miercuri, 30 mai 2012

Cocoşul de Hurez cântă la acest sfârşit de săptămână

Ca şi ceramist, dar mai ales ca vâlcean, promovez afişul ”Cocoşului de Hurez” de anul acesta, eveniment al cărui program poate fi găsit aici. Voi fi acolo şi sper doar să avem parte de o vreme cât mai frumoasă.

Antidot

Atunci când vreau să mă mai curăţ de mizeria omenească (vezi spre exemplu şi postarea de mai-nainte), cel mai potrivit antidot este să mă uit la animale. E o lume care se mişcă sub imperiul logicii, a strictei necesităţi, a firescului, a unui fel de bun-simţ: animalele nu-şi abandonează copiii, nu simt plăcere provocând durere altor animale, de aceeaşi specie sau de specii diferite, şi mănâncă doar cât şi când au nevoie.

Sunt norocos că nu trebuie mereu să caut pe Animal Planet pentru asta: am acasă, în curte, propria planetă a animalelor. Am stat ieri după-amiază câteva minute bune uitându-mă la Scumpi (iepuroaica botezată aşa de fiica mea) şi la cei 5 pui ai săi, în vârstă de puţin peste o lună: mi-am golit mintea de tot, umplându-mi-o cu naturaleţea celor şase mogâldeţe pufoase şi liniştindu-mă, puţin câte puţin. Şi am filmat asta:

video
Iar ziua următoare mi-am început-o cu imaginea pisicii Duci care îşi ”alimenta” cei trei pisoi pe podeaua bucătăriei - acelaşi efect binefăcător!
video

marți, 29 mai 2012

Greţuri pluvial-electorale

Îmi este tot mai scârbă de campania electorală. Mi se face tot mai greaţă să văd cum disperarea sau foamea de putere sau frica de dispariţia puterii îi face pe unii să promită lucruri pe care minima raţiune le cataloghează ca absurde. Probleme care trenează de decenii îşi găsesc brusc, zilele ăstea, rezolvări ”pe termen scurt şi mediu”. Oameni deştepţi, cu merite certificate de regulă de alţii de prin alte ţări şi inexistenţi până acum pe agendele candidaţilor, devin brusc interesanţi pentru alipiri aducătoare de popularitate. La polul opus, otrepele cu pretenţii artistice din şoubizul autohton cunosc o nesperată revitalizare: foamea de circ şi setea de bâlci le plimbă ca pe nişte moaşte pe scenele improvizate de prin târguri, pieţe publice sau iarmaroace, de unde, printre play-back-uri, îndeamnă prostimea matolită şi udă pân la oase să voteze cu una sau cu alta din paiaţele scoase la mezatul electoral. E criză (adică, în traducere, nu sunt bani), dar oraşele s-au umplut de bannere colorate, de panouri uriaşe şi de mii de afişe pe care famelici membri de partid (numiţi, codificat, Organizaţia de Tineret) le lipesc spoind cu aracet garduri, stâlpi, vitrine de magazine ”38”, staţii trafo, poduri sau uşi de wc-uri. Toată lumea împarte brichete - de parcă vrem să devenim prima ţară de piromani din lume - şi  pixuri inscripţionate cu nume şi partide, a căror utilitate se rezumă, în final, la extrasul cerii din urechi sau la mâzgălitul plasticului mesei de la birtul comunal. Iar ploile din ultimele săptămâni nu fac decât să arate, fără mască, ţara pe care vor ei s-o câştige: noroioasă, mozolită, nefuncţională, zgribulită şi cu mucii-n nas. Ghinionul candidaţilor: pe soare, până şi un rahat arată bine, dar pe ploaia asta – care, inexplicabil, nu renunţă să spere că mizeria strânsă de ani de zile se poate spăla doar cu apă – promisiunile lor arată exact cum sunt în realitate: pleoştite, bălţate şi fetide.

