luni, 30 martie 2015

Papetărie cu umor

La început mi s-au părut cam deplasate... dar apoi, comparându-le cu seriozitatea scorţoasă din vremurile celelalte - de care prea puţini îşi mai aduc aminte - m-au amuzat. Aşa că le povestesc pe blog, nu pentru reclamă, ci pentru felul în care numele unor produse de papetărie pot aduce, chiar şi pentru o secundă, un zâmbet.




joi, 26 martie 2015

De prin jur

Aflu de pe net că ediţia a doua a lucrării ”Encyclopedia of the American Constitution” are şase volume, care totalizează 3200 de pagini. Constituţia Statelor Unite, semnată la 17 septembrie 1787 şi încă în vigoare, are 7 articole, întinse pe 5 pagini. Ce ne mai place să complicăm lucrurile!

• • •

La o cramă (Recaş!), să cumpăr o sticlă de vin. Casc de nesomn şi îi explic vânzătoarei că m-am trezit de la cinci dimineaţă, ca să văd meciul dintre Simona Halep şi Serena Williams de la Indian Wells. Care nici nu s-a mai ţinut din motive de abandon al Serenei. Intră în vorbă un cuplu de vârstnici, care intraseră între timp în magazin uitându-se după un demi-sec, şi discutăm apoi câteva minute – cinci persoane complet necunoscute şi care nu se vor mai întâlni vreodată – despre ce a făcut, ce va face şi ce şanse are sportiva română să câştige turneul. Şi pentru asta: Mulţumesc, Simona Halep!

• • •

La invitaţia primăriei de a participa la ”Ora Pământului 2015” prin stingerea iluminatului public la sediul propriu sâmbătă, 28 martie, între orele 20.30 – 21.30, o instituţie publică trimite o adresă drept răspuns. Este semnată de 3 persoane – şeful instituţiei, secretarul şi directorul general – şi în ea este indicată o persoană de contact cu care să se ţină legătura pentru ”stabilirea detaliilor organizatorice” (îmi e complet neclar ce organizare trebuie să faci ca să opreşti un bec!). În adresă se menţionează că persoana de contact poate fi contactată (evident!) la... şi sunt înşiruite trei numere de telefon (toate ale instituţiei – cu indicarea interiorului, nici unul efectiv al persoanei respective). Am încercat să dau de omul acela de două ori, fără succes. Am renunţat; dar păstrez adresa instituţiei ca pe un exemplu de formă fără fond şi ineficienţă româneşti.

marți, 17 martie 2015

Publicitatea ”ştiinţifică”

Publicitatea nu mai are haz dacă nu a o faci ”ştiinţific”. Adică dacă nu ai în spatele reclamei vreun institut, vreo asociaţie, ceva, care să bage mâna în foc că produsul promovat e cel mai bun, mai recomandat şi mai sănătos pentru tine. Moda pare că a prins şi pe la noi, astfel că mai multe produse (cu care personal nu am nimic, doar că mă irită modul ăsta de împopoţonare) îşi prezintă mândre institutele garante din dotare.

Unul din produse este cafeaua Doncafe, ”singura cafea din România premiată de institutul german DLG” (pronunţat de-el-ghe, că sună mai deutsch). Wer, bitte? DLG este de fapt Societatea de Agricultură Germană (Deutsche Landwirtschafts-Gesellschaft) – o organizaţie internaţională non-profit (cum zice Wiki), cu sediul în Frankfurt pe Main şi cu activităţi în domeniile agriculturii şi produselor alimentare, pe care le şi testează. De exemplu (conform www.dlg.org), cafeaua şi produsele asociate sunte testate să nu aibă Ochratoxină A (o micotoxină produsă de un mucegai – cea mai răspândită toxină din domeniul alimentar), salmonela, germeni, enterobacterii, precum şi asupra proporţiei corecte de umiditate. Produsele de tip cappuccino mai sunt testate în ceea ce priveşte înălţimea spumei sau durata ei. La fiecare chestie se dau puncte, iar din toate rezultă punctajul în urma căruia se acordă medaliile DLG – de aur, de argint sau de bronz. Evident, contra unei taxe. Asta cam seamănă cu procedura prin care American Biographical Institute acordă ‘jdemii de titluri anual - precum ”Man of the Year”, ”Intellectual of the Year”, ”International Peace Prize” şi alte câteva zeci - oricui e dispus să plătească câteva sute de dolari. Cât priveşte partea cu ”singura cafea din România”, în lista cu acreditări date de DLG cafelelor pe anul 2014 figurează 119 mărci, din care una din România – Doncafe, una din Lichtenstein, una din Japonia, iar restul din câteva landuri germane (de precizat că produsul din Lichtenstein se laudă şi el cu medalia de aur a DLG - că doar de-aia a dat banii pe ea! -, iar pe cel din Japonia - o cafea instant - nu l-am găsit pe net). De unde rezultă că, excepţie făcând nemţii, restul lumii nu prea se omoară să se testeze şi să se medalieze la Societatea de Agricultură Germană.

Un alt produs care ne este vârât pe gât drept bun precum un medicament este iaurtul Activia, recomandat de Societatea Română de Nutriţie. Societate pe al cărei site, www.societateadenutritie.ro, cele mai proaspete (şi singurele, de altfel) informaţii sunt despre un congres pe care SRN l-a organizat, în aprilie 2014, la Iaşi. Restul site-ului e plin cu programul congresului, hoteluri recomandate şi, bineînţeles, taxele de participare aferente - nimic despre structură, date de contact, program de activităţi şi altele asemenea. A, şi încă ceva: la rubrica sponsori apare nimeni altcineva decât Danone – adică tocmai producătorul iaurtului Activia (Şi, printre alţii, Coca-Cola; pe când o recomandare a SRN-ului şi pentru celebra carbogazoasă?) Preşedinta SRN, prof. univ. dr. Mariana Graur, este şefa Clinicii de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice din Iaşi, dar şi unul din realizatorii de materiale de la televiziunea on-line sanatateatv.ro, unde pot fi urmărite şi alte materiale de promovare (fără a menţiona litera ”P”) ale Danone.

Al treilea produs care are în spate ditamai organizaţia este pasta de dinţi Colgate, recomandată de Asociaţia Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România. Site-ul AMSPPR – www.dental.ro - este unul normal, adică are cam toate datele necesare, atât ale cartierului central, cât şi ale filialelor regionale. Singurul lucru care îmi rămâne între dinţi – ca să nu părăsesc domeniul – este sigla ”Colgate”, care figurează cu mândrie pe prima pagină a site-ului, la rubrica sponsori, şi care spune destule despre obiectivitatea recomandărilor celor de la AMSPPR.

miercuri, 11 martie 2015

Dintr-o carte

Citită recent: ”nu există nimic pe lumea asta ce omul n-ar face unui seamăn de-al său, (...) nu există nimic ce omul n-ar face pentru un seamăn”.

marți, 10 martie 2015

IRITS - ştiri pe dos

Un judecător a fost condamnat la 22 de ani de închisoare pentru că ”vindea” sentinţe în cazuri de insolvenţă în schimbul unor televizoare, ceasuri sau chiar mâncare. Eu cred că judecătorii din completul care a dat o sentinţă atât de aspră colegului lor au vrut să-l pedepsească pentru că le strica piaţa cu tarifele ălea jenante.

• • •

Miron Cozma se consideră ”victimă” a mineriadei din iunie 1990, pentru că la CEDO i-au admis o plângere în sensul ăsta. În acest caz, dacă tot s-a redeschis dosarul faptei, eu aştept să-l condamne pentru toţi morţii, răniţii şi toate distrugerile de atunci pe Marian Munteanu.

• • •

Primarul Ploieştiului, cercetat într-un dosar de corupţie, şi-a dat demisia la nici o săptămână după ce a fost arestat preventiv pentru 30 de zile. Ca locuitor al unui oraş în care, doar în ultimii 10 ani, doi primari – cercetaţi şi ei în arest preventiv pentru corupţie - nu au dat drumul la scaun decât la claxonul dubei care îi aştepta în poartă să îi conducă la penitenciar pentru executarea de condamnări definitive la închisoare, nu pot decât să apreciez gestul edilului ploieştean.

• • •

Nemţii nu s-au supărat pentru broşura aniversară a relaţiilor româno-germane, pe coperta căreia steagul negru-roşu-galben acoperea conturul Franţei, în loc de cel al Germaniei. De ce ar fi făcut-o? Pun pariu că unii chiar au frisonat la gândul unei posibile reeditări a verii fierbinţi a lui ’40. E clar însă că de când la Cotroceni se vorbeşte fluent germana, MAE – fie direct, fie prin ICR sau prin Agerpres - dă cu bâta în balta francezilor de câte ori are ocazia: după ce în februarie, pe invitaţii la dineul în cinstea vizitei lui Iohannis i-a împărţit ”în două cete, în smintiţi şi în mişei” (a se citi ”indezirabil” sau ”scârbos”), la doar o lună distanţă a băgat pe şest tot Hexagonul în parohia doamnei Merkel.

• • •

Deputaţii PMP s-au alăturat foştilor pepededişti (acum rebotezaţi Partidul Naţional Democrat) imediat după condamnarea definitivă şi în direct a lui Dan Diaconescu. Ţinând cont că fondatorii ambelor partide – Elena Udrea şi Dan Diaconescu – sunt acum după gratii pentru diverse stagii, uniunea mi se pare mai mult decât firească. Aştept să apară şi alte adeziuni.

• • •

Slavă Domnului că a ieşit preşedinte Iohannis! Altfel, DN 7, cel puţin pe porţiunea care leagă Piteştiul de Râmnicu Vâlcea, ar fi fost iarăşi o colecţie de cratere după iarna asta. Dar aşa, cu sasul care face naveta în convoiul de maşini negre cu girofaruri cam în fiecare week-end pe ruta Bucureşti – Sibiu (vinerea) şi retur (duminica), toate gropile din carosabil sunt astupate imediat ce apar, nemaiavând răgazul necesar să zdruncine amortizoare şi să ovalizeze jenţi.