Sterilizarea ţigăncilor nu este soluţia, dar o soluţie există!

Preambul foarte scurt şi (sper) lămuritor: sterilizarea forţată a ţigăncilor cu prea mulţi copii (idee lansată de un consilier liberal din Alba Iulia) sau sterilizarea voluntară a aceloraşi ţigănci, în schimbul unor sume de bani (scoasă pe piaţă de naţionaliştii autonomi din Timişoara) sunt aberaţii şi contravin tuturor regulilor – fie ele legi lumeşti, precepte religioase sau pur şi simplu ale bunului simţ. Dar în acelaşi timp, pentru a obţine un rezultat similar, se poate discuta despre o altfel de sterilizare - dar una de natură financiară.

Sunt destul de multe cazuri – şi nu doar în rândul ţiganilor – în care copiii sunt făcuţi la intervale clar stabilite, de câte doi ani – respectiv trei ani, dacă au ”norocul” să li se nască vreun copil cu handicap - pentru a se menţine astfel constantă sursa de venit reprezentată de alocaţia pentru creşterea copilului. Ce se întâmplă apoi cu aceşti copii care îşi pierd destul de rapid ”calitatea” de aducători de bani în familie e uşor de văzut pe toate străzile, fie ele din ţara asta sau de aiurea, de prin lume: sunt folosiţi la cerşit – eventual sub atenta supraveghere a mamelor! - ajung infractori şi mulţi dintre ei înfundă puşcăriile.

Dacă, însă, ar fi aplicat un cadru legal care să se opună acestei ”utilizări” a copiilor, fenomenul naşterilor de dragul alocaţiei ar înceta de la sine. Pentru aceasta, ar fi de-ajuns ca fiecare familie aflată în situaţie de risc social (asta fiind denumirea ”politic corectă” a multor asocieri a doi adulţi uniţi de ajutorul social, de lipsa oricărui îndemn spre muncă şi de consumul regulat de băuturi alcoolice) să fie evaluată de o structură de protecţie a drepturilor copilului la fel de eficientă şi de dură ca în Statele Unite, care să stabilească dacă poate - sau nu - să crească un copil. Iar dacă nu poate, copilul să fie preluat – in his best interest - de autorităţi într-un centru comunitar, urmând a fi încredinţat spre creştere unei familii adoptive sau unui asistent maternal: sunt şanse infinit mai mari ca acel copil să se dezvolte mult mai aproape de normal decât în familia care l-a conceput doar ca pe o sursă de venit. Evident, ”părinţii” biologici nu vor primi nimic de la stat de pe urma acestuia; ca urmare, pentru că nici unei femei din această categorie nu-i va conveni să stea nouă luni cu burta la gură pe degeaba, fenomenul naşterilor doar de dragul de mai aduce un ban în casă din alocaţia nou-născutului se va diminua cu siguranţă. Iar din punctul de vedere al contribuabilului, mai curând aş da bani pentru creşterea unui copil prin intermediul unui centru comunitar sau al unui asistent maternal, decât să plătesc pentru puturoşenia şi gâtul uscat a unor descreieraţi ai căror copii, după ce vor creşte mari, mă vor jefui la colţ de stradă.

Şi gestul naţionaliştilor bănăţeni, şi ieşirea penelistului din Alba Iulia sunt reacţii - chiar dacă extreme – produse în urma unei stări de fapt: suntem înconjuraţi din ce în ce mai mult de iresponsabili care procrează cu spor din raţiuni cu totul altele decât cele care animă o familie normală. Iar spaima mea cea mai mare nu este neapărat aceea că în câteva decenii raportul dintre etnii în ţară se va fi modificat simţitor, ci că, peste aceleaşi câteva – nu multe – decenii, ţara asta va fi un loc în care nu se va putea trăi normal din cauza crimelor, jafurilor şi violurilor scăpate de sub orice control.