Cultura în provincia provinciei

Mai ţineţi minte, de pe vremea ailaltă, roboţeii din pachete goale de ţigări? Marlboroul sau Camelul se pretau la aşa ceva: pachetele erau cartonate şi se puteau lipi uşor între ele, astfel încât să rezulte o formă umanoid pătrăţoasă, plasată la loc de cinste în sufrageria familiei. De obicei pe televizor, detronând peştele de sticlă şi mileul din macrame. Sau cartuşele – tot goale – de ţigări, mai ales de Kent, aranjate în vitrină, printre bibelouri reprezentând balerine degasiene sau beţivi care reazămă gardul? Sau sticlele de whisky – cei mai modeşti se mulţumeau şi cu Cinzano sau cu Stolicinaia – goale şi ele care umpleau ”barul” improvizat în sufragerie, alături de doze de Pepsi sau de Coca-Cola? Sau -  tot acolo – punga de Alvorado, de mult golită? Ne mândream cu ele, ne înveleam în aerul de bunăstare, de occident, pe care ni-l dădeau. Ce mai conta că fumam Snagov, că beam la masă ţuica de la ţară sau vinul roşu de la naşu’, că ne răcoream cu Brifcor sau că dimineaţa ne trezeam cu veşnicul ”nechezol” ce nu avea în comun cu cafeaua nici măcar culoarea?

Cam tot aşa e şi viaţa culturală în provincia provinciei în care unii – mulţi –sunt condamnaţi să vieţuiască. La momentele festiv-festiviste, oficialii se înconjoară cu râvnă de ”valorile” culturale locale - mereu aceleaşi, se pozează cu ele, iar discursurile li se umplu de panegirice lăcrimoase despre marile ”opere” perene ale ”concetăţenilor cu care ne mândrim”. Dar e la fel cum ne lăudam noi, pe vremuri, cu roboţeii din pachete de ţigări, cu sticlele de băuturi străine sau cu pungile de cafea nemţească: totul e gol, e doar o formă care nu se va mai umple niciodată, dar care poate încânta eventual copii slabi la minte cu luciul şi culorile ei. Oamenii ”de cultură” sunt goi şi ei: cercetările lor sunt compilaţii ale altor opere şi ele compilate de alţii înaintea lor; creaţiile lor literare sunt nulităţii închise frumos între coperţi colorate şi prefeţe şi postfeţe scrise de alţii aidoma lor, care au fost şi ei prefaţaţi şi posfaţaţi la rându-le; operele lor artistice sunt însăilări vizuale care, în lipsa oricărui talent, se revendică de la cele mai abstracte, absconse şi experimentale curente artistice.

Dar sunt goi! Sunt doar ambalaje goale! Iar actul de ”cultură” îţi lasă, la final, în cerul gurii un gust murdar de tutun ieftin amestecat cu băutură trezită, suc din chimicale şi zaţ răsfiert.