De cumpărat mai cumpăram câte ceva de la ei. Până mai ieri, însă, când, intrând cu maşina în parcarea lor pentru a-i lua copilului ceva de mâncare (evident ambalat şi nu de la vitrina cu produse ”proaspete”), văd prin lunetă cum un tip în salopetă îmi face semne disperate cu mâinile. ”Ce s-a întâmplat?”, îl întreb pe agitat. ”De ce nu aţi oprit când v-am făcut semn!”, se răţoie salopeta la mine. ”Trebuie să vă dau cartela de acces în parcare!” ”Ce?”, îmi scapă din gură în pofida celor şapte ani de-acasă. Aflu apoi că, mai nou, la intrarea în parcare trebuie să iei o chestie ca să se ridice bariera, aceeaşi chestie permiţându-ţi ieşirea, după cumpărături, din parcarea supermarketului. ”Bine”, mi-am zis, ”atunci să mai vindeţi voi când oi mai cumpăra eu!”; am întors maşina în parcare şi am ieşit în stradă.
Idioţii care au gândit sistemul de bariere ca să nu mai parcheze la ei şi alţii în afara clienţilor sunt aceiaşi care s-au bucurat că supermarketul e amplasat în centrul oraşului, între principalele instituţii publice locale: primăria, consiliul judeţean & prefectura şi fiscul. Instituţii sau firme, însă, şi cu flux de vizitatori/clienţi care îşi mai lăsau, e-adevărat, maşinile temporar la Billa. Dacă vor să aibă parcarea doar pentru clienţii proprii, atunci să-şi mute hardughia de tablă roşie în afara oraşului, ca orice supermarket de bun-simţ (de exemplu Kaufland, Lidl de pe bd. Dem Rădulescu sau fostul Interex şi viitorul nu ştiu ce).
Ieşind furios în bulevardul Tudor Vladimirescu, am remarcat ca prim efect al măreţei măsuri de îmbarierare prezenţa în parcarea Billei a doar vreo 10 maşini cu totul, din care cred că una era a ălora de făceau service-ul la bariere. Şi m-am bucurat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu