vineri, 30 august 2013

Tupeu de Arhiepiscopie

Popii de la Arhiepiscopia Râmnicului acţionează după deviza ”doar cerul este limita”,  prin ”cer” nefiind, din păcate, înţeles Cel de Sus, ci mai mult, cât mai mult şi mult mai mult.

Sub pretextul organizării în 27 septembrie a unor manifestări cu ocazia prăznuirii Sfântului Antim Ivireanul, ocrotitorul Râmnicului – adică slujbe oficiate în sobor de arhierei, procesiuni, simpozioane, concerte, lansări de carte, expoziţii şi pelerinaje la biserici – sucursala locală a Bisericii Ortodoxe Române cere prin luna iulie primăriei oraşului fix 50.000 lei. Fără vreun buget, fără vreo justificare pe eveniment ori pe proiect; aşa, ca să fie! Suma, mult prea indecentă pentru vremurile ăstea, este redusă din pix de conducerea primăriei la 15.000 lei şi aprobată aşa printr-un hcl de legislativului locului.

Dar Arhiepiscopia nu se lasă şi o ţine pe-a ei, indiferentă la starea locului şi a oamenilor: drept urmare, se face frate şi cu Consiliul Judeţean şi cere în august acestei instituţii alţi 50.000 lei, pentru aceleaşi activităţi spiritual-culturale. Consiliul, însă, face o fentă nu chiar elegantă şi pasează, din voleu, cererea către primăria municipiului, rugînd-o, tot pe aceasta, să găsească, cumva, prin bugetul local - şi aşa sărăcit de prea multe alte danii - ăia 50.000 lei ceruţi de popimea de sub Capela.

Aceeaşi Arhiepiscopie (care a primit în mai multe rânduri teren moca de la primărie ca să-şi ridice biserici prin oraş, nu care cumva să rămână vreun popă fără parohie) refuză însă, categoric, să cedeze un teren pentru realizarea unui cimitir public, în condiţiile în care celelalte cimitire ale Râmnicului sunt pline-ochi. Propun, de aceea, ca la toate manifestările organizate de Arhiepiscopie în cinstea Sfântului Antim Ivireanul, în semn de recunoştinţă faţă de părinteasca grijă arătată de popi comunităţii locale, să participe, sprijiniţi de rude, bine formolizaţi şi cu vata-n nas, toţi răposaţii trecuţi recent la cele veşnice şi rămaşi - slavă Arhiepiscopiei! - fără groapă, felinar negru şi cruce de marmură la căpătâi.

joi, 29 august 2013

Râmnicu Vâlcea în 3D



După ce ani la rând am mers la Piteşti ca să putem vedea filme în 3D, la Râmnicu Vâlcea s-a inaugurat în mai, anul acesta, la Cinematograful Ostroveni, sistemul de proiecţie tridimensional - investiţie a primăriei. Cu ceva vreme înainte, prin decembrie anul trecut, un investitor privat făcuse un prim pas timid în direcţia asta, deschizând la ultimul etaj al Winmarkt Mall din centru un 3D, dar ceva mai slăbuţ calitativ şi, oricum, fără premierele la zi din domeniu.

Acum, după câteva luni în care au văzut că râmnicenilor le place în tridimensional, River PlazaMall (prin al cărui pustiu vântul bate cu un ecou din ce în ce mai puternic) şi-a adus aminte că în proiectul iniţial avusese un cinema 3D (dar pe care l-a lăsat baltă, investitorii fiind mai interesaţi să le facă un cazinou şmecher ţiganilor care îşi fac veacul prin centrul oraşului) şi anunţă un contract cu Line Cinema (am dat căutare pe Google şi n-am găsit absolut nimic despre o astfel de companie) pentru deschiderea, la etajul trei al mall-ului, a două săli de cinema, inclusiv cu proiecţii 3D.

Dar stai! (cum zic reclamele ălea cretine de la teleshopping), că n-am terminat. Însuşi onor Consiliul Judeţean Vâlcea a descoperit că Sala Mare (care e, din câte ştiu, sala cu cea mai mare capacitate din oraş) din imobilul în care domiciliază trebuie modernizată şi, dacă tot o modernizează, vrea să facă şi acolo încă un cinema 3D.

