare a expunerii prea intense la senzaţia de greaţă.

Mâine, când iau salariul, mă duc să-mi fac nişte provizii serioase de lămâi. Îmi (şi vă) doresc multă sănătate şi puterea de a trece şi peste asta!

RESPLS! Vrem respect pe Internet!

In cadrul campaniei Europene „Connect with respect” lansata de Comisia Europeana si Organizatia INSAFE, Romania, prin Consortiul Sigur.info propune utilizarea unui nou acronim care sa solicite partenerilor de comunicare pe Internet respectarea netichetei.

Cu siguranta orice utilizator de Internet sau creator de continut s-a lovit cel putin o data de impolitetea si lipsa de respect din mediul online. Manifestate adesea din spatele unui profil anonim,  acestea sunt concretizate in comentarii injurioase la sfarsit de articol sau in diverse discutii pe forumuri. Nici mail-urile, grupurile de discutii sau retelele sociale nu sunt scutite de astfel de situatii uneori ajungand chiar la hartuire.

In astfel de situatii, ati fi dorit cu siguranta sa aveti la indemana un instrument cu care sa le atrageti atentia utilizatorilor problematici asupra modului inadecvat de comunicare si ca pe Internet trebuie respectat un concept putin cunoscut in Romania: neticheta.

Ca raspuns la aceste probleme din mediul online, Organizatia INSAFE, propune pentru Ziua Sigurantei pe Internet 2013 abordarea acestui subiect la nivel European prin campania „Connect with respect”. In Romania, Consortiul Sigur.Info, format din Organizatia Salvati Copiii Romania, Positive Media si Centrul Focus pentru copii disparuti si exploatati sexual, lanseaza o campanie de constientizare si implicare denumita RESPLS! adresata tuturor celor care doresc sa actioneze impotriva lipsei de respect in comunicarea pe Internet.

Campania RESPLS! are ca obiectiv principal sa lanseze utilizarea unui acronim de tipul celor folosite frecvent in comunicarea pe Internet ca metoda de reactie imediata la comentarii sau orice fel de comunicare care nu respecta neticheta. Prin intermediul acestuia, utilizatorii care sunt deranjati de limbajul altor utilizatori pot sa-si comunice dorinta de a fi respectati, intr-un mod rapid si concis, fara a dezvolta discutii ce pot degenera in conflicte verbale online.

Obiectivul secundar al acestei campanii este promovarea conceputului de neticheta printre utilizatorii romani. Acesta reprezinta un set de reguli privind comportamentul si interactiunea in mediul online. Conform principiilor acestui concept utilizatorii de Internet trebuie sa comunice fara a practica un limbaj agresiv si defaimator, fara adresarea de injurii, hartuire online (cyberbullying) sau orice alte actiuni care pot provoca neplaceri celorlalti utilizatori. Astfel, Consortiul Sigur.info urmareste sa aduca la cunostinta tuturor utilizatorilor de Internet ca au dreptul la respect si un limbaj adecvat in mediul online.

Acronimul creat este de fapt si titlul campaniei: RESPLS! si vine de la termenul din engleza Respect Please! (Respect va rog!). Utilizarea acestui acronim intr-o discutie online evita lansarea intr-o disputa ce poate aluneca intr-un schimb de injurii si ii atrage atentia celui care coboara nivelul conversatiei ca trebuie sa revina la un standard de comunicare adecvat mediului in care se afla. Prin utilizarea acestui acronim ca reactie rapida comentariile sau conversatiile se pot pastra la un nivel corespunzator netichetei fara a degenera in schimburi dure de replici.

Campania de promovare RESPLS! vizeaza implicarea a cat mai multor actori din media online in promovarea conceptului de neticheta si respect pe Internet: bloggeri, ziare online, portaluri, site-uri, utilizatori de social media, forumuri, grupuri de discutii si alte mijloace de comunicare online.

Acestia se pot implica prin crearea si promovarea de articole pe aceasta tema, postarea de mesaje de sustinere, sustinerea campaniei prin promovarea catre audienta proprie a conceptului de neticheta si a acronimului RESPLS!

