Mama s-a externat din Spitalul Judeţean după ce şi-a consumat primele zile ale lui 2014 pe un pat de la secţia Cardiologie. La plecare, cum era şi normal, medicul care a îngrijit-o îi dă o reţetă, compensată 50%, cu medicamentele pe o lună. Era o reţetă din ăstea, electronice... Mă duc la o farmacie în centru cu reţeta, dar mi se spune că din cauză că partea superioară a reţetei (scoasă la imprimantă) este ilizibilă din motiv de cerneală pe terminate, nu-mi pot da mendicamentele: să mă duc la spital din nou şi să iau măcar o copie. Ăsta a fost drumul nr. 1.
La spital, doctora plecase, dar asistentele au fost amabile şi mi-au relistat reţeta, care, de data este, a ieşit relativ ok peste tot. ”Am mai băgat nişte spirt în tonner şi l-am agitat”, îmi explică una din asistente. Mai aflu şi că sunt al treilea pe ziua aia care revine cu aceeaşi solicitare, de copie a unei reţete. Subliniez: electronice! Iau hârtia şi mă întorc la farmacie. Unde mi se spune că nu e deloc în regulă, deoarece nu am parafa şi semnătura medicului. ”Dar nu puteţi anexa cele două reţete, astfel încât una să fie cu toate informaţiil, iar cealaltă cu semnătura şi ştampila?” întreb cu inconştientă naivitate. Mi se spune că nu se poate, că nu vrea ”Casa”. Mi se eliberează, totuşi, medicamentele - a doua zi dimineaţa plecam la Cluj cu mama pentru investigaţii de specialitate - urmând să revin, la întoarcere, cu copia lizibilă a reţetei şi cu toate semnăturile, ştampilele şi parafele necesare pe ea. Ăsta a fost drumul nr. 2.
A doua zi după ce am revenit în oraş, m-am dus cu copia reţetei la medicul care a îngrijit-o pe mama în timpul internării de la ”judeţean”. Îl găsesc, în Policlinică, de data aceasta, îi povestesc despre rezultatul internării la Cluj şi îl rog să-mi semneze&ştampileze reţeta. Doctora se conformează, îmi iau rămas-bun şi revin, plin de bucuria izbândei, la farmacia din centru. Unde aflu că da, reţeta e lizibilă, este semnată, este parafată, dar unde este ştampila rotundă a spitalului? După ce trec, în câteva zeci de secunde, peste o greu represibilă senzaţie de leşin, întreb de unde trebuia să fi luat această ştampilă? ”Evident, de la spital!”, mi se răspunde calm, probabil ca urmare a aerului de uşor retard pe care îl afişam. Închei drumul nr. 3 ieşind din farmacie şi luând din nou calea spitalului.
Unde reuşesc, la secretarit, să pun ştampila rotundă. Şi revin la farmacie, prea obosit să mă mai simt victorios. Dau reţeta farmacistei; ea îi scanează codul, iar după nişte butonări destul de vehemente pe tastatura calculatorului de la casă, aceasta îşi întreabă colega: ”Auzi, tu vezi on-line-ul? Că la mine nu apare nimic!” Speriat de ideea unor alte drumuri pentru lămurirea a cine ştie căror aspecte, întreb în şoaptă, să mă aud doar eu ”Nu-i aşa că de mine nu mai aveţi nevoie?”, după care, fără să mai aştept răspunsul, ies aproape în fugă pe uşa farmaciei şi mă pierd în mulţime. Iar ăsta a fost drumul nr. 4.
E o poveste care sună cunoscut multora, sunt sigur. Ce mă nedumireşte, însă, e următoarea chestie: în cele patru navete spital-farmacie, eu am tot plimbat o nenorocită de foaie de hârtie care se numeşte ”reţetă electronică”. Până la întâmplarea asta, eu vedeam o astfel de chestie în felul următor: ţi se prescriu nişte medicamente de către un doctor prin postarea unei reţete electronice într-un mediu virtual, eventual comunicându-ţi-se un cod, iar tu, bolnavul, te poţi duce oricând la orice farmacie de oriunde din ţara asta, unde comunici CNP-ul şi arăţi cartea de identitate (eventual spui şi codul ăla), iar apoi ţi se eliberează medicamentele prescrise. După care, reţeta este bifată, în acelaşi mediu virtual, cum că a fost onorată în data de... la farmacia X.
Dar aici, în Ştampilania, evident că lucrurile nu se pot petrece atât de simplu.
PS: tot aşteptând, în mai multe rânduri, la ghişeul farmaciei, mi-a atras atenţia un medicament: ”Masculion”. Mi s-a părut o discrimare crasă, care merită sancţionată drastic: nu am găsit nicăieri ”Masculgheorghe”, ”Masculvasile”, ”Masculcostică” şi, cu atât mai puţin, ”Masculdaniel”! Ruşine să vă fie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu