marți, 21 octombrie 2014

De ce ne este cum ne este? (schiţă de portret I)

Într-o discuţie de azi, pe teme juridice, un interlocutori îmi întinde o fotocopie a unei pagini dintr-un Monitor Oficial şi îmi spune: ”citiţi art. VI”. Care art. VI (al Ordonanţei de Urgenţă nr. 65/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative) spune aşa:

”În sensul art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, cu modificările şi completările ulterioare, prin sintagma "cuantumul brut al salariilor de bază" se înţelege cuantumul brut al salariilor de bază care cuprinde, după caz, drepturile incluse în salariul de bază conform prevederilor art. 14 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, cu modificările ulterioare, astfel cum au fost majorate potrivit prevederilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012.”

Au trecut câteva ore de atunci şi încă mă doare capul.

joi, 16 octombrie 2014

Te iubesc, Românie electorală!

Ce dracu’ e cu mine de nu-mi plăcea de ţara asta? Cum de nu puteam s-o înghit, după toate câte a făcut şi face ea pentru mine, zi de zi, oră de oră, minut de minut? Mă uit la ştiri, citesc ziarele, caut pe net şi mă minunez de câtă grijă are ea de mine şi de cât de nerecunoscător pot fi eu.

Uite, a dat acum programul ”Prima maşină”, ca să ai ce parca în faţa casei cumpărată prin programul ”Prima casă”. Iar de el pot beneficia chiar şi românii din străinătate, că doar şi ei votează, nu? Aştept să dispară puradeii cerşetori de prin centru pentru că Guvernul a mărit alocaţiile pentru copiii din familiile sărace. Iar la anu’ mama o să meargă nu în una, ci în două staţiuni, să se trateze şi de inimă şi de astm, pentru că acelaşi Guvern îi va mări pensia cu 5%, chiar de la 1 ianuarie. Şi o să ajungă mai repede în staţiunile ălea pe noua autostradă Piteşti – Sibiu, care se va face, ce dacă nu e prinsă în masterplanul ăla de transport? Şi biletele de autobuz probabil că or să se ieftinească la cum scade preţul motorinei de o săptămână încoace. Şi va putea să şi muncească, dacă ar mai ţine-o puterile, de vreme ce are, de acum, voie să cumuleze pensia cu salariul.

Pe stradă, elevii merg parcă mai veseli spre şcoală, probabil de la manualele digitale cu care au fost cadorisiţi anul ăsta, chiar dacă ălea de hîrtie, pentru clasa I, încă nu au ajuns: cine mai are nevoie de ele? Şi veselie mare se citeşte şi pe feţele mamelor, pensionarilor, bugetarilor şi medicilor de familie care au luat nişte bani care nu li se cuveneau şi care nu mai păţesc nimic, şi nici banii ăia nu mai trebuie să-i dea înapoi, că i-a amnistiat Guvernul. Doamne, cât minunat poate să fie!

Aşa... ce va mai creşte? Salariul minim, cu 75 lei, de la 1 ianuarie 2015; şi apoi mai creşte o dată din iulie! Salariile bugetarilor, cu 30%, din 2016! Salariile medicilor din cauză de card de sănătate (?)! Salariile poliţiştilor cu studii, cu 25%! Şi temperatura de afară!

Ce scade (sau ce nu creşte)? CAS-ul... a scăzut! Preţul gazelor nu a crescut de la 1 octombrie şi va creşte doar de la 1 iulie 2016... dar atunci nu va mai conta, că doar vom avea salarii mai mari, nu? Nu mai creşte nici gaura din stratul de ozon (da, ştiu că nu e doar pentru români, dar e şi România pe globul ăsta, nu?)!

Ce se mai dă zilele ăstea? Ajutorul pentru apicultori, ca să poată furniza mierea care va curge la robinete după alegeri. Şi pentru crescătorii de bovine, ca să completeze cu lapte mierea de mai-nainte. Şi pentru fermieri: subvenţia la hectar. Se mai dau implanturi gratuite la femeile care au suferit mastectomii (Doamne, opreşte-te, nu mai rezist!). Se va construi un nou aeroport la Braşov. Se cumpără 51 de trenuri noi pentru metrou. Se dau bani pentru cei care vor să înceapă o afacere pe sistemul ”business angels”.

Ajunge!!! Opriţi!!! Gata, nu mai rezist!!! Recunosc în gura mare: am greşit, ţara dragă, ţară minunată!!! Te iubesc, România mea electorală!

O colegă de serviciu, care are de două zile copilul internat, îmi povesteşte că a trebuit să cumpere toate medicamentele necesare, trecute frumos, pe o listă, de medicul pediatru, pe motiv că farmacia spitalului e goală. Îmi astup urechile să nu o aud: la atâtea veşti bune, asta nu poate fi decât o provocare ordinară!

luni, 6 octombrie 2014

Răzbunarea Vodafonului nefidbecuit complet

Am luat legătura, săptămâna trecută, cu una din domnişoarele de la reprezentanţa Vodafone din centrul oraşului: voiam să ştiu ce se mai poate face cu punctele de loialitate adunate de ceva ani pe factură. Mi s-au dat rapid informaţiile solicitate, după care am fost ajutat chiar să folosesc o parte din acele puncte pentru reîncarea unei cartele, pe care oricum trebuia să o fac în ziua respectivă. La plecare, domnişoara mă anunţă că în ziua următoare, cam pe la aceeaşi oră, voi primi un telefon de la Vodafone pentru a da aprecieri asupra felului în care am fost tratat.

Acum, dacă tot fusesem anunţat, a doua zi, chiar dacă m-a prins pe undeva prin centrul oraşului, într-o gălăgie destul de greu de înghiţit, am răspuns apelului robotului (roboatei?) şi la cele trei întrebări am dat câte un 10, adică maxim (la primele două), respectiv un 1 – care însemna că problema a fost rezolvată.

Vodafone pare-se, însă, că duce politica feed-back-ului de la clienţi pe alte culmi decât cele normale: cîteva minute mai târziu, primesc un sms de la 2875 în care sunt rugat să spun motivele pentru care am dat notele respective! Sunt liniştit, în acelaşi timp, că mesajul meu nu va costa nimic. Mă abţin cu destulă greutate să nu le transmit o înjurătură sau o explicaţie atotcuprinzătoare de genul ”d-aia!”, şi răspund că nu înţeleg despre ce este vorba.

Nu s-a mai întâmplat nimic în următoarele două zile, până când, în miezul nopţii de sâmbătă spre duminică – mai exact la ora 1.10 -  primesc de la acelaşi Vodafone ne-feed-back-uit până la capăt un mesaj (nesolicitat) de configurare a serviciilor de mms şi Internet (pe care le aveam bine mersi configurate deja pe telefon).

În semn de răzbunare, probabil.