Note de la mare II (imagini)

La Mamaia am prins Târgul de carte ”Gaudeamus”, în vecinătatea sediului Radio Vacanţa. În mod perfect democratic, pe un raft stăteau alăturate ”Filozofia nuanţelor” a lui Petre Ţuţea şi cartea ”Hannah Montana” după filmul cu acelaşi nume (încă nu am reuşit să-mi dau seama ce te-ar putea determina să citeşti o carte făcută după un film pe care l-ai văzut deja... dar poate nu reuşesc eu să gândesc ”outside the box”, cine ştie?). Doamna care gestiona standul m-a privit un pic curioasă în timp ce fotografiam cărţile, iar apoi, lămurită, mi-a zâmbit: ”Da, deşteptăciunea şi prostia (n-am zis-o eu! – doar citez) stau uneori laolaltă. Depinde de noi să alegem”. Am salutat-o şi am ieşit din cortul care găzduia târgul de carte.

Rudă de gradul întâi cu iepuraşul de Sfântul Valentin (de acum câteva postări) care spunea prin mesajul de pe picior ”Te iubec”, am dat de şapca pe care scrie ”Captan”, evident cu un ”i” lipsă la apel. L-am întrebat pe cel care le vindea cum se descurcă cu greşeala asta; mi-a răspuns că totuşi merg şepcile ălea, ceea ce m-a făcut să cred că fie oamenii nu citeau deloc ce scria deasupra cozorocului, fie citeau şi degeaba, fie credeau că e scris în vreo limbă străină. ”Oricum, acum e cât de cât bine, îmi mai zice vânzătorul: acum doi ani am comandat (evident în China, unde altundeva?) mai multe mii de şepci pe care să scrie «Mamaia». Când ne-a venit containerul, am descoperit că pe toate scria «Mama mia»!”.

 

Când nu-ţi cunoşti lungul nasului (sau capacitatea cilindrică, după caz), te poţi crede şi autocar.

În tot balamucul făcut de sutele de oameni care se îndreptau spre (sau veneau dinspre) faleza Constanţei pentru a vedea spectacolul de Ziua Marinei, un poliţist local făcea notă discordantă în faţa Muzeului de Istorie: sprijinit pe coarnele scuterului din dotare parcat lângă statuia lui Ovidiu, pescuia plictisit din pungă nişte chipsuri pe care le mesteca alene, perfect senin şi indiferent la toată agitaţia care îl înconjura.