Am trecut pe la Laurenţiu Pietraru (Horezu, strada Tudor Vladimirescu nr. 26), cunoştinţă veche, de pe la începuturile carierei mele de ceramist. M-am bucurat să văd că şi-a finalizat proiectul unui magazin de ceramică de-a dreptul fabulos, care-l scoate în evidenţă în rândul comercianţilor aliniaţi la intrarea în Horezu dinspre Râmnicu Vâlcea, majoritatea lor neavând vreo treabă cu ceramica, cu artizanatul şi chiar extrem de puţin cu România. De altfel, în magazinul familiei Pietraru, alături de ceramica făcută de ei - deosebită - se găsesc creaţii ale altor meşteşugari adevăraţi din ţară şi - deloc - produse chinezeşti sau bulgăreşti (adică matriţate). Oricum, dincolo de asta, magazinul sub formă de ulcior chiar le-a ieşit!
În Piaţa Mare din Sibiu, în week-end-ul trecut, fântâna arteziană din mijloc, din motive pe care nu le cunosc, nu a funcţionat. Împinşi de căldura de aproape 30 de grade, porumbeii - care sunt o adevărată marcă a locului - şi-au învins până la urmă teama (nu foarte puternică, totuşi!) de oameni şi au venit, de-a lungul întregii zile, să bea apă din chiveta de piatră a cişmelei publice de aici: spectacolul aglomerării de pene, aripi şi stropi de apă a fost superb!
Dovedind o logică şuie, taximetritul din imagine şi-a închipuit că dacă ocupă doar o parte din locul destinat persoanelor cu handicap face mai puţin rău decît dacă parchează chiar pe mijlocul spaţiului cu destinaţie specială.
• • •
Am urmărit la televizor o ştire cu două familii de ţingani, rude între ele, başca vecine de palate, care s-au luat la bătaie, după bâlciul de la Costeşti, de Sfânta Marie, pe motiv că una avea un Ferrari şi alta nu. Nu asta ar fi ieşit din comun, cât menţiunea că armele folosite au fost săbii, cuţite şi lopeţi. Nu am reuşit să mă dumiresc, de când am aflat informaţia şi până în prezent, ce ar fi putut face ţiganii ăia prin curtea palatului cu lopeţile, care sunt nişte unelte, adică se folosesc la muncă.
Interesante articolele ! Sunteti foarte buni in ceea ce faceti !
RăspundețiȘtergere