Mai am de răbdat mai puţin de două săptămâni; după care lucrurile se vor linişti. Nu neapărat vor merge mai bine; dar măcar toată viermuiala asta linguşitoare se va sfârşi iar toţi mesia ăştia închipuiţi, de care nu reuşesc să-mi feresc privirea decât în spatele pleoapelor închise, se vor întoarce în cloaca de unde au izbucnit.

marți, 22 mai 2012

Un site fascinant

Am descoperit de curând rătăcind pe www un site (sau un portal, mai degrabă) de-a dreptul fascinant, care m-a împăcat simţitor cu  arta modernă cu care nu reuşeam să rezonez... în puţinele momente când am timp mă plimb prin secţiunile sale precum un copil printre nesfârşite rafturi cu jucării... şi sunt, mai nou, un fan al gif-urilor animate după ce am văzut creaţiile unui artist, dintre care am ”furat” imaginea din postare. Recomand!

luni, 21 mai 2012

Un an fără ţigări

În urmă cu un an - şi mai mult de dragul unui progrămel despre care am mai vorbit aici - mă lăsam de fumat. Am personalizat, la acel moment, contorul widget-ului cu următoarele date: număr de ţigări fumate zilnic - 12 (ceea ce, recunosc, era o apreciere excesiv de ”binevoitoare”, situaţiile în care această cifră era depăşită fiind foarte numeroase); cost pachet: 10.50 lei (fumam acum un an nişte Pall Mall parcă albăstrui); cantităţi de nicotină şi grudron/ţigară: valori uzuale.

Ce a ieşit azi, la un an de atunci? Nu am fumat 4385 de ţigări! Nu am cheltuit 2390 lei! Nu am băgat în mine 3.946 gr. de nicotină şi nici 43,85 gr. de gudron!

Alte comentarii sunt de prisos.

duminică, 20 mai 2012

Ciupercăria electorală

Parcurgerea panourilor electorale îmi dă, mai recent, sentimentul unei călătorii în alt oraş, în altă regiune. Pe lângă politicienii mai mult sau mai puţin cunoscuţi, mai mult sau mai puţin îndreptăţiţi să candideze cu şanse, mai mari sau mai mici, la un post de consilier local sau la cel de primar, descopăr tot felul de apariţii noi în domeniul formaţiunilor politice. Partide precum cel Popular şi al Protecţiei Sociale, Verde, Social Democrat al Muncitorilor (e de-a dreptul segregaţionist: adică intelectualii nu sunt primiţi în el?), Forţa Civică sau Prodemo (ăsta sună a orice, numai a partid nu) sunt câteva astfel de formaţiuni care s-au activat în ajunul alegerilor la Vâlcea; n-am auzit de ele până acum, nu ştiu să fi făcut ceva, n-am idee care le sunt doctrinele (dacă au vreuna) şi, în general, nu aveam habar, până acum câteva zile, că există. Şi să ne-nţelegem: prin natura serviciului pe care îl am, sunt o persoană informată, care are în fişa postului lecturarea, la prima oră a dimineţii, a întregii mass-media locală.
Primăria municipiului Râmnicu Vâlcea
Nu sunt un adept al polarizării excesive a vieţii politice în jurul a două-trei partide/alianţe care să acopere tot spectrul politic şi cred că este nevoie de ceva nou în politica şi românească şi locală. Dar de aici şi până la a accepta formaţiuni care funcţionează doar o dată la patru ani e cale lungă. Precum o ploaie abundentă, fiecare scrutin scoate din pământul fertil al omniscienţei româneşti în ale politichiei tot felul de făcături electorale, cu acoperire la cel mult nivelul unei scari de bloc cu patru etaje.

vineri, 18 mai 2012

Testul oraşului

Ca urmare a studiului mai multor oraşe europene – dar şi a la fel de multe de prin ţară – şi după multe analize ale factorilor economici, sociali şi de mediu, ale evoluţiilor integrate la nivel local, regional, naţional şi european coroborate cu infuenţele economice transatlantice sau asiatice şi politicile de dezvoltare durabilă pe termen mediu şi lung (sic!), am aflat ce defineşte cu adevărat un oraş civilizat: nu multitudinea clădirilor mai înalte de 15 etaje, nu trotuarele de marmură sau granit, nu numărul de bănci, fântâni arteziene muzicale ori în culori, coşuri de gunoi sau jardiniere pe centimetru pătrat... ci posibilitatea de a te plimba prin ploaie (nu numai prin centru) fără să te uzi la pantofi şi fără să fii udat de apa aruncată de maşinile de pe stradă.
Bref: un oraş este civilizat şi frumos dacă este civilizat şi frumos şi pe ploaie; dacă nu... nu. Ce oraş din România trece testul ăsta?

marți, 15 mai 2012

Nu mi-a plăcut

Laşitatea unor primari (şi, în acelaşi timp, candidaţi, din nou, la postul de primar) ai PDL, care acum, când văd că s-a dărâmat şandramaua, se sfiesc să mai apară sub culoarea portocaliu (în care, timp de patru ani, au zugrăvit cu zel sediul primăriei, al căminului cultural, al şcolii de la strada principală plus tăbliţele indicatoare către târgul de săptămână de pe islazul comunal) şi zâmbesc, încrezători într-un nou succes electoral, de pe nişte banner sau postere verzi-prăzulii, din care trandafirul a dispărut cu totul. Gestul e multi-calificabil – ipocrizie, nerecunoştinţă, laşitate; cât despre rezultatul scontat al unei asemenea escamotări cromatic-simbolistice, mi se pare destul de firav. În contextul actual, sunt mai de apreciat pedeliştii care, loiali, îşi manifestă dorinţa de continuitate inclusiv la nivelul siglei partidului şi al culorilor sub care, în urmă cu patru ani, au candidat şi au câştigat.

duminică, 13 mai 2012

Prin Secuime

Am trecut în urmă cu puţină vreme prin Secuime, în drumul dinspre Vâlcea spre Moldova şi înapoi. Îmi place zona, am mai vizitat-o, îmi plac locuitorii de acolo, chiar dacă nu înţeleg maghiara pe care o vorbesc, şi am constatat că, dincolo de barierele lingvistice, oamenii sunt primitori, civilizaţi şi cu bun-simţ. Bref: o vizită în Secuime e modul în care pot fi excursionist în(tr-un fel de) străinătate, fără să trebuiască să trec o graniţă fizică.

Am remarcat, însă, ca şi în dăţile trecute, sărăcia de ansamblu a zonei. Sau nu atât sărăcia, cât delăsarea administrativă, pe care am pus-o pe seama absenţei alocărilor bugetare de la indiferent ce nivel. Orăşelele din Secuime – ultimul prin care am trecut a fost Târgul Secuiesc – parcă au rămas aşa, neschimbate, de decenii întregii şi vin dintr-o altă lume. Zona centrală – obligatoriu însemnând un parc, înconjurat pe toate laturile de o stradă şi mărginit de case vechi – este în aceeaşi stare aproape peste tot: trotuare cârpite sau cu gropi, carosabil unduitor din piatră cubică, borduri ciobite sau îngropate pe jumătate, gărduleţele sau băncile din parc care parcă au slujit drept recuzită în vreo scenetă a TVR-ului din anii ’70. Drumurile judeţene sunt proaste, pline de petece de asfalt şi cu marcaje de mult timp şterse. Este evident că nu s-a investit nimic în infrastructură de ani buni şi nu cred că este doar vina primarilor sau a primăriilor. Oricine ştie că lucrările mari din categoria asta se fac cu alocări (la fel de mari) financiare de la bugetul central; ori, se pare că aceste alocări lipsesc. Şi nu este vorba de lene: acum, ca şi în alte dăţi, am observat că terenurile agricole de-a dreapta şi de-a stânga drumului sunt toate cultivate şi bine întreţinute.

