joi, 28 mai 2015
O omisiune fără nici o importanţă
Astăzi, la şedinţa cu părinţii de la şcoala fiicei mele - absolventă, în câteva săptămâni, a clasei a VIII-a - primesc broşura informativă privind liceele din tot judeţul Vâlcea, profilurile fiecăruia, mediile de admitere din ultimii doi ani, precum şi calendarul evaluării naţionale, pentru copii normali, pentru romi, pentru învăţământul special, pentru cel seral şi pentru cel profesional de trei ani, pentru cei din seriile anterioare care nu au împlinit 18 ani, începând de la simularea de la finele iernii, trecând prin probele de aptitudini de la sfârşitul acestei luni şi completarea fişelor de după examene, până la etapele II şi III din toamnă, plus un model de fişă de înscriere. Toate detaliile necesare, mai puţin datele în care se dau examenele evaluării naţionale: 22 iunie - română şi 24 iunie - mate. Evident, două detalii complet lipsite de importanţă!
miercuri, 27 mai 2015
Locale
Mi s-a umplut
curtea cu nou-născuţi... de tot felul. Celor 45 de pui eclozaţi de clocitoare
chiar de Paşti - şi care acum sunt bine mersi şi toacă tot ce prind în câteva minute
– li s-au adăugat 3 pisoi, plus un cuib ascuns dibaci într-o ţeavă din structura
de rezistenţă a boltei de viţă de vie, în care am putut – doar cu camera telefonului
şi cu flash-ul activ – să număr 7 ciocuri ale puilor unui fel de pasăre, cam
cât vrabia, dar ceva mai colorată (asta că i-am văzut pe cei doi părinţi care
se agitau prin preajma mea). Ăstora din urmă, ca să-i apăr de ploi, le-am montat
şi o umbrelă deasupra. Deci din punct de vedere neonatologic stau foarte bine!
• • •
Am fost acum două
week-end-uri să văd vila unei cunoştinţe de la Vlădeşti, pe deal în sus, spre
Lacul Frumos. Casa frumos construită, chibzuit, cu spaţii mari, aerisite, cu o
terasă numai bună de stat cu orele la un pahar de vorbă... În schimb, poziţia
era una extrem de prost aleasă: faţada casei (pe care se găsea şi balconul unui
dormitor de la etaj) era la doi metri de uliţa de acces; dinspre toate patru
laturile te uitai la alte vile construite în jur; colac-peste-pupăză, duminică
dimineaţa toată zona răsuna de manelele lui Salam, difuzate generos de
locatarii unei vile în construcţie din apropiere. Mare păcat!
• • •
Vorbesc cu o
doamnă în timp ce eram în Parcul Mircea cel Bătrân cu ocazia manifestărilor ”Râmnic627”. Îmi spune contrariată: ”nu ştiam că
se organizează astfel de evenimente aici”. O iau cu binişorul: ”păi nu aţi citit în ziare, că a apărut
peste tot, şi la televiziunile locale?”. ”A, nu”, îmi răspunde doamna, ”că
nu citesc ziarele şi la teveu mă uit doar la filme”. ”Atunci prin oraş, nu aţi văzut afişele, sau bannerele?” ”Nu, că nu prea ies...” mi se răspunde. ”Dar pe site-ul primăriei, sau pe Facebook?”,
mai fac o ultimă încercare; se uită mirată la mine, aproape ofensată că aş
bănui-o de astfel de preocupări. Mă abţin cu greu să nu îi cer adresa cu
promisiunea că data viitoare când se va mai organiza ceva similar îi voi
trimite o înştiinţare acasă, prin poştă.
• • •
luni, 4 mai 2015
Din ”minivacanţa” de 1 mai
CNN - via ziare.com - informează că doi bărbaţi au deschis
focul asupra participanţilor la un concurs care se ţinea într-una din
suburbiile Dallas-ului; cei doi au rănit un agent de pază neînarmat şi au fost
împuşcaţi mortal de către poliţiştii care asigurau securitatea zonei.
Evenimentul în cauză era un concurs de caricaturi cu profetul Mahomed - ”Muhammad Art Exhibit and Cartoon Contest” -
sponsorizat de ”American Freedom Defense Initiative”, care este considerată o
organizaţie anti-musulmană. Concursul s-a desfăşurat în condiţii de securitate
ridicată, iar purtătorul de cuvânt al poliţiei a declarat că ”eram pregătiţi pentru ceva de genul ăsta”.
Mi-e greu să găsesc un termen prin care să descriu o astfel
de iniţiativă ”artistică”, având de ales dintr-o plajă largă de epitete care se
întinde între ”tâmpită” şi ”criminală”. Deocamdată nu am auzit să se fi ţinut
vreodată un concurs de caricaturi avându-l ca subiect pe Iisus, deci o
eventuală motivaţie cum că evenimentul din Dallas ar fi unul de tip ”replică” nu
ţine. În lipsa acestuia, nu-mi rămâne decât să privesc concursul de caricaturi
organizat de americani cu aceeaşi stupoare mută pe care mi-o provoacă ştirile
despre diverşi dobitoci care întărâtă cu băţul prin gard animalele de la Zoo,
pentru ca apoi să fie muşcaţi/zgâriaţi/amputaţi/(sau chiar)omorâţi de acestea.
• • •
Abonați-vă la:
Postări (Atom)