Struţo-cămila rutieră de la Râmnicu Vâlcea

La începutul anului, la Cluj-Napoca: nevoit să merg câteva zile la rând cu maşina prin centrul oraşului, la ore de maximă aglomeraţie, remarc că, totuşi, traficul ”curge”, nu stă. Coloanele de maşini opresc la intersecţiile semaforizate, dar când se face ”verde”, se circulă, nu se merge cu mortu-n faţă. Sesizez unda verde pe câteva bulevarde şi o folosesc din plin. Nu văd nici un sens giratoriu în zonele cu trafic intens, doar semafoare. Un clujean îmi spune că temporizarea semafoarelor este diferită pe timpul zilei, în funcţie de valorile de trafic, pentru a se fluidiza circulaţia pe bulevardele mari; dacă este nevoie, la unele intersecţii cu străzile secundare acţionează, temporar, agenţii de la ”rutieră”.

La dus spre şi la întors dinspre Cluj-Napoca trec prin centrul Sibiului. Aici optica a fost diferită: de la intrarea dinspre Sebeş şi până la ieşirea spre Bucureşti, intersecţiile sunt sistematizate doar prin sensuri giratorii, fără semaforizări. Se merge ok, chiar dacă sunt multe maşini, dar oricum mai puţine decât înainte de a se da drumul la centura-autostradă care ocoleşte oraşul.

La Râmnicu Vâlcea, nu e nici aşa, nici aşa. Adică pe Calea lui Traian, care străbate oraşul de la Sud la Nord, avem, în ordine: semafor la OMV Troianu, un semafor inteligent (!) cu buton pe la şcoala 4, un sens giratoriu la poliţie (la intersecţia în ”T” dintre bulevardul pe 4 benzi şi o stradă cu sens unic (!) care intră în bulevard), apoi iar un semafor din ăstea, deştepte, apoi iar un giratoriu, tot la o intersecţie în formă de ”T” (cu strada Dacia), apoi semaforul de după podul Vinerii Mari (intersecţie în cruce, dar cu una din străzi tot cu sens unic (!), cu ieşire din bulevard), iarăşi un semafor la intersecţia (tot în cruce şi tot cu unul din braţe cu sens unic, de intrare în bulevard) de la McDonald’s, apoi giratoriul la Tribunal, urmat de semaforizarea (singura în cruce cu dublu sens pe toate cele patru braţe) de la Colegiul ”Lahovari”. Se iese din zona centrală prin trei giratorii succesive - de la Hanul Haiducilor, de la intersecţia cu str. Matei Basarab şi de la cea cu str. Republicii (toate, de asemenea, invenţii locale: primul în cruce, dar cu o stradă cu sens unic, de ieşire din bulevard, iar celelalte două în intersecţii sub formă de ”T”). Să mai amintesc că pe tot parcursul ăsta au fost presărate cu largheţe vreo şase parcă speed-bumper-e, asta aşa, pentru divertisment.

E complicat doar să povesteşti drumul ăsta, darămite să-l mai şi faci cu maşina, la ore de trafic intens, când lungimea de aproape 8 km se parcurge în mai bine de o jumătate de oră. Dar ce mai contează asta când noi suntem cei care au inventat o astfel de struţo-cămilă rutieră, chiar pe mijlocul târgului. Inutil să adaug că nici una din recentele investiţii în zonă (un pod peste Olăneşti paralel cu podul Vinerii Mari, amplasat la vreo 70 m acesta!), lărgirea Căii lui Traian pe porţiunea centrală, cele două semafoare ”deştepte” sau sensul giratoriu de la poliţie nu au fost de natură să fluidizeze în vreun fel circulaţia rutieră. Asta în condiţiile în care există tot felul de studii de trafic, dar care, probabil, au fost făcute de pietoni ecologişti sau de hipsteri biciclişti, de vreme ce viteza de tranzitare a oraşului cu maşina nu reuşeşte să o depăşească pe a acestora!