Până la urmă, la ce amorţeală se anunţă peste oraş, după ce s-a pus cruce – în toate dimensiunile posibile - la întreaga industrie locală, multele cinemauri tridimensionale vor fi de un real folos şomerilor ce nu vor avea ce pune pe masă acasă şi care îşi vor putea, astfel, scoate copiii să ia masa în oraş, la un 3D, privind pe ecran, prin ochelarii speciali, scenele cu mâncare pe care aproape că o pot atinge şi molfăind între măsele colţul de pâine veche pe care l-au adus în buzunar de-acasă.

marți, 27 august 2013

Noul dicţionar explicativ al formei fără fond

Mare eveniment cultural local în provincia provinciei: sărbătorirea unui scriitor cunoscut la nivel naţional, subiect în manualele de literatură şi ajuns la o vârstă venerabilă. Numărul vorbitorilor (stabilit iniţial) se dublează, iar momentul se întinde pe o durată, şi ea, dublă decât cea preconizată. Se rostesc laudatio fierbinţi şi se înmânează diplome, plachete, medalii, hrisoave şi flori; la final, scriitorul sărbătorit trebuie să fie ajutat să care toate cele primite.

La analiza ”clinică” a evenimentului, se evidenţiază două ”tulburări”.

Primeia i-am găsit repede un nume: glasofilia (prin opoziţie la glasofobia: teama de a vorbi în public) - plăcerea de a vorbi în faţa unui auditoriu, nevoia de a ţine discursuri. La o adunare de genul ăsta, nu exişti dacă nu vorbeşti: degeaba eşti în public (şi poate ai mai avut şi ghinionul să stai în unghiul mort al singurului cameraman care înregistrează evenimentul pentru a-l difuza la televiziunea locală, astfel că nu te vei vedea deloc!). Aşa ceva nu se face! - trebuie vorbit, trebuie spus două cuvinte măcar, trebuie ieşit în faţă. Microfonul de pe stativul amplasat în faţa unei asistenţe captivă pe scaunele aranjate în semicerc larg se dovedeşte a fi o ispită căreia puţini îi pot rezista. În plan mai adânc, nevoia vorbitului în public se traduce prin dorinţa unui plus de popularitate de origine cantitativă: cu cât sunt mai mulţi cei care te ascultă, cu atât eşti mai apreciat (vezi discursurile lui Hitler, Ceauşescu, Castro, Chavez & Co). Ca o particularitate a evenimentului mai-nainte-pomenit, se desprinde dorinţa de înnobilare publică: evident că vorbe sau diplome sau medalii sau hrisoave sau plachete sau flori i se puteau oferi sărbătoritului în oricare din momentele evenimentului, într-o relaţie bi-laterală privată, discretă; dar atunci ce farmec mai are aşa ceva şi ce folos dacă nu o faci în văzul întregii lumi? În acest caz putem vorbi de transferul de popularitate de origine calitativă: adică uite (tu, lume, care stai pe scaune şi mă priveşti) cu ce om mare mă relaţionez eu, oferindu-i o diplomă (sau medalie ş.a.m.d.) şi onorîndu-mă din onoarea lui!

Cu a doua afecţiune am avut ceva dificultăţi până să îi găsesc un nume. Pentru că nu-i puteam spune pur şi simplu ”plăcereadeaoferidiplomeşimedalii”, am ”săpat” un pic în greacă (mulţumesc Ace Translator!) şi am alcătuit diplomaprosforafilia, adică plăcerea de a oferi diplome... sau titluri... sau medalii... sau... Este o modalitate de autoînnobilare: ceea ce se oferă nu aduce onoare celui căruia îi este oferit, ci celui care oferă. Destinatarul – om mare, cum am stabilit – nu se va lăuda vreodată că a primit Diploma de Excelenţă de la societatea culturală judeţeană ”X” sau de la asociaţia culturală orăşenească ”Y”; în schimb, preşedinţii de la ”X” şi de la ”Y”  vor menţiona, ori de câte ori vor avea ocazia, cu emfaza adecvată, că i-au oferit o ”Diplomă de Excelenţă” şi ”Placheta de Onoare” Maestrului Cutare, cu ocazia ”Ţ”.

În provincia provinciei, forma fără fond este la ea acasă. Şi glasofilia, şi diplomaprosforafilia sunt manifestări ale găunosului îmbrăcat în sclipici, ale golului la cravată şi ale lipsei gălăgioase.

luni, 26 august 2013

Fotografii

Îţi trebuie o artă pentru a te putea numi un nesimţit desăvârşit. Dar şoferul ăsta e un adevărat artist: cu o singură manevră a blocat şi aleea ce urca spre Capela şi pista de biciclete – aia câtă e, a călcat şi spaţiul verde şi a turtit şi un boschet de pe marginea trotuarului. E ceva...


În dreptul Călimăneştiului, pe DN7 – E81, au apărut nişte banner-e cu poze şi un pic de scris din care – în maşină fiind – nu pricepi absolut nimic. Din curiozitate, am oprit în dreptul unuia, am coborât şi m-am apropiat până sub el, numai astfel putînd descifra mesajul. Este vorba de un proiect iniţiat de Primăria comunei vâlcene Prundeni care se referă la un site de promovare a unor obiective religioase din judeţ – www.valceamonahala.ro - şi la prostiile ăstea de banner-e indescifrabile, evident, totul pe bani de la UE, în cadrul programului Regio. Uneori mi se face de-a dreptul ruşine de felul în care ne batem joc de banii daţi de europenii ăştia.



De la la Kaufland din Râmnicu Vâlcea citire. Acum se pune întrebarea: când aduceţi birouri pentru copii de nuc, de fag, sau de brad?


Noua ţinută anti-caniculă, adaptată temperaturilor mari din ultima perioadă. Se poate renunţa la cămaşă, dar în nici un caz la ciorapii din picioarele încălţate în şlapi.


În River Plaza Mall din centrul Râmnicului, la un magazin de articole pentru copii de la etajul doi, gestionarii s-au gândit că un pic de educaţie sexuală n-ar strica micuţilor, drept pentru care au aşezat doi ponei de pluş într-o poziţie mai mult decât elocventă. Am auzit că săptămâna viitoare va fi demonstrată poziţia ”misionarului” cu ajutorul a doi urşi Panda.

duminică, 25 august 2013

Ţigăneala regală

După modelul balaurului care, scurtat de un cap, capătă alte două în loc, moartea lui Cioabă senior, zis şi ”regele”, a dat naştere la doi regişori mai mici, dar şi mai vioi: unul ”internaţional” al ţiganilor din toată lumea şi un altul al ţigănimii din România. Unul din ăştia doi e şi preşedinte, dar n-am mai reţinut care.

”Perechea” asta e completată de mai vechiul ”împărat” Iulian şi de - acum am auzit de el - un rege al ţiganilor creştini din România, apărut pe motiv de religie penticostală a familiei Cioabă. Una peste alta, un careu de regi şi împăraţi, cu (de la) care iei bătaie, indiferent cum joci.

Acum, eu zic că e păcat că răposatul Cioabă n-a avut mai mulţi copii, pentru că în stilul ăsta, rezolvam naibii şi regionalizarea ţării: câte un regişor Cioabă pe fiecare regiune din România şi era şi UE mulţumită cu ocazia asta.

