marți, 1 octombrie 2013

Paradoxurile Râmnicului (lista rămâne deschisă)

Suntem capitala judeţului cu cele mai multe mânăstiri şi schituri din România, dar pentru că în oraş foamea de parohii e atât de mare, bisericile nou construite n-au mai fost aşezate pe direcţia Est-Vest, cum e normal, ci după cum le-a dat voie terenul şi cum a fost vrerea parohului: oricum, numai biserică să fie, ca să aibă oamenii unde să-şi dea banii!
• • •
Deşi oraşul e la vărsarea Olăneştiului în Olt, apa de la robinetele din bucătăriile şi băile oamenilor e scumpă şi galbenă. Iar din factura tăiată la consumatorii de la case, jumătate este apa ”meteorică”, adică ce cade din cer ca ploaie şi se duce în canalizare şi se epurează. Au ajuns locuitorii de la casele din oraş să se roage de secetă, numai să nu mai plătească atât de mult pe fiecare lună.
• • •
Dacă ai încălzire centrală şi stai la bloc, nu ai voie să te debranşezi şi să treci, de pildă, pe gaz, pe sobă cu lemne, pe reşou electric sau pe lumânare. Chiar dacă ai rămas şomer şi nu mai ai bani, trebuie, mai departe, să te încălzeşti şi să te speli cu apa fiartă la CET; şi când nu plăteşti la timp, se taie, întâi, apa caldă la întreg blocul, ca să te înjure toţi vecinii, şi apoi, pentru că ai strâns datorii mari la asociaţie, ţi se scoate şi apartamentul la vânzare.
• • •
În oraş, există o stradă (Mihai Eminescu) care are prioritate la intersecţia cu un bulevard (Pandurilor); mai era şi un alt caz (strada General Magheru avea prioritate la intersecţia cu bulevardul Tudor Vladimirescu), dar a dispărut prin construirea unui sens giratoriu.
• • •
În oraş sunt două teatre, dar când unul este în festival, celălalt e în concediu sau pleacă în turneu.
• • •
Râmnicu Vâlcea nu este un oraş turistic, dar avem două centre de informare turistică (unul al oraşului şi altul al judeţului); adică mai multe decât Braşovul sau Sibiul, de exemplu.
• • •
Deşi Râmnicu Vâlcea a fost numit odată ”capitala tiparului românesc”, pentru sediul bibliotecii judeţene nu s-a făcut un proiect distinct, ci a fost copiat la indigo proiectul bibliotecii din Piteşti.
• • •
La 60 de metri de un pod peste râul Olăneşti, în centru, s-a mai construit un altul, dar care nu rezolvă nicicum circulaţia în centrul oraşului şi pe care doar din când în când trece câte o maşină rătăcită.
• • •
În paralel cu strada Ostroveni, pe la Ştrand, se prelungeşte un bulevard, care pleacă din acelaşi loc cu strada şi ajunge tot acolo unde ajunge şi ea. Şi pentru că nu s-a vrut să se lărgească strada deja existentă, s-a pus, astfel, la pământ o pădurice întreagă.
• • •
În Parcul Industrial Sud, nu se face industrie, ci comerţ.
• • •
Una din cele mai frumoase zone ale oraşului – Feţeni – a fost distrusă prin săparea unei gropi de gunoi, construirea unui adăpost pentru câinii vagabonzi şi tot acolo se vrea şi amplasarea unui cimitir. E ca şi cum ţi-ai pune ghena de gunoi şi wc-ul în cel mai frumos şi mai înflorit colţ al grădinii casei.
• • •
Avem multe universităţi, dar nu avem viaţă studenţească şi avem tot felul de facultăţi, dar absolvenţii lor sfârşesc de cele mai multe ori ca barmani, vânzători sau agenţi comerciali.
• • •
Avem 17 ziare, trei televiziuni şi patru posturi de radio, dar oamenii continuă să nu aibă habar de ce se întâmplă în jurul lor şi cu ei.
• • •
Avem scriitori care scriu mult, dar pe care nu-i citeşte nimeni; avem edituri care tipăresc cărţi pe care nu le cumpără nimeni; avem fundaţii care organizează evenimente la care nu vine nimeni şi care scot reviste pe le răsfoiesc doar cei care scriu în ele; şi avem pictori care colorează pânze pe care nu le înţelege nimeni.
• • •
(adăugat) Dacă vrei să scapi de zgomotele oraşului într-unul din cele două parcuri nu ai nici o şansă, întrucât în ambele sunt montate reţele de difuzoare, care emit tare muzică la modă, de dimineaţa până seara. Evident, în zonele în care se aude muzica, nu mai cântă nici o pasăre.
• • •
(adăugat) Dacă eşti bolnav şi te internezi în spital, de cum intri în salon doctorii îţi dau o listă cu tot ce trebuie să cumperi ca să te faci bine: pastile şi fiole, perfuzii, plasturi şi pansamente, seringi şi fir de sutură. Iar la sfârşit, dacă scapi cu bine şi apuci să te externezi, după ce ai dat bani la doctori, anestezişti, asistente, femei de serviciu şi portari, mai trebuie să plăteşti şi coplata.
• • •
(adăugat) În oraşul ”capitală a tiparului românesc” (cum îl numea Nicolae Iorga), librăria ”Diverta” a dat faliment.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu