vineri, 14 decembrie 2012

Despre apocalipsa de săptămâna viitoare

Ştiu că spunând ceva – orice! - despre subiectul ăsta nu fac altceva decât să intru într-una din cele două uriaşe tabere care îşi dau cu părerea... ”dar eu nu mă pot abţine”, cum ar zice puştoaica aia adorabilă din reclama de la biscuiţii Oreo.

Aşadar, de ce nu cred eu că mayaşii au calculat corect sfârşitul lumii? Pentru că nu-mi vine să creditez cu astfel de cunoştinţe o civilizaţie care, deşi înaintată, e-adevărat, nu şi-a putut prezice, acum vreo cinci secole, propriul sfârşit şi a fost distrusă de o mână de spanioli famelici, nespălaţi, analfabeţi şi bigoţi.

Se mai spune despre mayaşi că ar fi fost aduşi pe Pământ de nişte civilizaţii extraterestre şi că mitologiile lor ar fi populate de tot soiul de aliens şi de diverse întruchipări de pe alte planete, care ar fi dat populaţiei maya informaţii despre sfârşitul lumii. În acelaşi timp, despre mitologiile unor la fel de vechi civilizaţii de aici, de la noi din ogradă – romanii sau grecii antici – spunem că sunt alcătuite din nişte basme frumoase şi atât. Judecata asta cu dublă măsură - la unii: predicţii de sorginte stelară, la alţii: basme - este una complet falsă.

A, şi să nu uit: cum de nu mai zice nimeni nimic de Nostradamus? Până acum, el era profetul de serviciu, care ar fi prezis războaiele mondiale, căderea lui Ceauşescu, alegerea lui Obama şi, dacă stăm să puricăm bine catrenele ălea, chiar şi divorţul lui Pepe de Oana Zăvoranu (e-adevărat, toate aceste profeţii au fost descifrate după producerea evenimentelor şi nu înainte de petrecerea lor). De data asta Nostradamus nu mai corespunde şi probabil e păstrat pentru vreo apocalipsă viitoare, alături de baba Vanga, Sundar Singh şi alţii asemenea.

Una peste alta, apocalipsa din 21 decembrie 2012 este cea mai mare (şi, pare-se, cea mai eficientă) campanie publicitară la produse alimentare, de construcţii şi de uz casnic din lume, în special în SUA, că acolo sunt ceva mai mulţi creduli la mia de locuitori.

Biserica Ortodoxă tace complice în ceea ce priveşte apocalipsa de la finele lui decembrie. Nu am auzit de vreo poziţie fermă a Patriarhului Daniel, măcar doar ca să citeze din Biblie cuvintele acelea ”Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl” (Matei 24:36, dacă a uitat cumva). Evident, însă, că nu are nici un interes să facă asta: de ce s-ar pune de-a curmezişul vânzărilor crescute de lumânări, valului de acatiste şi îmbulzelii de donaţii pentru construcţia de noi biserici/Catedrala Neamului, toate spre iertarea păcatelor celor înfricoşaţi de apocalipsă şi spre îngroşarea buzunarelor pitite sub sutane?

În ritmul ăsta, vârsta oamenilor se va măsura curând în apocalipse. Eu, de exemplu, am vreo patru de care ştiu: alinierea planetelor din ’82, eclipsa din 11 august 1999 (când ”apocalipsologii” întorceau trei sferturi din an pe dos şi le ieşea numărul fiarei), aia de la 1 ianuarie 2000 (mai ţineţi minte ce zarvă a fost cu ”virusul” Y2K care urma să dea peste cap între sistemul informatic mondial?) şi una anul trecut, pe 21 mai (apăruse pe nişte panouri publicitare şi prin Bucureşti), dar care s-a mutat apoi pe 21 octombrie, însă tot degeaba (şi încă nu am pus la socoteală 08.08.2008, 09.09.2009, 10.10.2010, 11.11.2011 sau ziua de alatăieri – 12.12.2012). Peste o săptămână, o voi adăuga şi pe aia mayaşă.

Pentru câte rele au făcut oamenii, nu sfârşitul Pământului le este pedeapsă, ci trăitul mai departe, de pe o zi pe alta, într-o lume din ce în ce mai incertă, mai toxică, mai inegală şi mai plină de suferinţă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu