La început mi s-au părut cam deplasate... dar apoi, comparându-le cu seriozitatea scorţoasă din vremurile celelalte - de care prea puţini îşi mai aduc aminte - m-au amuzat. Aşa că le povestesc pe blog, nu pentru reclamă, ci pentru felul în care numele unor produse de papetărie pot aduce, chiar şi pentru o secundă, un zâmbet.
luni, 30 martie 2015
joi, 26 martie 2015
De prin jur
Aflu de pe net că
ediţia a doua a lucrării ”Encyclopedia of the American Constitution” are şase
volume, care totalizează 3200 de pagini. Constituţia Statelor Unite, semnată la
17 septembrie 1787 şi încă în vigoare, are 7 articole, întinse pe 5 pagini. Ce
ne mai place să complicăm lucrurile!
• • •
La o cramă (Recaş!),
să cumpăr o sticlă de vin. Casc de nesomn şi îi explic vânzătoarei că m-am
trezit de la cinci dimineaţă, ca să văd meciul dintre Simona Halep şi Serena
Williams de la Indian Wells. Care nici nu s-a mai ţinut din motive de abandon
al Serenei. Intră în vorbă un cuplu de vârstnici, care intraseră între timp în
magazin uitându-se după un demi-sec, şi discutăm apoi câteva minute – cinci
persoane complet necunoscute şi care nu se vor mai întâlni vreodată – despre ce
a făcut, ce va face şi ce şanse are sportiva română să câştige turneul. Şi
pentru asta: Mulţumesc, Simona Halep!
• • •
marți, 17 martie 2015
Publicitatea ”ştiinţifică”
Publicitatea nu mai are haz dacă nu a o faci ”ştiinţific”.
Adică dacă nu ai în spatele reclamei vreun institut, vreo asociaţie, ceva, care
să bage mâna în foc că produsul promovat e cel mai bun, mai recomandat şi mai
sănătos pentru tine. Moda pare că a prins şi pe la noi, astfel că mai multe
produse (cu care personal nu am nimic, doar că mă irită modul ăsta de
împopoţonare) îşi prezintă mândre institutele garante din dotare.
Unul din produse este cafeaua Doncafe, ”singura cafea din România premiată de institutul german DLG”
(pronunţat de-el-ghe, că sună mai deutsch).
Wer, bitte? DLG este de fapt Societatea de Agricultură Germană (Deutsche
Landwirtschafts-Gesellschaft) – o organizaţie internaţională non-profit (cum
zice Wiki), cu sediul în Frankfurt pe Main şi
cu activităţi în domeniile agriculturii şi produselor alimentare, pe care le şi
testează. De exemplu (conform www.dlg.org), cafeaua şi produsele asociate sunte
testate să nu aibă Ochratoxină A (o micotoxină produsă de un mucegai – cea mai
răspândită toxină din domeniul alimentar), salmonela, germeni, enterobacterii,
precum şi asupra proporţiei corecte de umiditate. Produsele de tip cappuccino
mai sunt testate în ceea ce priveşte înălţimea spumei sau durata ei. La fiecare
chestie se dau puncte, iar din toate rezultă punctajul în urma căruia se acordă
medaliile DLG – de aur, de argint sau de bronz. Evident, contra unei taxe. Asta
cam seamănă cu procedura prin care American Biographical Institute acordă
‘jdemii de titluri anual - precum ”Man of the Year”, ”Intellectual of the
Year”, ”International Peace Prize” şi alte câteva zeci - oricui e dispus să
plătească câteva sute de dolari. Cât priveşte partea cu ”singura cafea din România”, în lista cu acreditări date de DLG
cafelelor pe anul 2014 figurează 119 mărci, din care una din România – Doncafe,
una din Lichtenstein, una din Japonia, iar restul din câteva landuri germane
(de precizat că produsul din Lichtenstein se laudă şi el cu medalia de aur a
DLG - că doar de-aia a dat banii pe ea! -, iar pe cel din Japonia - o cafea instant - nu l-am găsit pe net). De unde
rezultă că, excepţie făcând nemţii, restul lumii nu prea se omoară să se
testeze şi să se medalieze la Societatea de Agricultură Germană.
