Am văzut duminică seara, pe HBO, War Horse: film de o frumuseţe clasic spielbergiană (adică gâdilitor la corzile sensibile, lăcrimos de-a dreptul pe ici pe colo, de dimensiuni uriaş-epopeice plus cu mesaje care mai de care mai umaniste) care merită văzut, deşi ultima scenă aproape a stricat totul. Una peste alta, un film mai degrabă despre ororile războiului - chiar dacă primul mondial n-a fost nici pe departe plin de orori precum cel de-al doilea. Undeva prin ultima treime, o scenă memorabilă: calul Joey, după o goană nebună printre împuşcături şi explozii de obuze, sfârşeşte în ”no man's land”-ul dintre tranşeele englezeşti şi nemţeşti, încurcat în sârmă ghimpată. Impresionat de chinul calului, un englez se decide să iasă din tranşea sa, agitând un steag alb pe baioneta puştii, ca să meargă la cal şi să-l ajute să scape. Odată ajuns lângă superbul exemplar, prăbuşit într-un caier de ghimpi şi abia trăgându-şi sufletul, englezul îşi dă seama că nu are cum să-l scape pentru că nu are cu ce tăia sârma, moment în care, din cealaltă parte, apare un neamţ - mânat de aceleaşi bune intenţii - cu un cleşte uriaş în mână: ”m-am gândit că s-ar putea să ai nevoie de ajutor”, zice neamţul (citat aproximativ). În final calul este eliberat de cei doi combatanţi aflaţi temporar, pentru o cauză nobil-cabalină, într-o stare de ”piua”.
În concluzie: degeaba ai curajul englezului, dacă îţi lipseşte tehnica germană!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu