Crăciun fericit!

Vineri am cumpărat un ornament de Crăciun. Este o aşa-numită ”Piramidă de Crăciun”, specifică nemţilor, mai mult, un ansamblu rotativ pus în mişcare de căldura lumânărilor care învârte o elice. Totul din lemn. Am cumpărat decoraţiunea de la magazinul second-hand din capătul străzii, unde mă duc de vreo două-trei ori pe lună, chiar şi doar pentru a mă pierde printre miile de articole aduse, cele mai multe, din Germania. Piramida mea de Crăciun a costat 10 lei. Doar atât. Era ambalată în cutia originală, cu distanţierele originale din carton (pentru transportare în siguranţă) şi cu instrucţiunile în germană. Paletele elicei, detaşabile, erau puse, toate opt, cu grijă într-o punguţă, astfel încât să nu se rupă.

 

 Nu este prima dată când mi se întâmplă asta: am păţit-o şi cu o maşină de tocat Moulinex (veche de prin ’76, cu instrucţiunile originale şi cu toate accesoriile, producătoare, e-adevărat, al unui zgomot de nu se mai aud doi oameni vorbind lângă ea, dar pe care am văzut-o tocând carnea pentru cârnaţi rezultată dintr-un porc întreg în doar o oră, fără pauză), cu un dispozitiv din oţel inoxidabil pentru făcut tăieţei de casă (pe care am dat 40 de lei şi pe care l-am văzut apoi nou – într-o ediţie uşor modificată – la preţul de 250 lei) sau cu o reproducere a ieslei din Betleem (în care toate cele nouă figurine din porţelan de aproximativ 1-2 cm înălţime erau ambalate individual, în câte o punguţă de plastic, totul pus în cutia iniţială). Mă impresionează grija şi atenţia cu care oameni situaţi la nişte mii de kilometri de mine (dar şi la nişte decenii bune distanţă, pare-se) au pregătit şi ambalat aceste articole, spre o ulterioară folosinţă. Nu ştiu dacă au primit ceva atunci când le-au dat, dacă a fost vreun interes pecuniar sau pur şi simplu le-au donat. Dar au stat şi au căutat punguţe, cartoane, toate măruntele accesorii precum şi cutiile originale pentru ca întreg articolul să arate cât mai bine şi să poată fi folosit mai departe. Puteau, la fel de bine, să adune totul într-o pungă sau într-o cutie oarecare şi să o dea aşa - eventualul lor beneficiu material ar fi fost, probabil, acelaşi. Dar au procedat altfel, într-un fel care reuşeşte aproape să creeze o legătură între acea persoană şi mine, care desfac, cu grijă, articolul folosit de ei şi dat mai departe.

Nu toate produsele care se vând la magazinul second-hand din capătul străzii sunt la fel prezentate. Dar cele mai multe dintre ele sunt. Ceea ce mă transportă parcă într-o altă lume, unde respectul pentru ce e în jur – mediu înconjurător, oameni, legi, bun-simţ - începe cu obiectele de zi cu zi. E o lume în care nu mi se pare deloc nefiresc ca de 8 martie să cumpăr un delicat ornament de Crăciun, de care să mă bucur pentru un minut şi pe care să-l pun bine, în aşteptarea următorului decembrie.

Un Crăciun fericit!