Prin aceste actiuni fiecare creator de continut isi poate face constienti proprii cititori si utilizatori asupra influentei pe care o pot avea asupra celorlalti si ii pot determina sa fie activi in mentinerea unui climat de respect, pe site si in mediul online.

Pentru mai multe informatii cu privire la campanie puteti accesa pagina oficiala a campaniei www.respls.sigur.info sau va puteti adresa Consortiului Sigur.info la adresa de e-mail contact@sigur.info.

Expoziţie de fotografie religioasă CANONICON - Dan Mihalcea

 Miercuri, 7 noiembrie, la ora 19.00, la Biblioteca Judeţeană ”Antim Ivireanul” din Râmnicu Vâlcea va avea loc vernisajul expoziţiei de fotografie”CANONICON” a artistului Dan Mihalcea, ce prezintă publicului vâlcean o selecţie de 20 de lucrări religioase realizate în clar-obscur şi detaliu. Vernisajul va fi completat de un recital liric cu lucrări de Fr. Schubert, M. Bartoldi, Fr. Liszt şi R. Schumann al sopranei Camelia Clavac, acompaniată la pian de Dorina Arsenescu. Dan Mihalcea – regizor, operator de imagine, artist fotograf - este un ”produs” al tumultoasei prese vâlcene, în care a lucrat între anii 1995 – 2003, la care a adăugat, apoi, experienţa profesională dobândită la posturile de televiziune B1TV, Realitatea, Kanal D, Antena 1 şi Antena 3, dar şi o serie impresionantă de premii pentru documentarele realizate în calitate de regizor sau scenarist. Mai multe despre autor pot fi citite/văzute aici. Evenimentul de miercuri este organizat de Biblioteca Judeţeană ”Antim Ivireanul” în parteneriat cu Primăria municipiului Râmnicu Vâlcea.

Mi-am permis să postez aici trei lucrări ale lui Dan Mihalcea, ca un preview ispititor al vernisajului de miercuri.

Trăirile lemnului

Sacerdotală (Mânăstirea Polovragi)

Prisna (Mânăstirea Sihăstria)

Descălecătorii

Într-o intervenţie publică ocazionată de Zilele Craiovei – sărbătorite, ca în ultimii 16 ani, pe la sfârşitul lui octombrie şi legate de sărbătoarea de Sfântul Dumitru - primariţa Lia Olguţa Vasilescu a anunţat că de anul viitor evenimentul se va serba în iunie, cu ocazia marcării primei atestări documentare a capitalei olteneşti.

Acum câteva luni, proaspătul ales primar al Horezului, Ilie Fârtat, anunţa că longevivul târg al Cocoşului de Hurez nu se va mai ţine, ca până acum, la umbra copacilor seculari din campingul ”Trei Stejari”, ci într-o structură plasată în apropiere, ce urmează a se construi, cu fonduri europene, până prin 2014.

Romeo Rădulescu, fostul primar al Râmnicului Vâlcii care a câştigat un mandat redus în urma alegerilor anticipate din 2010, propunea ca Zilele Imnului Naţional din jurul datei de 29 iulie – derulate tradiţional în spaţiul şi în imediata vecinătate a Parcului Zăvoi, locul unde cântecul ”Deşteaptă-te, române” era pentru prima dată cântat în 1848 – să se desfăşoare într-un alt loc, total impropriu; numai starea deplorabilă a zonei respective a făcut ca primarul să se răzgândească, în ultimul moment.

Precum voievodul Bogdan, care, înainte de desantul în Moldova, a botezat ţara (după o căţea înecată în râu, conform unei legende, ceea ce nu pare deloc de bun augur pentru conaţionalii noştrii de la Răsărit), noii primari au tendinţa ”descălecătorilor”: ce contează că există tradiţii de decenii, ce importanţă are că un eveniment sau o întâmplare sunt legate de un anumit loc de istorie? Noii primari, bântuiţi de fiorul începutului de lume, hotărăsc să facă altfel decât s-a făcut până la ei: în altă perioadă, în alt loc, cumva, numai să fie altcumva.