De cealaltă parte a munţilor, vechiul Regat este locul unde s-a născut cuvântul ”borduriadă”, adică schimbarea bordurilor la fiecare patru ani, indiferent dacă este sau nu necesară operaţia. Centrele oraşelor din Oltenia, Muntenia sau Moldova, indiferent de gradul de sărăcie al locuitorilor lor, au obligatoriu pavaje cu marmură, granit sau pavele viu colorate, fântîni muzicale sau alte invenţii urbanistice care mai de care mai costisitoare. În acelaşi timp, terenuri agricole pline de bălării mărginesc, mai peste tot, drumurile judeţene asfaltate până în mijloc de pădure cu fonduri de la Consiliile Judeţene.

Dacă pe vremea vechii RAM (Regiunea Autonomă Maghiară) din anii de început ai comunismului reticenţa conducerii de la Bucureşti de a aloca bani Secuimii era de înţeles (pe aceleaşi considerente pe baza cărora dezvoltarea Basarabiei – adică a Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti - nu a fost niciodată o prioritate a conducerii URSS), gestul guvernelor post-decembriste de a priva de investiţiile vitale oraşele din Harghita şi Covasna îi desconsideră pe locuitorii acestora şi îi transformă în nişte captivi în propria ţară. Mai e de mirare că, în primul rând în perspectivă afectivă şi, în consecinţa acesteia, în cea politică, maghiarii din Harghita şi Covasna privesc mereu cu speranţă către Ungaria?

Aflu mai recent că sistemul de vot numit ”uninominalul pur” ar urmări, în optica USL, eliminarea UDMR de pe scena politică. Dar un astfel de rezultat se poate obţine foarte simplu şi durabil de către orice coaliţie aflată la putere prin încetarea de a-i privi pe românii din Secuime ca pe nişte cetăţeni de mâna a doua: o politică investiţională susbstanţială, dirijată coerent de la Bucureşti, i-ar transforma pe etnicii maghiari în români fideli, care nu mai trebuie să privească mereu cu jind spre liderii udemerişti şi spre politica Budapestei.

marți, 8 mai 2012

Blocatarul şi proprietatea comună

Mama îmi povesteşte discuţia avută acum câteva zile cu o cunoştinţă, vecină la un bloc situat mai jos pe stradă: ”îl înjura pe primar în fel şi chip şi se jura că n-o să-l mai voteze pentru că nu i-a pus şi ei o bancă la scara blocului. Am întrebat-o: bine, măi, dar dacă voi vreţi aşa de mult o bancă acolo, de ce nu v-aţi strâns toţi de pe scară, că sunteţi destui, să vă cumpăraţi şi să vă montaţi ce bancă vreţi voi? Păi de ce să dăm noi banii? - îmi povesteşte mama replica prietenei sale - că la blocul de alături le-a pus primăria bancă, de ce să nu pună şi la noi?”

Locatarii de la bloc - precum cunoştinţa mamei, cea atât de furioasă pe primărie şi pe primar că nu i se pune o bancă la scara blocului - au, în primul rând, o problemă de delimitare a proprietăţii. Pentru blocatar, proprietatea comună, indiviză, nu există: lumea lui coincide cu zona în care îşi poate pune amprenta personală şi, drept urmare, se încheie la uşa apartamentului. De acolo şi până la uşa de intrare pe scară - incluzând aici şi subsolul (dacă nu stă la parter), acoperişul (dacă nu locuieşte la ultimul etaj), aleea de acces şi spaţiul verde din jur – e un no man’s land care nu-l priveşte câtuşi de puţin şi  care, în mod evident, cade în sarcina primarului, primăriei, firmei de salubrizare sau a oricui altcuiva. Blocatarul e, de cele mai multe ori, un venit de la ţară în căutare de lucru la oraş sau un fost locatar al unei case demolate de sistematizarea comunistă; ca urmare, în ambele situaţii viziunea sa asupra proprietăţii nu se poate desfăşura fără precizarea unor graniţe, a unor limite exacte ale ”domeniului” său. Un astfel de om este indiferent la stăpânirea în comun cu alţi – să zicem - nouă oameni a unui teren de 100 de hectare; dar se va simţi perfect împlinit dacă e proprietar – cu acte în regulă şi gardul aferent – pe doar un hectar de pământ.