În rest, disputa asta regalo-împărătească-ţigănească nu are mai mult miez decât cearta unor copii de la groapa cu nisip pe lopăţica cea mai mare sau pe găletuşa cu forme; din păcate, media românească, avidă de senzaţional, legitimează mediatic o dispută între şatre, mutând-o de la uşa cortului (şi apropo de expresia asta, m-am întrebat mereu ce fel de uşă are cortul?) la nivelul întregii ţări. Aproape că mi-au devenit simpatici ţiganii din cartierul meu, care şi-au continuat nestingheriţi, zilele ăstea, toate ocupaţiile specifice, complet insensibili la frământările de la vârful etniei lor.

vineri, 23 august 2013

Neterminări

Am fost pe 15 august, de Sfânta Maria (ziua fetiţei mele) într-un fel de excursie-cadou de o zi dincolo de munţi: am inclus în itinerar herghelia de lipiţani de la Sâmbătă de Jos, Mânăstirea Sâmbătă de Sus, Palatul de Vară Bruckenthal din Avrig (reşedinţa de vară a familiei) şi, bineînţeles, Sibiul, unde marcasem două expoziţii; una de pictură, a unui colecţionar privat, şi o alta de fluturi, plus o sesiune scurtă de shopping, cum îi stă bine unei domnişoare.

Să spun de la bun început că am avut parte de o vreme excelentă: înnorat mai tot timpul, dar fără ploaie, şi cu o temperatură de vreo 20 de grade, care pica numai bine după zilele caniculare de până atunci.

Una peste alta, sărbătoritei i-a plăcut pe unde am fost. Dar asta nu m-a împiedicat să nu observ, ca un cârcotaş ce sunt, în fiecare din locurile pe unde am fost, câteva lipsuri, câteva lucruri care nu erau cum trebuie.

În primul rând, la Herghelia de la Sâmbăta de Jos, am aflat că iepele erau duse, cu mânji cu tot, de câteva zile, la o păşune de sub munte. Am aflat asta după ce am plătit biletul de intrare. Am vizitat, cu toate acestea, rotunzii armăsari de prăsilă, mândria Hergheliei, care ne-au fost prezentaţi, pe rând şi competent, de un ghid. Am întrebat dacă nu există suveniruri pe care să le putem cumpăra spre aducere aminte a excursiei: orice – cărţi poştale, magneţi de frigider, calendare ş.a.m.d. Ni s-a spus că nu există aşa ceva, drept pentru care a trebuit să ne mulţumim cu fotografiile făcute cu telefoanele mobile.

De acolo am plecat către Mânăstirea Sâmbăta de Sus, una din cele mai frumoase din ţară, după părerea mea, dar şi - ca să fiu constant-răutăcios - o imagine fidelă a Bisericii Ortodoxe Române: o biserică mică, cam cât una de cartier modest, înconjurată de o structură administrativă impresionantă spre luxoasă. Drumul până la Mânăstire însă a fost o adevărată urcare pe Golgota, pentru că pe pajiştea de dinainte se întinsese un mare bâlci cu de toate. Am mers cu greu, încercând să nu ne pierdem unii de alţii, printre mese cu jucării chinezeşti, cărţi şi cd-uri cu părintele Arsenie Boca, corturi de kürtős kalács, cerşetori mutilaţi în cărucioare sau pe jos, grătare cu mici sfârâitori, chioşcuri cu icoane cu leduri mişcătoare şi mulţi, mulţi ţigani îmbrăcaţi de sărbătoare. Despre posibilitatea reculegerii în vreun colţ al mânăstirii, nici vorbă: singura zonă ceva mai liniştită a fost iazul din spate (pe care l-am descoperit acum mai mulţi ani), unde ne-am putut odihni câteva minute după drumul făcut până acolo şi înaintea celui de întoarcere.


Palatul de vară Bruckenthal din Avrig arată foarte bine în fotografiile de pe site-ul de prezentare. Însă odată ajuns acolo, imaginea nu mai este la fel de frumoasă, de rotundă (ca să rămân legat de stilul baroc). În primul rând că structura de la intrare, din stradă, este una abandonată complet, o butaforie doar. Grădina – frumoasă ca structură – este minimal (dar nu în sensul bun) întreţinută, deşi potenţialul ei este enorm. Oranjeria – singura structură funcţională – a fost lăsată din punct de vedere al decorării pe seama unui artist plastic – Laurenţiu Dimişcă – ce nu are nimic în comun cu stitlul clădirii. Pur şi simplu nu se potrivesc!  Las la o parte faptul că o porţiune mare din faţada Oranjeriei e sluţită de nişte vitrine de prezentare patiserie şi băuturi răcoritoare, că umbrelele de pe terasă sunt din cele date gratuit de firmele producătoare de bere sau că în mobilarea aceleiaşi terase am numărat cinci tipuri diferite de scaune şi mese. În rest, un ospătar timid şi de bun-simţ, preţuri mari şi multă linişte, tulburată doar de scârţâitul ventilatorului descentrat al unei vitrine Coca-Cola.