PS: La Zilele Craiovei de anul acesta, sponsorul ”Golden Brau” a umplut bulevardul Al.I. Cuza cu zeci de puncte de distribuţie de bere la halbă şi sute de mese adăpostite de un şir nesfârşit de corturi inscripţionate cu marca respectivă; adevărul e că ploaia rece a sfârşitului de octombrie a îndemnat pe prea puţini la bere, mulţi dintre ei fiind mai atraşi de vinul fiert şi pe dinlăuntru încălzitor. Sunt convins că la anu’, în iunie, de Zilele Craiovei pe stil nou, Golden Brau va vinde mult mai multă bere. à bon entendeur, salut!

Părinţii români subestimează experienţele negative ale copiilor lor pe internet

EU Kids Online a publicat recent un raport privind diferentele nationale la nivel European in materie de siguranta online a copiilor, bazat pe o ancheta cu 25.000 de copii si parinti din 25 de tari europene. Conform acestuia, doar 7% dintre parintii Romani au cunostinta despre experientele negative ale copiilor lor in mediul online.

Siguranta copiilor in mediul online a fost, este si va fi considerata un subiect de mare interes la nivel European; drept urmare, Comisia Europeana urmeaza sa realizeze o discutie cu reprezentantii tarilor europene in materie de siguranta online despre modalitatile si posibilitatile de imbunatatire a acesteia pentru copii. Se vor discuta de asemenea si rezultatele celui mai nou studiu EU Kids Online care situeaza Romania ca fiind una dintre tarile cu probleme in ceea ce priveste relatia dintre copii si parinti cand vine vorba de cunostinte despre noile tehnologii si Internet.

Parintii romani subestimeaza problemele copiilor pe Internet

Una dintre concluziile cele mai puternice este aceea ca parintii romani nu au cunostinta de experientele neplacute ale copiilor lor in mediul online. Fie ca este vorba de ingnoranta, lipsa de interes sau de dorinta de a poza in parinte model ce neaga faptul ca si copilului lui i se poate intampla ceva rau pe internet, parintii romani se prezinta ca fiind printre cei mai nestiutori dintre tarile Uniunii Europene, comenteaza dr. Monica Barbovschi, cercetator asociat al Institutului de Sociologie al Academiei Romane.

Romania: copiii sunt cu mult înaintea adultilor în ce privește utilizarea internetului

O alta concluzie foarte ingrijoratoare pentru parintii si profesorii din Romania este faptul ca tinerii si copiii sunt cu mult mai avansati in ceea ce priveste cunostintele despre noile tehnologii mobile si Internet decat adultii care ii indruma sau ii supravegheaza. De asemenea numarul copiilor si tinerilor care detin un smartphone cu acces liber si nesupravegheat la Internet este din ce in ce mai mare.

Masurile care se cer a fi luate urgent ii privesc atat pe parinti cat si pe profesori

Parintii trebuie sa deprinda competente digitale si noi strategii de mediere impuse de cresterea accesului privat la internet al copiilor lor: comunicarea deschisa si invatarea/ explorarea impreuna online sunt printre strategiile de success care ii pot face pe parinti sa ia parte la activitatile pe internet ale copiilor.

Profesorii trebuie sa fie mult mai implicati in siguranta elevilor lor, mai ales in ce priveste hartuirea offline (bullying) a copiilor de catre alti copii; dupa cum arata rezultatele, aceasta hartuire offline este strans legata de cea online (cyber-bullying).

Alte rezultate ingrijoratoare pentru Romania

27% dintre copiii romani de 11 - 16 ani au accesat pagini web cu continut periculos, cum ar fi site-uri care promoveaza ura rasiala sau suicidul (media europeana - 21%). 20% dintre fetele cu varsta intre 14-16 ani au accesat pagini web care promoveaza anorexia si bulimia.