Un alt produs care ne este vârât pe gât drept bun precum un medicament
este iaurtul Activia, recomandat de Societatea Română de Nutriţie. Societate pe al cărei site,
www.societateadenutritie.ro, cele mai proaspete (şi singurele, de altfel)
informaţii sunt despre un congres pe care SRN l-a organizat, în aprilie 2014, la Iaşi. Restul site-ului
e plin cu programul congresului, hoteluri recomandate şi, bineînţeles, taxele
de participare aferente - nimic despre structură, date de contact, program de activităţi
şi altele asemenea. A, şi încă ceva: la rubrica sponsori apare nimeni altcineva
decât Danone – adică tocmai producătorul iaurtului Activia (Şi, printre alţii,
Coca-Cola; pe când o recomandare a SRN-ului şi pentru celebra carbogazoasă?)
Preşedinta SRN, prof. univ. dr. Mariana Graur, este şefa Clinicii de Diabet, Nutriţie
şi Boli Metabolice din Iaşi, dar şi unul din realizatorii de materiale de la
televiziunea on-line sanatateatv.ro, unde pot fi urmărite şi alte materiale de
promovare (fără a menţiona litera ”P”) ale Danone.
Al treilea produs care are în spate ditamai organizaţia este pasta de dinţi Colgate, recomandată de Asociaţia Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România. Site-ul AMSPPR – www.dental.ro - este unul normal, adică are cam toate datele necesare, atât ale cartierului central, cât şi ale filialelor regionale. Singurul lucru care îmi rămâne între dinţi – ca să nu părăsesc domeniul – este sigla ”Colgate”, care figurează cu mândrie pe prima pagină a site-ului, la rubrica sponsori, şi care spune destule despre obiectivitatea recomandărilor celor de la AMSPPR.
miercuri, 11 martie 2015
Dintr-o carte
Citită recent: ”nu există nimic pe lumea asta ce omul n-ar face unui seamăn de-al său, (...) nu există nimic ce omul n-ar face pentru un seamăn”.
marți, 10 martie 2015
IRITS - ştiri pe dos
Un judecător a
fost condamnat la 22 de ani de închisoare pentru că ”vindea” sentinţe în cazuri
de insolvenţă în schimbul unor televizoare, ceasuri sau chiar mâncare. Eu cred
că judecătorii din completul care a dat o sentinţă atât de aspră colegului lor
au vrut să-l pedepsească pentru că le strica piaţa cu tarifele ălea jenante.
• • •
Miron Cozma se
consideră ”victimă” a mineriadei din iunie 1990, pentru că la CEDO i-au admis o
plângere în sensul ăsta. În acest caz, dacă tot s-a redeschis dosarul faptei,
eu aştept să-l condamne pentru toţi morţii, răniţii şi toate distrugerile de atunci
pe Marian Munteanu.
• • •
Primarul
Ploieştiului, cercetat într-un dosar de corupţie, şi-a dat demisia la nici o
săptămână după ce a fost arestat preventiv pentru 30 de zile. Ca locuitor al
unui oraş în care, doar în ultimii 10 ani, doi primari – cercetaţi şi ei în arest preventiv pentru corupţie - nu au dat drumul la scaun decât la claxonul dubei care îi aştepta în poartă să îi conducă la penitenciar pentru executarea de condamnări definitive la
închisoare, nu pot decât să apreciez gestul edilului
ploieştean.
• • •
Nemţii nu s-au
supărat pentru broşura aniversară a relaţiilor româno-germane, pe coperta
căreia steagul negru-roşu-galben acoperea conturul Franţei, în loc de cel al Germaniei. De ce ar fi făcut-o? Pun pariu că unii chiar au
frisonat la gândul unei posibile reeditări a verii fierbinţi a lui ’40. E clar însă că de
când la Cotroceni se vorbeşte fluent germana, MAE – fie direct, fie prin ICR
sau prin Agerpres - dă cu bâta în balta francezilor de câte ori are ocazia:
după ce în februarie, pe invitaţii la dineul în cinstea vizitei lui Iohannis i-a împărţit ”în două cete, în smintiţi şi în mişei”
(a se citi ”indezirabil” sau ”scârbos”), la doar o lună distanţă a băgat pe şest tot Hexagonul
în parohia doamnei Merkel.
• • •
Deputaţii PMP
s-au alăturat foştilor pepededişti (acum rebotezaţi Partidul Naţional Democrat)
imediat după condamnarea definitivă şi în direct a lui Dan Diaconescu. Ţinând
cont că fondatorii ambelor partide – Elena Udrea şi Dan Diaconescu – sunt acum
după gratii pentru diverse stagii, uniunea mi se pare mai mult decât firească.
Aştept să apară şi alte adeziuni.
• • •
Abonați-vă la:
Postări (Atom)