miercuri, 26 august 2015

Estivale la final: farmacii, Schengen şi gunoaie

În zona Traian, ceva mai sus de Complexul  ”24 de trepte” (unde oricum funcţionează o farmacie din lanţul ”Băjan”), stă să se deschidă o altă farmacie, ”Dona”, plasată ”strategic” între mai vechile ”Sensiblu” şi ”Catena”. Aşadar patru farmacii pe o distanţă de aproximativ 100 m. Cât naiba de bolnavi suntem?

• • •

Are şi respingerea intrării în Schengen avantajele ei: pentru că face parte din acest spaţiu şi pentru că de aici au cale liberă până hăt, departe în toate colţurile UE, Ungaria vecină e asaltată de refugiaţii din Africa şi din Asia şi transpiră de zor lucrând la gardul ăla de sârmă de la graniţa cu Serbia. În schimb, la noi ajung numai refugiaţii clandestini ascunşi prin câte un TIR cu GPS-ul defect care confundă Budapesta cu Bucureştiul. ”Ghinion”, cum a zis prezindenţiabilul sas.

• • •

În oraş e în plină desfăşurare încă un un război între două firme care se bat pe gunoaiele locuitorilor (ca picanterie: firma Urban, care acum nu se dă dusă de la gunoiul râmnicenilor deşi nu mai are nici un temei legal pentru prezenţa în oraş după câştigarea licitaţiei de către Romprest, se lupta, acum 8 ani, cu firma Rosal, care, la fel, nu se dădea dusă de lângă acelaşi gunoi). Până la urmă, după ce ”modelul industrial” a picat şi a lăsat oraşul plin de locuri virane şi clădiri abandonate în care duduiau pe vremuri fabricile comuniste, după ce şi ”modelul turistic” a căzut în derizoriu pe motiv de lipsă de obiective turistice care să aducă vreun turist întreg la minte pe aceste meleaguri, poate că ”modelul deşeuri” este singurul viabil pentru Râmnicu Vâlcea.

luni, 24 august 2015

Din vacanţă

Aflat la mare pentru câteva zile (Mamaia), am dat o fugă până la Balchik. Deşi parcursesem doar o sută de kilometri, parcă marea de acolo nu era aceeaşi cu cea de la Mamaia: după două zile de valuri tulburi, maronii şi cu alge care se spărgeau pe plajele din nordul Constanţei, dădeam de o Mare Neagră limpede, de un turcoaz exotic, întinsă calmă la poalele ”Cuibului Liniştit”. Şi plină de peşti - mărturie zecile de pescăruşi şi albatroşi care pescuiau cu sârg şi spor în largului micului port. Am mâncat pe o terasă deasupra mării o mâncare bună, la un preţ decent, am făcut ceva cumpărături cu leva, lei, euro, dar şi cu cardul şi una peste alta m-am bucurat de liniştea de acolo. Iar înainte ca o ploaie torenţială de vară să spele Balchikul din vârful dealurilor până pe plaje, am apucat să fac şi o fotografie panoramică.

• • •

Căutând pe net să aflu ceva informaţii despre rezultatele Simonei Halep în turneul de la Cincinnati, dau de Tennis Channel Everywhere. Care, accesat, mi-a arătat că nici ”everywhere”-ul ăsta nu mai înghite chiar orice, cu atât mai puţin Bucureştiul şi România.

 • • •

Am apreciat din star iniţiativa celor de la ACR: ”Carte de salvare la bord” şi m-am raliat ei imediat: am găsit linkul de unde să descarc documentul aferent maşinii pe care o conduc şi am trimis un e-mail la adresa indicată, menţionând adresa poştală unde să primesc autocolantul aferent. Mesajul mi-a fost returnat în ziua următoare, având la CC adresa de e-mail a ACR-ului de la Vâlcea, după care totul a murit: nu am primit nici un sticker şi nici vreun semn că i-ar păsa cuiva pe aici de chestia asta. O altă iniţiativă consumată în stil pur românesc: începe spectacular, cu surle şi trâmbiţe, şi se termină flasc, ca o ejaculare precoce care nu satisface pe nimeni.