Cum să ne otrăvim sănătos?

Acum se vorbeşte de nişte lapte adus de la unguri plin de o susbstanţă cancerigenă (delicioasă întrebarea unei reporteriţe pe Digi 24 – altminteri un post de ştiri echilibrat şi de bun-simţ: ”Cât de periculoasă pentru sănătatea oamenilor este această substanţă cancerigenă?”); alaltăieri eram anunţaţi de ardeii graşi şi de perele din Turcia pline de pesticide (şi, în ciuda acestui ”adaos” – sau, poate, tocmai datorită lui – comercializate la nişte preţuri de-ţi dau fiori!), acum un an sau doi, mii de tone de castraveţi îşi dădeau obştescul sfârşit ca urmare a bănuielii că ar avea ceva în plus pe lângă cele 95 de procente de apă, iar despre e-urii (nu-s convins că e corect scris, dar treacă-meargă) răi din mâncarea de la supermarket ne-a tot vorbit şi ne vorbeşte doctorul Mencinicopschi. Una peste alta, e clar că toată mâncarea pusă în vânzare prin rafturile magazinelor este, într-o proporţie sau alta, adăugită cu ceva care, potenţial, ne poate face rău în urma unui consum îndelungat.

Ca urmare, propun următoarea strategie de supravieţuire: decât să murim dintr-o singură otravă, pe care să ne-o administrăm de trei ori pe zi (la mic-dejun, prânz şi cină – mă rog, pentru ăia care-şi permit, financiar şi/sau organizatoric, ”respectarea” celor trei mese pe zi), mai bine să ne otrăvim, alternativ, pe perioade scurte, cu diverse otrăvuri, astfel încât acestea să nu poată ajunge la o concentraţie letală. Ca urmare, întrucât din motive destul de lesne de înţeles nu pot renunţa să mă alimentez, de azi înainte voi schimba săptămânal marca de lapte & smântână & unt, ”avicola” producătoare a cărnii de pui, societatea de panificaţie care coace pâinea, abatorul în care a decedat vita (înainte de reîncarnarea în cal), izvorul de la care s-a îmbuteliat apa plată, oceanul (aiurea!) din care s-a pescuit peştele, măcelăria în care s-a tranşat porcul şi ţara în care s-au copt roşiile. Prin această modalitate de otrăvire alternativă, voi putea – poate – să răzbat prin meandrele industriei alimentare de azi, transformându-mă într-un depozit temporar al multor substanţe ucigătoare, dar nu într-o cantitate atât  de mare încât să-mi pună cruce.