joi, 11 februarie 2016

Socoteli şi ciudăţenii

Fabuloaseînregistrările DNA cu medicul şpăgar din Oradea: dincolo de aritmetică şi mercurialul actualizat, la care se pare că era maestru (”5 litri de pălincă! Eu nici măcar nu pot înţelege! Vin la doctor... Pălinca e la nivel de 20 – 25 lei litru. (...) Vii cu 10 ouă şi un boţ de brânză şi... Ce să fac cu ele? Pune-mi 200 de lei şi-mi cumpăr eu câtă pălincă vreau”), doctorul supărat dă o vorbă pe cât de mare, pe atât de nepotrivită în gura lui: ”Şi niciodată ţara asta n-o să progreseze!”
Chestia e că nenorocitul chiar crede ce spune: în opinia lui, faptul că pacienţii nu săreau cu şpaga la nivelul aşteptat era considerat a fi o frână în dezvoltarea României. Păcat că o să-l condamne ăştia, că altfel, Doamne, cât de bun era de politician!

• • •

De ce să fie ciudăţenii doar la Bârlad? Dacă acolo acelaşi om este propus drept candidat la primărie de două partide, la noi acelaşi partid are, în fapt, doi candidaţi la primăria municipiului. Doar că la Moldova, onomastica este de-a dreptul delicioasă: Lefter este candidatul propus de Minciună!

• • •

1,55 euro. Cu atât a contribuit fiecare locuitor al României – de la cel cu ţâţa-n gură, pân’ la cel cu barba sură – la vindecarea rănilor după tragedia de la Clubul Colectiv. Suma totală plătită pentru spitalizări, ajutoare de deces, indemnizaţii acordate rudelor care au însoţit răniţii etc. este de 132.574.378 lei, adică aproape 29,5 milioane euro. Care, împărţiţi la cei (sub) 19 milioane de locuitori ai ţării, dau 1 euro şi 55 de cenţi.

luni, 8 februarie 2016

Antiprimăvară

Am fost duminică la o înmormântare la Vlădeşti. A murit un mare meşter olar, Constantin Arniceru, căruia îi datorez atât de mult din ceea ce fac acum, din lut. Şi, în ciuda solemnităţii şi durerii evenimentului, am reuşit să mă enervez din nou pe nesimţirea popească.

Pentru că, zice ”tradiţia” instituită de popii de la biserica din centrul comunei Vlădeşti, răposaţii nu mai au parte de oficierea cuvenitei slujbe în sfântul lăcaş. De teamă să nu li se strice odoarele, morţii sunt băgaţi acum într-un beci denumit pompos ”capelă mortuară”, la subsolul unei clădiri din dosul bisericii. Acolo, în întuneric şi într-un aer greu respirabil, se fac slujbele de înmormântare. Biserica nici măcar nu a fost deschisă pe timpul slujbei, iar singurul clopot care a bătut în dungă a fost cel al clopotniţei de la intrarea din cimitirul de peste drum.

Să mai zic că vizavi de biserică, lângă primărie, stă mândră ”casa parohială”, de fapt o construcţie pe două niveluri destinată popimii locale, iar în spatele bisericii, peste ”capela mortuară”, se ridică alte două niveluri ale unei construcţii ”la roşu” destinată tot unor utilizări laice?

• • •

Acum sunt sigur că se încălzeşte: au început să apară la televizor reclamele la leacuri împotriva ciupercii piciorului. Sincer, le aşteptam mai spre vară, pentru că de obicei primăvara este anotimpul medicamentelor la alergii, plus - din nou - cele împotriva dezagrementelor stomacale, că doar se apropie Paştele şi, ca români verzi, trebuie să dăm iar iama prin bucate.

• • •

A ajuns să-mi fie frică de Facebook. Cel puţin la noi, combinaţia dintre inconştienţa unora din cei care postează pe această reţea de ”socializare” (pe dracu’) şi iresponsabilitatea unor televiziuni care preiau şi difuzează pe nemestecate tot ce găsesc pe FB şi are sămânţă de scandal este una letală. Cazul cel mai recent este cel al profesorului de matematică de la Liceul ”Tudor Vianu”, acuzat de un coleg pe Facebook că îşi obligă elevii să se târască în genunchi pentru ca să le mărească nota. Duminică, zeci de elevi ai aceluiaşi liceu au manifestat în favoarea profesorului de matematică - făcut, între timp, de căcat de mai multe posturi de televiziune - afirmând, cu subiect, predicat şi martori aferenţi că postarea feibucistă e o minciună.

• • •

O imagine delicioasă: un ”deştept” care a forţat acum câteva zile bariera de pe str. Gib Mihăescu s-a pomenit prins între bariere de un acar mai nedus la biserică. Care a şi avut curajul de a veni lângă şoferul inconştient şi de a-i explica de ce e un prost şi, mai ales, de ce prostia lui e periculoasă.

• • •

Şi la final, două fotografii:

Iartă-mă Doamne, căci voi păcătui!

Cocoşul de ceramică şi vărul său, porumbelul