În fine, Sibiul, animat şi fermecător, aşa cum îl ştiam. Cu o scenă pregătită pentru un concert Ricky şi Elvin Dandel & Friends. Dar şi cu cele două muzee pe care le aveam în plan – Bruckenthal (”Casa Albastră” din Piaţa Mare) şi cel de Istorie Naturală – închise. Pe motiv că este 15 august, adică zi nelucrătoare la bugetari. Sunt, la rându-mi, bugetar, dar chestia asta chiar n-am înţeles-o: duminicile nu sunt tot zile libere, în care, însă, muzeele sunt deschise? Am parcurs dus-întors strada Nicolae Bălcescu, după care ne-am întors la maşină şi am plecat spre casă.

Se pare că până şi în Ardeal, sindromul acesta al neterminării, al incompletului îşi face simţită prezenţa. Nu suntem în stare să facem ceva bun cap-coadă: putem începe ceva interesant, îl putem duce mai departe, o bună bucată de drum, dar către final (pe principiul mucilor în fasole sau al ţiganului care se îneacă la mal) facem cumva să nu fie bine (ca să-l citez, pe dos însă, pe străjerul din Sighişoara). E ca şi cum ai bea un shake delicios, dar la final găseşti o muscă pe fundul paharului. Şi îţi strică tot cheful.

La întoarcere, pe Valea Oltului, mi-a căzut privirea pe câteva panouri aniversare ”Oltchim – 45 de ani”, din cele montate acum câţiva ani. Poate m-am înşelat totuşi: uite că pe ăsta, chiar am reuşti să-l ”terminăm”!

sâmbătă, 10 august 2013

Câteva fotografii fără oameni

Într-o lume tot mai plină de oameni de scandal(uri), simpla imagine a necuvântătoarelor mă linişteşte. Şi pentru că Duci, pisica, şi-a adus, în sfârşit acasă pisoii pe care i-a fătat prin vecini acum câteva săptămâni şi pentru că azi am cumpărat trei iepuraşi de la magazinul de la capătul străzii, le dedic lor postarea asta. Plus altor câţiva asemenea lor, care mai apar în ea.

Bucheţel

Noi achiziţii

Timiditate

Căldură mare, monşer!

