A venit toamna

Reclama CEC Bank - 150 de ani cu Brâncuşi a fost reclamată la CNA pe motiv de editare electronică a lui Brâncuşi, ca să spună nişte lucruri pe care nu le-a gândit, cu o voce care nu era a lui. Altfel spus: o făcătură de efecte speciale. Nu am văzut însă o poziţie împotriva confiscării artistului - simbol naţional de către o instituţie bancară ca oricare alta. CEC-ul - care nu avea principii morale la fel de înalte când a pus curul, împreună cu BRD, pe banii depuşi de cei care voiau să-şi cumpere o Dacia - nu are nici un drept să folosească personalitatea lui Brâncuşi pentru a-şi promova imaginea (poate doar în eventualitatea în care ar susţine financiar toate lucrările de reabilitare a monumentelor din Târgu Jiu - da' de unde!). Aştept cu nerăbdare reclamele la BCR - ”Tu cu cine faci banking? Cu Burebista”, la BRD - ”Puterea de a reuşi: Aurel Vlaicu zburând peste Carpaţi”, sau la KRUK – ”Să câştigăm partida cu datoriile împreună cu Vlad Ţepeş”.

• • •

Citesc siderat despre noile tehnologii alocate smartfoanelor şi altor dispozitive asemenea: cu una îţi descui uşa de la intrare cu ajutorul mobilului, alta te lasă să-ţi controlezi casa de la distanţă de pe tabletă şi, în general, poţi să faci tot felul de alte drăcii importante prin intermediul gadgeturilor ăstea. Acum vreo săptămână, a picat semnalul Vodafone la noi, în Ostroveni; ce-ai fi făcut, în situaţia asta, dacă aveai încuietoarea de la uşa apartamentului pe un smartfon: stăteai ca prostu’ pe hol, imitând viţelul. Alta e însă problema: atunci când terorişti de genul SIIL dovedesc că folosesc cu drag şi spor noile tehnologii, cât de tâmpit să fii să inventezi alte şi alte căi de posibil acces în spaţiul personal ale unui intrus cu gânduri necurate?

• • •

Am fost sâmbătă în Târgul de la Râureni. Despre care, prin 2012, fostul primar Emilian Frâncu, anunţa că va fi modernizat, asfaltat, dotat cu depozite frigorifice, cu un hotel şi cu alte facilităţi, mai mult sau mai puţin necesare.

Acum, la aproape doi ani de atunci, Târgul arată la fel, primarul e la închisoare, condamnat pentru luare de mită, iar un banner vechi, cu ochii trişti ai lui Emilian Frâncu, mai închidea pe jumătate un stand abandonat.

”Billa are viermi” continuă: ”Billa are bariere”!

Mi-e drag ca sarea în ochi magazinul ăsta: poate pentru că e o cutie de tablă roşie aruncată nesimţit în buricul târgului, poate pentru surprizele de care au avut parte unii din clienţii lor...

De cumpărat mai cumpăram câte ceva de la ei. Până mai ieri, însă, când, intrând cu maşina în parcarea lor pentru a-i lua copilului ceva de mâncare (evident ambalat şi nu de la vitrina cu produse ”proaspete”), văd prin lunetă cum un tip în salopetă îmi face semne disperate cu mâinile. ”Ce s-a întâmplat?”, îl întreb pe agitat. ”De ce nu aţi oprit când v-am făcut semn!”, se răţoie salopeta la mine. ”Trebuie să vă dau cartela de acces în parcare!” ”Ce?”, îmi scapă din gură în pofida celor şapte ani de-acasă. Aflu apoi că, mai nou, la intrarea în parcare trebuie să iei o chestie ca să se ridice bariera, aceeaşi chestie permiţându-ţi ieşirea, după cumpărături, din parcarea supermarketului. ”Bine”, mi-am zis, ”atunci să mai vindeţi voi când oi mai cumpăra eu!”; am întors maşina în parcare şi am ieşit în stradă.

Idioţii care au gândit sistemul de bariere ca să nu mai parcheze la ei şi alţii în afara clienţilor sunt aceiaşi care s-au bucurat că supermarketul e amplasat în centrul oraşului, între principalele instituţii publice locale: primăria, consiliul judeţean & prefectura şi fiscul. Instituţii sau firme, însă, şi cu flux de vizitatori/clienţi care îşi mai lăsau, e-adevărat, maşinile temporar la Billa. Dacă vor să aibă parcarea doar pentru clienţii proprii, atunci să-şi mute hardughia de tablă roşie în afara oraşului, ca orice supermarket de bun-simţ (de exemplu Kaufland, Lidl de pe bd. Dem Rădulescu sau fostul Interex şi viitorul nu ştiu ce).

Ieşind furios în bulevardul Tudor Vladimirescu, am remarcat ca prim efect al măreţei măsuri de îmbarierare prezenţa în parcarea Billei a doar vreo 10 maşini cu totul, din care cred că una era a ălora de făceau service-ul la bariere. Şi m-am bucurat!