luni, 25 martie 2013

Eu boicotez BOR!

Biserica Ortodoxă cipriotă a dovedit că se poate şi altfel anunţând că îşi pune averile la dispoziţia micului stat insular pentru a ajuta la ieşirea din criză. În aceeaşi zi în care preacucernica şi preaneimpozitata soră a ei din România cerea de la statul român - şi aşa vlăguit de mixul specific de recesiune & proastă guvernare & hoţie – nişte mulţi bani în plus ca să termine Catedrala Mântuirii Neamului. Ce se va alege de oferta prelaţilor ciprioţi şi cât de eficientă va fi mâna întinsă în semn de ajutor, aproape că nici nu mai contează: locuitorii statului mediteraneean au văzut, însă, că Biserica lor le e aproape, că e gata să renunţe la podoabe pentru a le salva ţara, că este, cu adevărat, o biserică naţională. Biserica noastră, în schimb, arată în cuprinsul aceleiaşi zile că atributul de ”naţională” are o justificare strict statistică, singura solidaritate pe care o manifestă fiind cea faţă de bani, indiferent de unde vin ei: din buzunarele umflate de vânt ale enoriaşilor săraci sau din bugetul şi aşa străveziu al guvernului.

Ca urmare, declar – acum şi aici - că iniţiez un boicot financiar bisericesc pe o perioadă nedeterminată. Nu voi mai cumpăra lumânări din biserici, ci de la magazine, în ideea că din banii ăia se va duce un impozit la bugetul de stat. Nu voi mai intra în biserici în care se plăteşte ”bilet de intrare” (cum se întâmplă, de exemplu, la Curtea de Argeş). Nu voi mai da bani preotului care vine cu Crăciunul sau cu Boboteaza: dacă vrea să-mi intre în casă pe gratis, îi voi primi bucuros, dacă nu - al lui e păcatul. Nu voi mai cumpăra prescura care însoţeste pomelnicul pentru tatăl meu atunci când îi fac slujba de pomenire în fiecare noiembrie. Şi nici nu voi mai lua calendarul bisericesc de la ”distribuitorul” parohiei, fiindu-mi mai mult decât de-ajuns varianta lui on-line.

Nu ştiu dacă BOR va sărăci din asta, sau dacă eu voi fi mai bogat. Dar cred că este singura modalitate de a sensibiliza o instituţie care a dat Sfânta Scriptură pe chitanţier, spiritul care urcă la cer pe bancnota plăcut foşnitoare din buzunarul sutanei şi salvarea sufletului pe betonul rece al catedralelor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu