Este, până la
urmă, o chestiune de termeni. ”Refugiat”
înseamnă (în DEX) ”o persoană care s-a
retras undeva sau la cineva spre a se adăposti, spre a găsi sprijin sau
ocrotire în faţa unei primejdii, a unei neplăceri etc.”
Refugiat din calea
războiului din Siria (sau din alte ţări islamice de pe-acolo) ar însemna, ca
atare, cineva care îşi caută adăpost în cea mai apropiată zonă sigură, unde ar găsi
şi confortul necesar, economic, ba chiar şi pe cel religios. Pentru sirienii şi
irakienii pribegi, destinaţii mult mai la îndemână ar fi Egiptul, sau Iordania,
sau Libanul, sau Iranul, sau Turcia. Afganii, că mai sunt şi din aceştia, pot
cere adăpost în Pakistanul învecinat sau în India, ambele state democratice.
Dar nu, ei, ”refugiaţii”
vor musai în Europa; şi nici în oricare parte din Europa, ci fix în buricul ei, adică
în Germania şi eventual prin alte ţări de pe-acolo. Asta – ca să revenim tot la
termeni – nu mai e o chestiune de refugiere, ci de migraţie. Sau, în ultimă
instanţă, de colonizare.
Nu merg aşa
departe în a acuza pe fiecare din protagoniştii ştirilor din ultimele luni de o
acţiune conştientă în direcţia asta. Dar sunt convins că, urmare a unor manevre
politice, amplificate şi de interesele financiare ale traficanţilor de
persoane, aici s-a ajuns.
Citesc că pe
adresa primăriei din Munchen a fost depusă o petiţie a unui musulman din Olanda
care cere interzicerea Oktoberfest-ului pe motiv că un eveniment ”anti-islamic”
şi care ar putea să-i ofenseze pe ”refugiaţii” din Irak şi din Siria. Oktoberfest-ul,
care datează din 1810.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu