”În sensul art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri
publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice,
aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, cu modificările şi completările
ulterioare, prin sintagma "cuantumul brut al salariilor de bază" se
înţelege cuantumul brut al salariilor de bază care cuprinde, după caz,
drepturile incluse în salariul de bază conform prevederilor art. 14 din Legea
nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri
publice şi ale art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru
completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind
reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru
instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări
şi completări prin Legea nr. 283/2011, cu modificările ulterioare, astfel cum
au fost majorate potrivit prevederilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea
reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012.”
marți, 21 octombrie 2014
De ce ne este cum ne este? (schiţă de portret I)
Într-o discuţie de azi, pe teme juridice, un interlocutori îmi întinde o fotocopie a unei pagini dintr-un Monitor Oficial şi îmi spune: ”citiţi art. VI”. Care art. VI (al Ordonanţei de Urgenţă nr. 65/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative) spune aşa:
Au trecut câteva ore de atunci şi încă mă doare capul.
joi, 16 octombrie 2014
Te iubesc, Românie electorală!
Ce dracu’ e cu
mine de nu-mi plăcea de ţara asta? Cum de nu puteam s-o înghit, după toate câte
a făcut şi face ea pentru mine, zi de zi, oră de oră, minut de minut? Mă uit la ştiri,
citesc ziarele, caut pe net şi mă minunez de câtă grijă are ea de mine şi de
cât de nerecunoscător pot fi eu.
O colegă de serviciu, care are de două zile copilul internat, îmi
povesteşte că a trebuit să cumpere toate medicamentele necesare, trecute
frumos, pe o listă, de medicul pediatru, pe motiv că farmacia spitalului e goală. Îmi astup urechile să nu o aud: la
atâtea veşti bune, asta nu poate fi decât o provocare ordinară!
Uite, a dat acum
programul ”Prima maşină”, ca să ai ce parca în faţa casei cumpărată prin
programul ”Prima casă”. Iar de el pot beneficia chiar şi românii din
străinătate, că doar şi ei votează, nu? Aştept să dispară puradeii cerşetori de
prin centru pentru că Guvernul a mărit alocaţiile pentru copiii din familiile
sărace. Iar la anu’ mama o să meargă nu în una, ci în două staţiuni, să se
trateze şi de inimă şi de astm, pentru că acelaşi Guvern îi va mări pensia cu
5%, chiar de la 1 ianuarie. Şi o să ajungă mai repede în staţiunile ălea pe
noua autostradă Piteşti – Sibiu, care se va face, ce dacă nu e prinsă în
masterplanul ăla de transport? Şi biletele de autobuz probabil că or să se
ieftinească la cum scade preţul motorinei de o săptămână încoace. Şi va putea
să şi muncească, dacă ar mai ţine-o puterile, de vreme ce are, de acum, voie să
cumuleze pensia cu salariul.
Pe stradă, elevii
merg parcă mai veseli spre şcoală, probabil de la manualele digitale cu care au
fost cadorisiţi anul ăsta, chiar dacă ălea de hîrtie, pentru clasa I, încă nu
au ajuns: cine mai are nevoie de ele? Şi veselie mare se citeşte şi pe feţele mamelor,
pensionarilor, bugetarilor şi medicilor de familie care au luat nişte bani care
nu li se cuveneau şi care nu mai păţesc nimic, şi nici banii ăia nu mai trebuie
să-i dea înapoi, că i-a amnistiat Guvernul. Doamne, cât minunat poate să fie!
Aşa... ce va mai
creşte? Salariul minim, cu 75 lei, de la 1 ianuarie 2015; şi apoi mai creşte o
dată din iulie! Salariile bugetarilor, cu 30%, din 2016! Salariile medicilor
din cauză de card de sănătate (?)! Salariile poliţiştilor cu studii, cu 25%! Şi
temperatura de afară!
Ce scade (sau ce
nu creşte)? CAS-ul... a scăzut! Preţul gazelor nu a crescut de la 1 octombrie
şi va creşte doar de la 1 iulie 2016... dar atunci nu va mai conta, că doar vom
avea salarii mai mari, nu? Nu mai creşte nici gaura din stratul de ozon (da, ştiu
că nu e doar pentru români, dar e şi România pe globul ăsta, nu?)!
Ce se mai dă
zilele ăstea? Ajutorul pentru apicultori, ca să poată furniza mierea care va
curge la robinete după alegeri. Şi pentru crescătorii de bovine, ca să
completeze cu lapte mierea de mai-nainte. Şi pentru fermieri: subvenţia la
hectar. Se mai dau implanturi gratuite la femeile care au suferit mastectomii (Doamne,
opreşte-te, nu mai rezist!). Se va construi un nou aeroport la Braşov. Se
cumpără 51 de trenuri noi pentru metrou. Se dau bani pentru cei care vor să
înceapă o afacere pe sistemul ”business angels”.
Ajunge!!! Opriţi!!!
Gata, nu mai rezist!!! Recunosc în gura mare: am greşit, ţara dragă, ţară minunată!!! Te
iubesc, România mea electorală!
luni, 6 octombrie 2014
Răzbunarea Vodafonului nefidbecuit complet
Am luat legătura,
săptămâna trecută, cu una din domnişoarele de la reprezentanţa Vodafone din
centrul oraşului: voiam să ştiu ce se mai poate face cu punctele de loialitate
adunate de ceva ani pe factură. Mi s-au dat rapid informaţiile solicitate, după
care am fost ajutat chiar să folosesc o parte din acele puncte pentru reîncarea
unei cartele, pe care oricum trebuia să o fac în ziua respectivă. La
plecare, domnişoara mă anunţă că în ziua următoare, cam pe la aceeaşi oră, voi
primi un telefon de la Vodafone pentru a da aprecieri asupra felului în care am
fost tratat.
Acum, dacă tot fusesem
anunţat, a doua zi, chiar dacă m-a prins pe undeva prin centrul oraşului,
într-o gălăgie destul de greu de înghiţit, am răspuns apelului robotului (roboatei?)
şi la cele trei întrebări am dat câte un 10, adică maxim (la primele două),
respectiv un 1 – care însemna că problema a fost rezolvată.
Vodafone pare-se,
însă, că duce politica feed-back-ului de la clienţi pe alte culmi decât cele
normale: cîteva minute mai târziu, primesc un sms de la 2875 în care sunt rugat
să spun motivele pentru care am dat notele respective! Sunt liniştit, în
acelaşi timp, că mesajul meu nu va costa nimic. Mă abţin cu destulă greutate să
nu le transmit o înjurătură sau o explicaţie atotcuprinzătoare de genul
”d-aia!”, şi răspund că nu înţeleg despre ce este vorba.
Nu s-a mai întâmplat
nimic în următoarele două zile, până când, în miezul nopţii de sâmbătă spre
duminică – mai exact la ora 1.10 - primesc de la acelaşi Vodafone ne-feed-back-uit
până la capăt un mesaj (nesolicitat) de configurare a serviciilor de mms şi
Internet (pe care le aveam bine mersi configurate deja pe telefon).
Abonați-vă la:
Postări (Atom)