Viziunea defectuoasă asupra proprietăţii îi face pe blocatari să fie norocul, dar şi blestemul fiecărui edil: cu o bancă montată la o scară de bloc se câştigă câteva zeci de voturi; în acelaşi timp, nimeni nu are curajul (care ar însemna şi o sinucidere politică şi electorală) să le spună acestora că ar trebui să înceteze să mai aştepte pomană de la primării şi să înceapă să facă, împreună, ceva pentru înfrumuseţarea şi dotarea şi curăţenia spaţiilor care le-au revenit, în comun, la cumpărarea apartamentului.

Saferpedia.eu - peste 1000 de termeni despre siguranţa online

Enciclopedia Saferpedia.eu, dezvoltată în cadrul proiectului Sigur.info a depăşit în mod oficial numărul de 1000 de termeni şi definiţii despre siguranţa online, IT, Internet şi tehnologie. Aceasta a devenit astfel un instrument foarte util pentru profesori şi elevi în desfăşurarea activităţii didactice

Saferpedia.eu este singura enciclopedie online care conţine în majoritate termeni şi definiţii despre siguranţa copiilor în mediul online. Scopul principal al acesteia fiind acela de a forma o baza de date dedicată exclusiv siguranţei online, Internetului şi noilor tehnologii.
Saferpedia.eu se adresează în special profesorilor şi elevilor. Pentru profesori aceasta este  un instrument extrem de util care poate fi utilizat la clasă atunci când se discută despre siguranţa pe Internet sau despre noile tehnologii online şi mobile.
Pentru elevi, Saferpedia este o sursă de informare. Informaţiile găsite aici îi vor ajuta să înţeleagă mai bine care sunt principalele riscuri în mediul online şi nu în ultimul rând vor găsi materiale pentru referate pe tema siguranţei copiilor pe Internet.
„De la lansare, în 2010 şi până în prezent, am reuşit să adunăm şi să dezvoltăm în Saferpedia EN şi RO peste 1000 de definiţii şi termeni iar recent am adăugat o rubrică nouă, de mare interes pentru tineri: Gadget-uri. Prin această rubrică ne propunem să atragem cât mai mulţi tineri dispuşi să discute despre tehnologiile online şi despre noile gadget-uri pe care le au sau ar dori sa le aibă.”, a declarat Mirela Niculae, Managerul de Comunicare în cadrul proiectului Sigur.info. 
Saferpedia este dezvoltată în cadrul proiectului Sigur.info – SaferInternet RO, implementat în România de Consorţiul Sigur.info şi susţinut de Uniunea Europeană, şi are până în prezent două variante lingvistice, Româna şi Engleza.
Termenii şi definiţiile incluse în Saferpedia.eu au fost introduse de editori specializaţi şi de voluntari care au dorit să se  implice în procesul de realizare şi dezvoltare al enciclopediei. Toţi termenii şi toate definiţiile sunt verificate de către editorii Saferpedia.
Cei care doresc să fie informaţi în materie de siguranţa online, pot accesa enciclopedia online Saferpedia la adresa www.saferpedia.eu                                     
Pentru mai multe informaţii şi detalii privind Saferpedia puteţi să contactaţi:
Niculae Mirela,
Network Coordination Manager în cadrul proiectului Sigur.Info
E-mail: office@sigur.info

