luni, 9 aprilie 2012

Oameni de lângă noi: astăzi - Noulomul*

El ştie tot. Cunoştinţele sale nu cunosc limite (ca să fac un joc de cuvinte; apropo de asta: lui nu-i place să se joace – este egal serios şi permanent pătruns de importanţa misiunii sale). Ştiinţa nu-l ajută însă să creeze; supervizează doar – evident, competent – tot ce creează ceilalţi. Nu-ţi va răspunde niciodată ”nu ştiu”. Singurul lucru pe care nu-l ştie este să spună ”nu ştiu”. Pentru că el are răspunsuri la tot şi îşi este pe deplin suficient..

El gândeşte – şi, la fel, vorbeşte – în termeni de sorginte preponderent anglo-saxonă; limba română nu-i e suficientă pentru a se exprima într-o deplină comprehensabilitate. Este un universalist, un prolix, un cosmopolit, neîncăput de un singur univers, ci obligat, de omniscienţa-i genetică, să evolueze în mai multe sfere simultan sau consecutiv. Ca urmare, discursu-i este fracturat frecvent de digresiuni ce-l duc, pe nesimţite, în nebănuite şi cât mai variate domenii.

El lucrează într-un birou cu pereţi de sticlă, astfel încât cei din jur, trecători prin dreptul său, să-l poată urmări, cu voie sau fără, în deplinătatea activităţii sale (afară de cazul în care treburi importante îl confiscă audienţei generale şi atunci închide jaluzelele cu un aer conspirativ-superior). Vorbeşte enorm la telefon, dar pentru că are preponderent activităţi simultane (con)vorbitului, telefonul e obligatoriu conectat la un blue-tooth.

El nu este un împătimit al pluralului politeţii. Dacă ierarhia îi permite, se revendică subit de la ”politeţea americană”, iar singularul îi vine instantaneu la îndemână. Nu-l înspăimântă şi nu-l crispează titlurile sau competenţele altora. Atâta timp cât face parte din echipă, sau îi e, într-o formă sau alta, colaborator, partener, e la ”per tu” şi cu profesorul, şi cu directorul de fabrică, şi cu artistul. Politeţea adresabilităţii se activează doar la contactul cu reprezentanţi ai unor organizaţii net superioare celei în care lucrează.

El are tot timpul o tabletă la îndemână, pe care o consultă asiduu. Şi mai are o vastă listă de contacte, care îi umple cele 200 de poziţii ale cartelei SIM şi se revarsă, pe alte câteva sute, în memoria telefonului. Este tot timpul on-line, are conturi pe toate reţelele de socializare şi este logat permanent la realităţile din jur. ”Statusul” lui de mess cunoaşte doar două faze: ”available” şi ”idle”; niciodată nu-l vei gasi ”offline”, ceea ce te face să te întrebi serios când mai doarme?

El are studii serioase, dar e greu de extras vreo specializare datorită universalităţii acestora (administraţie, relaţii internaţionale, management, marketing etc.); mai mult decât atât, are experienţă, a lucrat ”pe proiecte” şi subliniază mereu că vine, mesianic, din alt domeniu de activitate în care, chiar dacă n-are nici o legătură cu ce face în prezent, a dobândit toate competenţele ce-i sunt necesare. Socializează cu măsură, dar chiar şi atunci arborează un aer preocupat, care îi dă un aer de victimă work-aholică.

El poate fi întâlnit oriunde: este noul Om al acestor noi vremuri. În care prea mulţi intermediază, forward-ează, valorizează, diseminează, share-uiesc, dau feed-back-uri, brand-uiesc şi supervizează ceea ce prea puţini produc.

* evident, cuvânt inventat de mine care defineşte o persoană alcătuită după un alt (nou adică) tipar decât cel obişnuit (cam cum arată Windows 8 faţă de XP - sunt la fel, dar nu-s deloc la fel)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu