joi, 26 aprilie 2012

Şcoală pentru şcoală, nu pentru viaţă

Zilele acestea, la mall-ul din oraş a poposit caravana-târg de carte BookLand. Am aflat de eveniment din presa locală (pe care o citesc, ca sarcină de serviciu, în fiecare dimineaţă) şi în seara primei zile am şi fost acolo cu puştoaica. Nu este chiar o desfăşurare impresionantă, dar e, totuşi, un eveniment de rezonanţă la nivel local: am zăbovit printre rafturi aproape o oră şi am cumpărat câte ceva, fiind răsplătiţi cu o înscriere la tombolă şi cu nişte dulciuri (ok - mai mult fiica mea decât mine).

Ieri, puştoaica îmi spune că vineri va trebui să o duc cu o oră mai devreme la şcoală pentru o pregătire suplimentară pentru teza şi un concurs la Limba şi Literatura Română. Mi-am ajustat conştiincios alarmele corespunzătoare pe telefon... apoi am întrebat-o dacă cineva de la şcoală le-a zis de BookLand-ul ăsta. Mi-a răspuns că nu.

Cam asta e şcoala din zilele noastre: autarhică, închisă... un fel de şcoală doar pentru şcoală, fără vreo deschidere pentru ce este în afara ei. Puţin sunt profesorii de limba română care îşi anunţă elevii de vreun eveniment editorial (şi aşa nu foarte dese) din oraşul lor; puţin cei de desen care îi îndeamnă să vadă vreo expoziţie ce urmează a fi vernisată; şi tot puţini cei de muzică interesaţi ca elevii lor să meargă la vreun concert al filarmonicii locale. Sufocată de zeci de concursuri, evaluări în educaţie şi olimpiade la aproape toate materiile, şcoala (ca instituţie, dar şi ca oameni care o reprezintă) uită că esenţa ei este pregătirea copiilor şi tinerilor pentru viaţa din afara şi nu din interiorul ei.

Un comentariu:

  1. Ca sa revin la " ce mi-a tranit prin cap in prima milisecunda dupa citirea articolului "
    Poate va mai amintiti de filmul cu Charli Chaplin , in care juca rolul unui muncitor la banda si nu avea de facut decat sa stranga 2 piulite cu niste chei imense , asta pe toata durata timpului de lucru , intr-un ritm sustinut. Orice alta activitate ulterioara era denaturata de miscare mecanica si necontrolata a bratelor , asemanatoare strangerii piulitelor . La el devenise un tic mecanic , robotic , de nestapanit . Nu cumva exista o asemanare intre robotii intelectuali ( unii profesori ) si vesnicul strangator de piulite ?

    RăspundețiȘtergere