Duşuri reci

Am fost trei zile (nici alea întregi) la Cluj, unde am rezolvat printr-o operaţie o problemă medicală. Bucuria reuşitei s-a adăugat celei de a revedea - chiar dacă din acelaşi motiv: probleme de sănătate - acest oraş: curat, viu, de bun-simţ, unde eşti tratat relativ normal, dar, oricum, incomparabil cu vechiul Regat. A doua zi după ce am revenit la Râmnicu Vâlcea, un nesimţit aşezat în parcarea Lidl de pe strada Dacia pe două locuri rezervate pentru ”mama şi copilul” m-a adus cu picioarele pe pământ. Welcome back home!

• • •

Asigurările obligatorii pentru case s-au mai modificat o dată. Adică acum nu mai poţi să-şi faci asigurarea obligatorie, la care să adaugi câteva extraopţiuni. Deci la modul obligatoriu eşti asigurat pentru cutremur, inundaţii (nu de la apa lăsată deschisă de vecinii de deasupra) sau alunecări de teren. Dacă vrei să ai şi protecţie suplimentară, trebuie să-ţi mai faci o asigurare, facultativă, care să te protejeze împotriva unor necazuri mult mai probabile: explozie de la gaze, incendiu, prăbuşire peste casă de obiecte (inclusiv - m-am amuzat, oarecum - aparate de zbor), trăsnete etc. Locuind la o casă, doar cu parter, în oraş, departe de albia unui râu - altfel spus cu şanse mici de necazuri din cele de pe lista asigurărilor obligatorii - am spus ”pas” înnoirii asigurării obligatorii PAD şi am ales una facultativă, mai ieftină cu vreo cinci euro şi mult mai ancorată în realitate, minunându-mă de încăpăţânarea cu care ţara asta tot încearcă să ţi-o tragă la fiecare colţ de stradă.

• • •

Fiind oarecum responsabil cu programul manifestărilor dedicate Zilei Imnului Naţional, organizate la Râmnicu Vâlcea la finele lunii iulie, am început să fiu sunat de oameni care mai de care mai interesa(n)ţi.
Unul dintre ei zice că e de la Pro Tv. Mă bucur, gândindu-mă că postul bucureştean ar fi interesat de promovarea evenimentelor. Aş, da de unde? Tipul vrea doar să-mi propună o formaţie de cântăreţi (sau de dansatori?), promiţându-mi că în cazul în care vom accepta oferta lor vom fi promovaţi pe Pro TV, pe Pro TV Internaţional şi mai ştiu eu pe unde dracu'. Îi spun să-mi trimită oferta pe e-mail, pentru analiză (ce analiză? programul era deja făcut!), constatând că zvonurile despre groapa în care se afundă postul din Pache Protopopescu par să fie reale de vreme ce oamenii de acolo au ajuns să pomită spaţiu de emisie doar-doar îi bagi în seamă cu vreun biznis de doi (ei, nu chiar) lei.
Acum câteva zile mă sună altul, de pe un fix de Bucureşti, care se recomandă că e de la Ministerul Culturii şi că ar fi interesat de programul de la Râmnicu Vâlcea. Mă (iarăşi) bucur... etc. De data asta, mi se propune o trupă, ”băieţii lui Moga”, tot aşa, pentru un contract, ca să facă şi ei ceva, aici. Îl pun pe binevoitorul impresar amator (oare?) să mă contacteze pe e-mail şi închid, întrebându-mă ce treabă are Marius Moga cu Ministerul Culturii şi cu cultura, în general.