Locale

Mi s-a umplut curtea cu nou-născuţi... de tot felul. Celor 45 de pui eclozaţi de clocitoare chiar de Paşti - şi care acum sunt bine mersi şi toacă tot ce prind în câteva minute – li s-au adăugat 3 pisoi, plus un cuib ascuns dibaci într-o ţeavă din structura de rezistenţă a boltei de viţă de vie, în care am putut – doar cu camera telefonului şi cu flash-ul activ – să număr 7 ciocuri ale puilor unui fel de pasăre, cam cât vrabia, dar ceva mai colorată (asta că i-am văzut pe cei doi părinţi care se agitau prin preajma mea). Ăstora din urmă, ca să-i apăr de ploi, le-am montat şi o umbrelă deasupra. Deci din punct de vedere neonatologic stau foarte bine!

• • •

Am fost acum două week-end-uri să văd vila unei cunoştinţe de la Vlădeşti, pe deal în sus, spre Lacul Frumos. Casa frumos construită, chibzuit, cu spaţii mari, aerisite, cu o terasă numai bună de stat cu orele la un pahar de vorbă... În schimb, poziţia era una extrem de prost aleasă: faţada casei (pe care se găsea şi balconul unui dormitor de la etaj) era la doi metri de uliţa de acces; dinspre toate patru laturile te uitai la alte vile construite în jur; colac-peste-pupăză, duminică dimineaţa toată zona răsuna de manelele lui Salam, difuzate generos de locatarii unei vile în construcţie din apropiere. Mare păcat!

  

• • •

Vorbesc cu o doamnă în timp ce eram în Parcul Mircea cel Bătrân cu ocazia manifestărilor ”Râmnic627”. Îmi spune contrariată: ”nu ştiam că se organizează astfel de evenimente aici”. O iau cu binişorul: ”păi nu aţi citit în ziare, că a apărut peste tot, şi la televiziunile locale?”. ”A, nu”, îmi răspunde doamna, ”că nu citesc ziarele şi la teveu mă uit doar la filme”. ”Atunci prin oraş, nu aţi văzut afişele, sau bannerele?” ”Nu, că nu prea ies...” mi se răspunde. ”Dar pe site-ul primăriei, sau pe Facebook?”, mai fac o ultimă încercare; se uită mirată la mine, aproape ofensată că aş bănui-o de astfel de preocupări. Mă abţin cu greu să nu îi cer adresa cu promisiunea că data viitoare când se va mai organiza ceva similar îi voi trimite o înştiinţare acasă, prin poştă.

• • •

Am avut maşina două zile în service, pentru nişte reparaţii la un prag, şi iar am ajuns să mă enervez de ce văd în postura de pieton. De data asta a fost un copăcel de pe str. General Magheru, rupt la jumătate, în bătaie de joc, de nişte nenorociţi. L-am sunat pe şeful de Spaţii Verzi şi i-am spus ce văzusem; mi-a răspuns cu o voce amară, plină de obidă: ”l-am văzut, domnule, l-am văzut de ieri, dar n-am vrut să-l iau şi am zis că să-l las acolo, măcar o zi, ca să vadă toţi care trec ce fel de oameni trăiesc în oraşul ăsta!”. La câteva zile distanţă, aflu că numărul copăceilor astfel rupţi a ajuns la 6!