marți, 6 august 2013

Amestecate, din Râmnic

Să ai la maşină numărul de înmatriculare VL xx ASS e destul de neplăcut, dar atunci când mai e vorba de un Duster de culoare maro închis cu numărul ăsta, eu zic că a făcut-o înadins.
• • •
Discuţie cu TVR Craiova ca să vină să filmeze/transmită câteva (nu toate) din evenimentele din Râmnic cu ocazia Zilelor Imnului Naţional. Doamna de la telefon îmi mărturiseşte că o astfel de activitate presupune costuri de deplasare pe care postul TV nu şi le poate permite. Întreb cât şi îmi răspunde foarte prompt: masă şi casă pentru vreo 15 persoane timp de două zile plus vreo 7.500 de lei. De prisos să mai spun că evenimentele nu au mai apărut la TVR Craiova. În schimb - ca să spăl obrazul jurnaliştilor din Bănie - Radio Oltenia Craiova a avut o prestaţie foarte bună, fie prin corespondenţi, fie prin intervenţii în direct, acoperind foarte bine toate manifestările.
• • •
Pe la începutul lui septembrie, la Râmnic se va ţine un concurs internaţional de orientare. Adică în oraş, nu pe multele şi frumoasele dealuri din împrejurimi. Eu ştiu că se vorbeşte tot mai mult de ”jungla urbană”, iar oraşul tinde să se înscrie cu succes pentru un astfel de calificativ, dar totuşi... Adică în ce fel se vor orienta concurenţii? ”De la McDonald's spre Sud, până la River Plaza Mall, check-point la KFC-ul de la etajul trei, apoi spre Nord, până pe terasă la Divino şi punct final la Billa în parcare”? Eu ştiam că orientarea e cu muşchi de copac, cu busola pe hartă, cu curbe de relief, cu orientare după Carul Mare şi Steaua Polară şi altele asemenea... nu cu mersul cu taxiul printre blocuri şi semafoare.
• • •
 De la 1 iulie, s-a majorat energia termică şi apa caldă în oraş. Creşterea e de vreo 8% - n-ar fi chiar un capăt de ţară - doar că vine după o altă creştere, de anul trecut, şi e înaintea ăleia de la anu'. Ce este mai enervant însă e că în Râmnic funcţionează o hotărâre de consiliu local de acum câţiva ani care zice că nu mai ai voie să te debranşezi de la furnizorul de apă caldă & căldură, recte CET Govora, că le strici ălora echilibrul termic. Altfel spus, ai - n-ai bani de căldură la calorifere, musai s-o primeşti. Şi, evident, s-o plăteşti. Iar dacă n-ai cu ce, din varii şi al naibii de multe motive, nu-i nimic: ţi se tot adună la restanţe la asociaţie, până când ţi se execută silit apartamentuil sau garsoniera şi atunci ai scăpat. De toate...
A, şi încă ceva: preţul de producere al unei gigacalorii e mai mare decât cel care apare pe factura blocatarului cu vreo 70 lei. Iar ăştia 70 lei se acoperă ca subvenţie de la bugetul local, adică şi din taxele şi impozitele mele sau ale altora care nu stau la blocuri şi nu servesc CET Govora, ci s-au descurcat şi ei cum au putut. care cu o sobă, care cu o centrală, care cu o eoliană sau cu fotocelulă... Dar care compătimesc împreună, de nevoie, cu blocatarul subvenţionat şi captiv între elemenţii caloriferelor încălzite de CET Govora. Vorba lui Toma Caragiu: ”c-aşa-i în tenis”.

joi, 1 august 2013

Caravana Cărții BookLand revine la Râmnicu Vâlcea, în faţa Parcului Mircea cel Bătrân

La Râmnicu Vâlcea ai de unde să citeşti! Pentru că BookLand, caravana cărţii, poposeşte aici pentru al doilea an consecutiv! BookLand îşi instalează tabăra marţi, 6 august, lângă Parcul Mircea cel Bătrân, pentru un rendez-vous intelectual prietenos şi deloc scorţos. Te aşteptăm până duminică, 18 august, cu o avalanşă de cărţi, tombole şi surprize. Şi, aşa cum te-ai obişnuit, evenimentele artistice şi culturale pe care ţi le-am pregătit îţi vor umple timpul în cel mai plăcut mod!   


Mulţumim Primăriei Municipiului Râmnicu Vâlcea.

”Pentru municipiul Râmnicu Vâlcea este o mare bucurie să găzduiască acest eveniment, cu atât mai mult cu cât  Caravana BookLand coboară în stradă, între cetăteni, interacţionând cu oamenii şi nu oriunde, ci chiar lângă Parcul Mircea cel Bătrân  Acest eveniment este o reconfirmare a statutului oraşului nostru, de important centru cultural. Am sprijinit şi vom sprijini întotdeauna toate evenimentele culturale, mai ales pe cele care aduc cartea şi cultura în mijlocul oamenilor”, a declarat domnul Gigi Ion Matei, primar interimar al Municipiului Râmnicu Vâlcea.

Ai cu ce te lăuda? Vino în Caravana BookLand, unde găseşti cele mai noi apariţii editoriale, care îţi vor face viaţa mult mai frumoasă şi conversaţiile mai interesante. Te aşteptăm cu peste 6000 de titluri de carte de la aproape 100 de edituri, la preţuri de producător.

