Un vot nervos, sau despre cum au ales latinii un preşedinte saxon

Votul din turul II al prezidenţialelor n-a fost unul preponderent negativ, chiar dacă resentimentele împotriva lui Victor Ponta i-au animat pe mulţi la momentul punerii ştampilei. Votul de duminica trecută a fost unul plin de draci, un vot iritat, un vot aidoma unei rafale de pufnituri la o oală Kukta sub care nişte idioţi au făcut prea mult foc. Cei care au reuşit duminică, 16 noiembrie, să răstoarne tradiţia alegerilor în două tururi şi să facă prezenţa la vot mai mare decât în turul I au votat, în primul rând, la nervi: cei din diaspora – enervaţi de cei care şi-au bătut joc de ei la primul tur şi i-au lăsat să aştepte, cu orele şi degeaba, în faţa secţiilor de vot de la ambasade şi consulate; cei din ţară – enervaţi că Regatul Roşu şi România Rurală fac iarăşi legea pentru o ţară întreagă. Genetic vorbind, la acest scrutin sângele de sorginte meridională - iute şi fierbinte a făcut legea în faţa celui balcanic - molcom şi călduţ.

Ca un paradox, aceşti români nervoşi au votat cu un candidat ale cărui calm şi apatie tind să devină proverbiale şi care au făcut, deja, obiectul primelor bancuri; sau, revenind tot la genetică, atitudinea latină a dus la alegerea unui preşedinte saxon!

Suntem un popor teribil de complicat, dar care, de duminică, începe să devin ceva mai simpatic.