Puteti accesa raportul complet la adresa: http://www.sigur.info/eu-kids-online-national-perspectives.html

Degeaba eşti englez dacă n-ai un neamţ lângă tine

Am văzut duminică seara, pe HBO, War Horse: film de o frumuseţe clasic spielbergiană (adică gâdilitor la corzile sensibile, lăcrimos de-a dreptul pe ici pe colo, de dimensiuni uriaş-epopeice plus cu mesaje care mai de care mai umaniste) care merită văzut, deşi ultima scenă aproape a stricat totul. Una peste alta, un film mai degrabă despre ororile războiului - chiar dacă primul mondial n-a fost nici pe departe plin de orori precum cel de-al doilea. Undeva prin ultima treime, o scenă memorabilă: calul Joey, după o goană nebună printre împuşcături şi explozii de obuze, sfârşeşte în ”no man's land”-ul dintre tranşeele englezeşti şi nemţeşti, încurcat în sârmă ghimpată. Impresionat de chinul calului, un englez se decide să iasă din tranşea sa, agitând un steag alb pe baioneta puştii, ca să meargă la cal şi să-l ajute să scape. Odată ajuns lângă superbul exemplar, prăbuşit într-un caier de ghimpi şi abia trăgându-şi sufletul, englezul îşi dă seama că nu are cum să-l scape pentru că nu are cu ce tăia sârma, moment în care, din cealaltă parte, apare un neamţ - mânat de aceleaşi bune intenţii - cu un cleşte uriaş în mână: ”m-am gândit că s-ar putea să ai nevoie de ajutor”, zice neamţul (citat aproximativ). În final calul este eliberat de cei doi combatanţi aflaţi temporar, pentru o cauză nobil-cabalină, într-o stare de ”piua”.

În concluzie: degeaba ai curajul englezului, dacă îţi lipseşte tehnica germană!

They die to entertain you

Aseară la Prima TV, puţin înainte de ora 18.00, crainica ştirilor face o introducere a ”Focusului” ce urma să înceapă peste câteva minute cu cazul unei fetiţe de 7 ani care a murit după ce s-a accidentat pe tobogan şi a fost examinată superficial de medicii dintr-un spital. Imediat după asta, rulează clipul-slogan de la Prima TV: ”We love to entertain you”.

Poate ar trebui schimbat cu ”They die to entertain you”. Ar fi, oricum, mult mai aproape de crezul televiziunilor.

Vrem respect pe Internet! – noua temă Europeană privind utilizarea Internetului

Tema lansata in acest an de catre CE prin intermediul Organizatiei Insafe avand ca sop siguranta copiilor si tinerilor in mediul online, atinge un punct sensibil: respectul in relatiile pe internet. Campania Europeana a fost lansata sub sloganul „Connect with respect!” si este implementata in Romania de Consortiul Sigur.Info ca membru Insafe, sub titlul „Vrem respect pe Internet!”. Cu aceasta ocazie Sigur.Info lanseaza un concurs national organizat cu suportul celor mai importante companii si institutii din domeniul telecom si IT din RO.

Orice utilizator de Internet s-a izbit cel putin o data de impolitetea si lipsa de respect din mediul online concretizate in comentarii injurioase la sfarsit de articol sau pe diverse forumuri, comentarii care pot fi deranjante atat pentru adulti cat si pentru copii si tineri. Tot in aceeasi categorie, discutiile violente pe platformele de chat si diverse forme de cyberbullying se regasesc peste tot in mediul online iar casutele de mail ne sunt bombardate zilnic cu cantitati imense de mesaje nesolicitate.

Ca raspuns la aceasta situatie, Organizatia Insafe, propune pentru Ziua Sigurantei pe Internet 2013 abordarea acestui subiect la nivel European. In Romania, Consortiul Sigur.Info, format din Organizatia Salvati Copiii Romania, Positive Media si Centrul Focus pentru copii disparuti si exploatati sexual, lanseaza pe data de 15 Octombrie 2012 concursul national cu tema „Vrem respect pe Internet!”.

In cadrul acestui concurs se vor acorda premii consistente atat copiilor si adolescentilor ce vor participa prin proiecte cat si castigatorilor categoriilor Scoala Anului, Profesorul Anului si Voluntarul  Anului pe baza activitatii acestora din ultimul an in domeniul sigurantei online.

Concursul de proiecte este adresat copiilor si adolescentilor cu varste intre 6 si 18 ani, care vor participa in echipe formate din maxim 3 membri, coordonate de un adult. Sub indrumarea acestuia, copiii pot inscrie in concurs proiecte multimedia prin care sa descrie implementarea si promovarea in mediul online a unui concept mai putin cunoscut in Romania: neticheta.  