“Anul acesta, BookLand revine şi mai aproape de prietenii săi! Am reorganizat itinerariul Caravanei, am stabilit alte locuri de întâlnire la îndemâna tuturor, locuri mai accesibile, mai populare, şi, de ce nu?, mai vizitate, şi am pregătit momente artistice şi culturale care să satisfacă pretenţiile tuturor prietenilor cărţii: de la cel mai mic până la cel mai mare”, spune Sorin Lucaci, PR Manager BookLand.

“Caravana Bookland este fără îndoială cel mai mare târg de carte urban, iar Editura Nemira este mândră să facă parte din acest fenomen cultural. Aşteptăm să ne  întâmpinăm prietenii şi cititorii fideli cu titluri consacrate şi cu cele mai îndrăgite serii de autor. Vrem să le oferim cititorilor noştri cele mai noi aparitii, aşteptându-i în spatiul primitor şi modern pus la dispoziţie de BookLand.”, declară Maria Galan, Marketing Manager Editura Nemira.

Pentru mai multe informatii despre desfasurarea Caravanei BookLand, oferte, promotii, concursuri si alte stiri savuroase din lumea cărtii, te aşteptăm în comunitatea BookLand. Alătura-te şi tu cu un LIKE:  https://www.facebook.com/targdecarte


Despre BookLand

Caravana BookLand
Caravana BookLand este o serie inedită de târguri mobile de carte, muzică, film şi jocuri, aflată la a 3-a editie, prezentă pe parcursul anului 2013 în 19 oraşe din ţară, timp de 42 de săptămâni (5 Martie – 23 Decembrie). Conceptul BookLand este unul inovator, atât prin amploarea geografică, cât si prin formatul dinamic cu servicii integrate puse la dispozitia editurilor (logistică / vânzare / promovare). BookLanderii sunt aşteptati in principalele pieţe, parcuri şi centre comerciale din ţară cu mii de titluri la preţ de producator, premii şi momente de exceptie.

Libraria online www.book-land.ro
Pentru a pastra legatura continua cu clientii intalniti in Caravana, BookLand a lansat în noiembrie 2011 şi libraria online www.book-land.ro, care oferă peste 27,000 titluri carte, muzica, film, jocuri, cadouri si birotică. Pe lângă preţurile reduse cu până la 25%, în fiecare colet clientii găsesc cadouri variate de la o săptămână la alta. Odata creat contul pe www.book-land.ro clientii beneficiaza de un voucher de 5 lei, iar prima comanda in valoare de minim 50 lei se livreaza cu cost de transport zero.”

Le multumim pentru sustinere partenerilor media:
Ziarul de Vâlcea, Curierul de Vâlcea, Curierul de Râmnic, Viaţa Vâlcii, Vocea Vâlcii, Radical de Vâlcea, Arena Vâlceană, Radio Vâlcea 1, TV Vâlcea 1, Etalon TV, Radio Metronom, Antena 1 Rm. Vâlcea, TVR Craiova

Presa nationala:
Prima TV & MagicFM, Hyperliteratura.ro,  realitatea.net, Eva.ro, National-magazin.ro, Ziare.com, NiNuzer.ro, Stirilazi.ro, Romaniapozitiva.ro, Copilul.ro, Renne.ro, Saptamana.com, Adevarul.ro, Ziarelive.ro, Edu-news.ro, Cefacemimi.ro, Visineu.ro, E-stireazilei.ro, Egophobia.ro, Ultima-ora.ro, Larevista.ro, mujer.ro, lyla.ro, 121.ro, 9am.ro, iqads.ro, tpu.ro, semnebune.ro, vreaubilet.ro , tree.ro, bebelu.ro, teenpress.ro, addox.ro, amelie.ro, feminis.ro, one.ro, ftr.ro, jurnallifestyle.ro, bookuria.info,  ele.ro, walking-on-letters.blogspot.ro, calendarevenimente.ro,  amdoar18ani.ro, instilulmeu.ro, business24.ro, serialreaders.com,  stiriong.ro, ziare-pe-net.ro,  pe scurt.ro, ultima-ora.ro, femeiastie.ro, ziarelive.ro, dacicool.ro, fabuloasa.ro.