luni, 7 mai 2012

Mi-a plăcut

Am fost zilele trecute în Focşani, cu o delegaţie vâlceană participantă la faza naţională a Concursului multidisciplinar ”+/- Poezie”. Cei aproape 800 de kilometri făcuţi (dus-întors) nu m-au împiedicat să remarc un oraş plin de verdeaţă - şi în centru, dar şi prin cartiere - de copii şi cu o cazare fabulos de scumpă. În pofida existenţei unui număr mare de biserici ortodoxe, lăcaşul de cult care m-a impresionat puternic a fost Biserica Romano-Catolică Sfinţii Apostoli Petru şi Paul - o structură modernă (un site vorbea de forma de ”butoi”, dar eu am văzut-o mai degrabă ca una de ”corabie”, având drept ”catarg” - turla), dar care nu a pierdut nimic din măreţia religioasă; nu m-am putut opri să nu o compar (în defavoarea acesteia din urmă) cu Catedrala din Ostroveni - o construcţie, de asemenea, post-decembristă, dar care are un puternic aer de neterminare, precum un lego făcut de un copil care s-a plictisit la jumătatea jocului.
Mi-a mai plăcut şi felul în care Colegiul Naţional ”Alexandru Ioan Cuza” (locul unde s-a desfăşurat competiţia şcolară) se mândrea cu elevii participanţi la olimpiadele naţionale: printr-un banner fixat pe chiar faţada instituţiei de învăţământ.
Nu în ultimul rând, în dimineaţa zilei în care ne-am întors la Râmnicu Vâlcea, m-am bucurat câteva zeci de minute, în lumina blândă a unui soare de-abia răsărit, de liniştea Pieţei Unirii (altfel plină până la aglomerare, de copii şi adolescenţi, mai ales) din centrul oraşului.

miercuri, 2 mai 2012

Helpline Sigur.info şi Complexul Terra Mythica vă invită la concurs

Ca blog partener, vă prezint cel mai recent comunicat primit de la Sigur.info:

Linia de consiliere si informare Helpline Sigur.info, regasita la adresa www.helpline.sigur.info pregateste surprize Internautilor prin lansarea unui concurs adresat copiilor cu varste cuprinse intre 13-17 ani. Castigatorul se va bucura din plin de vacanta de vara petrecand o saptamana de super-distractie intr-una din taberele Happy Faces, organizate de catre Complexul Terra Mythica langa Alba Iulia.

Participantii la concurs sunt invitati sa completeze formularul de inscriere pe care il pot descarca de la urmatorul link http://www.sigur.info/docs/formular-inscriere-concurs-helpline.doc si sa il trimita la adresa helpline@sigur.info  pana vineri, 18 mai 2012. Convingeti-ne ca sunteti responsabili pe Internet, ca stapaniti notiunile de siguranta online si ca meritati sa deveniti ambasadorii Sigur.info in tabara voastra preferata!

Castigatorul va fi anuntat luni, 20 mai 2012, iar atunci isi va alege tabara si perioada de vacanta intre 1 iulie si 10 septembrie 2012. Taberele propuse de partenerii nostri sunt:
•    Tabara Happy Faces Travel & Fun  - Va veti bucura de un program special si foarte diversificat in care sportul, jocurile (de echipa, gandire, strategie), activitatile de creatie (cantecul, dansul, arta) precum si multele drumetii si excursii pe care le vom face impreuna...sa va ofere acea vacanta de vara minunata la care visati! Mai multe informatii gasiti la urmatoarea adresa http://www.tabara-mea.ro/Tabara-Happy-Faces-Travel.php
•    Tabara Happy Faces - English Adventure - Pe parcursul celor 6 zile pe care le vom petrece impreuna lectiile de engleza sa vor imbina perfect cu spiritul de distractie si cu aventura. Tabara de engleza Happy Faces - English Adventure este organizata impreuna cu vorbitori nativi de limba engleza. Pentru mai multe detalii accesati http://www.tabara-mea.ro/Tabara-Happy-Faces-English.php

Complexul Terra Mythica este un partener foarte drag al proiectului Sigur.info gazduind prima editie a Scolii de Vara pe tema Sigurantei pe Internet in 2009 unde au participat peste 40 de voluntari experti in siguranta online. Implicare, comunicare si multa deschidere sunt atributele gazdelor care va asteapta cu drag si care vor avea grija sa va simtiti minunat in “casa” voastra pe timp de vacanta!