Concursul de activitati este adresat profesorilor, scolilor si voluntarilor care sunt activi in domeniul  sigurantei pe Internet. Acestia vor participa cu materiale care sa dovedeasca faptul ca au organizat / participat la diverse activitati de siguranta online in cursul acestui an.

Conceptul de neticheta reprezinta un set de reguli privind comportamentul si interactiunea in mediul online. Conform principiilor acestui concept participantii la viata online trebuie sa renunte la comportamentul agresiv si defaimator, la adresarea de injurii, cyberbulying sau orice alte actiuni care pot provoca neplaceri celorlalti utilizatori din mediul online.  

Premiile vor fi acordate in cadrul Galei Sigurantei pe Internet organizata de Salvati Copiii Romania, pe data de 5 februarie 2013, la Bucuresti. Premiile vor fi acordate de catre sponsorii evenimentului, companii si institutii importante din Romania care se implica activ in crearea unui mediu online mai sigur pentru copii: Microsoft, Orange, UPC, Vodafone, Cosmote, ECDL Romania, Kaspersky, Euroaptitudini, Bitdefender.

Pentru mai multe detalii cu privire la concurs si la modul de desfasurare al acestuia puteti accesa pagina oficiala: www.sid2013.sigur.info.

Tot pe aceeasi tema, Consortiul Sigur.Info va lansa la sfarsitul lunii Octombrie campania online ResPLS! (Respect Please!) prin care doreste sa implice cat mai multi actori din media online (bloggeri, ziare online, portaluri, site-uri, utilizatori de social media) in promovarea mesajului „Vrem respect pe Internet!”. Evolutia campaniei si implicarea utilizatorilor poate fi urmarita pe pagina www.facebook.com/Siguranta.pe.Internet.

Nu mor caii când vor câinii (variantă florală)

Găsite prin telefon: două fotografii ale unui trandafir care, în ciuda a toate din jurul său (gunoaie, deşeuri metalice, pământul uscat până la prăfuire, buruieni de toate felurile - că ăstea cresc oricum), s-a încăpăţânat minunat să înflorească.

Râsul de la pomana mortului

Am venit de câteva minute de la pomana de după înmormântarea vecinului meu, nea’ Titi – Dumnezeu să-l odihnească: s-a stins după o suferinţă scurtă, la aproape 90 de ani, luând cu el unul din ultimele repere ale copilăriei mele cele mai timpurii.

Masă mare în curtea de alături: vecini, foşti colegi de serviciu de la CPL-ul din cartier, şi el răposat de ani de zile mulţumită capitalistului sălbatic Viorel Cataramă, rude şi prieteni de-ai fetei – tanti Puşa - şi de-ai nepoţilor. În urmă cu doar o oară, toţi plângeau la marginea mormântului din Cimitirul Sfântul Ion, cântând ”veşnica pomenire”; acum, la masă, se aud vorbe mai uşurate şi, din cînd în când, câte un râs, chiar dacă mai nervos, dar râs. Feţele se mai luminează, locul durerii fiind luat, puţin câte puţin, doar de oboseala ultimelor două săptămâni de boală ale răposatului şi a nopţilor de priveghere de după săvârşirea sa.

Ritualul de înmormântare la ortodocşi – obiceiurile, privegherile, pregătitul pachetelor, gătitul mâncării pentru pomană, nemaivorbind de slujbele religioase – are un rol terapeutic: în oboseala cumplită care te cuprinde după ce-l îndeplineşti pe tot nu mai ai timp să-ţi mai aduci aminte de pierderea celui drag, urmând să te trezeşti, când toate s-au încheiat, ca după o anestezie. Dar râsul?

Râsul vine din sentimentul lui ”de data asta am scăpat”. E expresia unei bucurii: securea a căzut între noi, dar a lovit alături, nu pe mine. Moartea şi-a luat tributul, dar n-am fost eu: pentru un timp – o săptămână, o lună, un an – o să fie bine. Mai apoi, vom vedea. Noi să fim sănătoşi. Ne ridicăm de la masă, ştergându-ne la gură şi înghiţind ultima îmbucătură de colivă, grăind către gazdă: ”Să fie primit! Dumnezeu de odihnească!” Şi continuăm să ne bucurăm, în sinea noastră, că de data asta n-am fost noi... ci altcineva.